ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 755/2024

Ședința publică din data de 22 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 868/A din data de 13 august 2024 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 600 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată, contestatia la executare formulată de petentul contestator A. împotriva deciziei penale nr. 741/A/21.06.2024 a Curții de Apel Galați pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:

Prin decizia penală nr. 741/A/21.06.2024 pronunțată de către Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2022, instanța de control judiciar, a dispus în baza art. 421 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.. admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și Unitatea Administrativ Teritorială Tecuci prin primar, împotriva sentinței penale nr. 131/02.02.2024 a Judecătoriei Brăila, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

A desființat sentința apelată și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond - Judecătoria Brăila cu privire la acțiunea civilă promovată de Unitatea Administrativ Teritorială Tecuci prin primar.

În baza art. 421 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de partea civilă Ministerul Culturii- Direcția Județeană pentru Cultură Galați cu privire la latura civilă.

A înlăturat dispozițiile privind respingerea acțiunii civile și, în rejudecare, în temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen.., a obligat inculpații B. și A. la restabilirea situației anterioare prin aducerea imobilului din Județul Galați, oraș Tecuci, str. x, la starea inițială.

La data de 01.11.2022 a fost înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Brăila, latura civilă disjunsă din dosarul penal nr. x/2020, la rândul său disjuns din dosarul penal nr. x/2018

În dosarul nr. x/2018, înregistrat la data de 20.03.2019 pe rolul Judecătoriei Brăila, prin strămutare de la Judecătoria Tecuci, prin rechizitoriul nr. x/2014 din 02.08.2018 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații: B., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. și infracțiunea prevăzută art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată și C., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, inculpata B. locuiește în municipiul Tecuci, este de profesie arhitect și a îndeplinit funcția de arhitect șef în cadrul Primăriei municipiului Tecuci.

Inculpatul A. locuiește în municipiul Tecuci și a ocupat funcția de primar al acestui municipiu în perioada 2012-2016.

Inculpatul C. are calitatea de inspector în construcții în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții, având atribuții de verificare și constatare a eventualelor încălcări ale normelor privind executarea lucrărilor de construcții.

La începutul anului 2013, în calitate de primar al municipiului Tecuci, inculpatul A. a decis o reorganizare a sediului administrativ, în sensul ca o parte din birourile administrative care funcționează în cadrul primăriei să fie mutate din imobilul în care funcționează și în prezent Primăria, situat în Tecuci, str. x, în imobilul învecinat, situat în Tecuci, str. x.

Imobilul în cauză, situat în Tecuci, str. x este în proprietatea Primăriei, iar clădirea figurează pe Lista monumentelor istorice 2010 a Județului Galați, poziția 208, având codul GL-II.m-B.03096, fiind datată sfârșit de secol XIX . Această clădire a fost construită în stil neoclasic și este cunoscută drept D..

Întrucât este clasificat ca "monument istoric" pentru folosința imobilului există Fișa Obligațiilor de Folosință a Monumentului Istoric, emisă de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național în care este prezentat istoricul clădirii, este descris stilul arhitectonic și sunt impuse obligațiile ce revin proprietarilor, între altele de a obține avizele prevăzute de lege pentru toate intervențiile prevăzute de art. 23 din Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

În baza celor decise, inculpatul A. a însărcinat-o pe inculpata B. să facă demersurile necesare pentru demararea proiectului.

La data de 16.04.2013 inculpata B. a întocmit un referat de necesitate în care a arătat că, pentru folosirea imobilului ca sediu administrativ, se impun reparații interioare la pereți, tavane, tâmplărie și instalații, precum și repararea mobilierului. În referatul întocmit se arată, în ultimul alineat, că "deoarece imobilul este monument, lucrările se vor realiza de către persoane juridice competente care să pună în valoare elementele arhitecturale decorative inițiale".

Referatul a fost aprobat de primar, inculpatul A., și s-a procedat la demararea lucrărilor de reabilitare a imobilului.

Deși, în calitatea pe care o avea, de arhitect șef, inculpata B. cunoștea că pentru efectuarea de lucrări la imobilele declarate monument istoric este necesară obținerea avizului Direcției Județene de Cultură din Cadrul Ministerului Culturii și eliberarea autorizației de construire, aceasta nu a făcut acest lucru și nu a respectat procedura legală reglementată de Legea 50/1991, respectiv art. 3 lit. b) și de) art. 23 din Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

Or, lucrările vizate de inculpați, respectiv înlocuire tâmplărie, instalații de climatizare, instalare pardoseală flotantă, reparații coloane, executarea de vitralii fac parte din categoria de lucrări care modifică aspectul monumentului istoric și pentru care trebuia solicitat aviz de la Ministerul Culturii și Cultelor.

Deși cunoștea prevederile legale imperative în materie, pentru demararea lucrărilor, inculpata B. a fost emis numai certificat de urbanism, în baza cererii nr. x din 07.03.2013. În certificatul de urbanism emis, având numărul 34 din 11.03.2013 se menționează că "imobilul este în listele monumentelor istorice și/sau ale naturii ori în zona de protecție a acestora", fiind specificat expres că certificatul de urbanism nu ține loc de autorizație de construcție. Certificatul a fost însoțit și de o anexă intitulată "Studiu istoric", în care erau prezentate date despre clădirea monument istoric.

După emiterea certificatului de urbanism, fără a deține și autorizație de construire, inculpații A. și B. au dispus și supravegheat efectiv, în perioada martie 2013- martie 2014, efectuarea lucrărilor de renovare care au constat în reparații tavane, pereți și coloane, înlocuire tâmplării, montare instalații climatizare, lucrări de efectuare vitralii, lucrări de instalare pardoseală flotantă.

Pentru executarea lucrărilor au fost încheiate contracte de către inculpatul A., în calitate de reprezentant al Primăriei Tecuci cu S.C. E. S.R.L. care a efectuat lucrări de reparații interioare, cu S.C. F. S.R.L. care a efectuat lucrări de tâmplărie, cu S.C. G. S.R.L. care a efectuat lucrări de renovare vitralii, cu S.C. H. S.R.L. care a montat instalație de climatizare, cu S.C. I. S.R.L. care a efectuat lucrări de decorații și protecții solare și cu S.C. J. S.R.L. care a efectuat lucrări de instalare pardoseală flotantă.

Lucrările au fost executate efectiv de societățile menționate și existența acestora a fost constatată atât de Inspectoratul de Stat în Construcții cât și cu ocazia cercetării la fața locului din data de 04.02.2015, fiind consemnate în procesul-verbal aflat la dosar și în planșele foto aferente.

Lucrările concrete executate au constat efectiv în aplicare de tencuială uscată din ghips carton pe structură metalică la pereți și la coloanele de consolidare, montare de tavane din ghips carton pe structură metalică, montarea, în una din încăperi, a unui șemineu ornamental pe structură metalică, au fost aplicate elemente decorative din poliuretan pe pereți și tavane, aplicarea de tapet și vopsea decorativă pe anumite porțiuni, aplicarea de faianță în cele două încăperi cu destinație grup sanitar, a fost schimbată tâmplăria interioară prin executarea și montarea unui număr de 9 uși din lemn de stejar, a fost montată pardoseală flotantă cu finisaj gresie porțelanată, a fost montată instalație de climatizare.

Deși la imobil nu existau, au fost executate vitralii pe structură metalică la luminatorul din holul central de către S.C. G. S.R.L., structura metalică fiind realizată de S.C. E. S.R.L.

De asemenea, a fost montată o centrală electrică nouă, lucrare care a dus și ea la modificarea interiorului imobilului.

Pentru toate aceste lucrări nu a existat autorizație de construire, așa cum era obligatoriu, conform dispozițiilor Legii 50/1991, care prevăd că pentru efectuarea de lucrări de reparații și înlocuiri la pardoseli, pentru lucrări de finisaje interioare, pentru lucrări de compartimentare interioară, pentru lucrări de tâmplărie interioară, în cazul în care se execută la imobile declarate monument istoric este necesară autorizație de construire.

La data de 25.04.2014, cu ocazia efectuării unei verificări privind activitatea UAT Tecuci, Curtea de Conturi a României a constatat că pentru lucrările de construcții care se execută la imobilul monument istoric din Tecuci str. x nu există autorizație de construire și a sesizat Inspectoratul de Stat în Construcție pentru a face verificări.

După verificările efectuate de Curtea de Conturi, inculpații au demarat în regim de urgență procedura de obținere a autorizației de construire, însă numai pentru lucrările exterioare ce urmau să se efectueze la imobilul în cauză, întrucât lucrările interioare erau deja executate. Astfel, cu această ocazie au fost efectuate expertize, studii și s-au propus soluții adecvate pentru efectuarea lucrărilor de renovare, ținând cont de arhitectura imobilului. Pentru aceste lucrări a fost obținut avizul de la Ministerul Culturii și Cultelor și a fost eliberată autorizația de construire nr. x din 29.04.2014.

Prin sentința penală nr. 202/13.02.2020 Judecătoria Brăila a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul C. (sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., a anulat în parte constatările de la punctul 2 al capitolului 4 intitulat Constatări din procesul-verbal de control încheiat la data de 13.06.2014 având în vedere omisiunea inserării lipsei autorizației pentru lucrările efectuate la imobilul din cauză și a disjuns cauza cu privire la inculpații B. și A..

Dosarul format în urma disjungerii cauzei față de inculpații A. și B. a fost înregistrat sub numărul x/2020 și prin sentința 1264/31.10.2022 a Judecătoriei Brăila s-a dispus:

"Disjungerea laturii civile a cauzei; Încetarea procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului prescripției răspunderii penale pentru fiecare din cei 2 inculpați: B. pentru infracțiunile de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. și infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea 50/1991 și A. pentru infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea 50/1991."

Prin decizia penală nr. 390/A/2.02.2020 Curtea de Apel Galați a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila și a stabilit că cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina acestuia.

În dosarul nr. x/2022 a rămas de soluționat latura civilă a cauzei privind pe inculpații B. și A..

Ulterior, în C. civ. nu mai apar prevederi referitoare la UAT-uri ca și persoane juridice.

Împotriva sentinței penale pronunțate 15716/196/2022 au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, Ministerul Culturii- Direcția Județeană pentru Cultură Galați, Unitatea Adminsitrativ Teritorială Tecuci prin primar.

Cauza înregistrată sub nr. x/2022, a vizat latura civilă disjunsă din dosar penal nr. x/2020, care la rândul său a fost disjuns din dosar penal nr. x/2018, cu privire la acuzația penală adusă prin rechizitoriul nr. x/2014 din 02.08.2018 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, privind pe inculpații: B. cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. și infracțiunea prevăzută art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea 50/1991, republicată, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. A. cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea 50/1991, republicată și C. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Cu privire la situația de fapt în raport de care a fost soluționată latura civilă în dosarul nr. x/2022, Curtea a reținut că, " în perioada martie 2013- martie 2014, inculpata B. a îndeplinit funcția de arhitect șef în cadrul Primăriei municipiului Tecuci iar inculpatul A. a ocupat funcția de primar al acestui municipiu.

La începutul anului 2013, în calitate de primar al municipiului Tecuci inculpatul A. a decis o reorganizare a sediului administrativ, în sensul ca o parte din birourile administrative care funcționează în cadrul primăriei să fie mutate în imobilul învecinat, situat în Tecuci, str. x.

Imobilul situat în Tecuci, str. x este în proprietatea Primăriei, iar clădirea figurează pe Lista monumentelor istorice 2010 a Județului Galați, poziția 208, având codul GL-II.m-B.03096, fiind datată sfârșit de secol XIX. Această clădire a fost construită în stil neoclasic și este cunoscută drept D.. Pentru folosința imobilului există Fișa Obligațiilor de Folosință a Monumentului Istoric, emisă de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național în care este prezentat istoricul clădirii, este descris stilul arhitectonic și sunt impuse obligațiile ce revin proprietarilor, între altele de a obține avizele prevăzute de lege pentru toate intervențiile prevăzute de art. 23 din Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice .

Pentru asigurarea demersului întreprins de către inculpatul A., la data de 16.04.2013 inculpata B. a întocmit un referat de necesitate în care a arătat că, pentru folosirea imobilului ca sediu administrativ, se impun reparații interioare la pereți, tavane, tâmplărie și instalații, precum și repararea mobilierului. Referatul a fost aprobat de primar, inculpatul A., iar inculpata B., a indicat la ultimul alineat, împrejurarea că "deoarece imobilul este monument, lucrările se vor realiza de către persoane juridice competente care să pună în valoare elementele arhitecturale decorative inițiale"."

A mai reținut instanța de control judiciar că:

"Lucrările întreprinse de cei doi inculpați au vizat, înlocuirea tâmplăriei, instalații de climatizare, instalare pardoseală flotantă, reparații coloane, executarea de vitralii, care fac parte din categoria de lucrări care modifică aspectul monumentului istoric și pentru care trebuia solicitat aviz de la Ministerul Culturii și Cultelor.

În certificatul de urbanism emis în baza cererii nr. x din 07.03.2013 înaintată de Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Tecuci, cu numărul 34 din 11.03.2013, la pagina unu la mențiunea (certificată) "Regim juridic" este indicat faptul că imobilul de mai sus, "este în listele monumentelor istorice și/sau ale naturii ori în zona de protecție a acestora", iar la pagina a doua după mențiunea (certificată) "Regimul Tehnic" se stabilește că "Prezentul certificat de urbanism poate fi utilizat în scopul declarat pentru: Reabilitare interioară imobil (reparații și igienizare)". Cu privire la acest certificat nu s-ar putea invoca o eventuală confuzie referitor la conținutul acestuia, conținând date precise, exacte, neinterpretabile, fiind specificat expres la pagina a doua că nu ține loc de autorizație de construcție.

Inculpații cunoașteau aspectele din cuprinsul certificatului purtând semnăturile acestora la fila a treia. Totodată, s-a consemnat în acest înscris faptul că, sunt necesare avize/acorduri din partea Direcției Județene pentru cultură, culte și patrimoniu.

După emiterea certificatului de urbanism, fără a deține și autorizație de construire, inculpații A. și B. au dispus și supravegheat efectiv, în perioada martie 2013- martie 2014, efectuarea lucrărilor de renovare care au constat în reparații tavane, pereți și coloane, înlocuire tâmplării, montare instalații climatizare, lucrări de efectuare vitralii, lucrări de instalare pardoseală flotantă.

Lucrările au fost executate efectiv iar existența acestora este constată de Inspectoratul de Stat în Construcții conform procesului-verbal din data de 13.06.2014 (dosar urmărire penală - care a fost desființat numai în parte prin sentința penală nr. 202/2020 a Judecătoriei Brăila pronunțată în dosar penal inițial cu nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 390/A/02.06.2020 a Cruții de Apel galați) din care rezultă că la imobilul în discuție U.A.T. a Municipiului Tecuci au fost executate lucrări de intervenții interioare cu restaurare de componente artistice fără avizul Ministerului Culturii și Cultelor sau a serviciilor publice deconcentrate ale acestuia.

Pentru toate aceste lucrări nu a existat autorizație de construire, așa cum era obligatoriu, conform dispozițiilor Legii 50/1991 și expuse mai sus, care prevăd că pentru efectuarea de lucrări de reparații și înlocuiri la pardoseli, pentru lucrări de finisaje interioare, pentru lucrări de compartimentare interioară, pentru lucrări de tâmplărie interioară, în cazul în care se execută la imobile declarate monument istoric este necesară autorizație de construire.

Astfel, inculpații au acționat fără obținerea autorizației de construire pentru lucrările interioare cu privire la imobilul situat în Tecuci, str. x ce este în proprietatea Primăriei, iar clădirea figurează pe Lista monumentelor istorice 2010 a Județului Galați, poziția 208, având codul GL-II.m-B.03096, fiind datată sfârșit de secol XIX . Această clădire a fost construită în stil neoclasic și este cunoscută drept D.. Pentru folosința imobilului există Fișa Obligațiilor de Folosință a Monumentului Istoric, emisă de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național în care este prezentat istoricul clădirii, este descris stilul arhitectonic și sunt impuse obligațiile ce revin proprietarilor, între altele de a obține avizele prevăzute de lege pentru toate intervențiile prevăzute de art. 23 din Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice."

Curtea a mai precizat că, raportat la natura juridică a instituției restabilirii situației anterioare, aceea de măsură de reparație/de constrângere, date fiind particularitățile de reglementare mai sus amintite, trecute inclusiv prin filtrul constituționalității, rezultă că restabilirea situației anterioare poate fi dispusă chiar și în situația în care se dispune încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Săvârșirea faptei ilicite, comiterea acesteia cu forma de vinovăție cerută de dispozițiile C. civ. și legătura de cauzalitate, sun cerințe cumulative, care rezultă din faptul că fără acțiunea inculpaților nu s-ar fi adus atingere imobilului, care este monument istoric, iar pentru operațiunile întreprinse era necesară obținerea unei autorizații de construire pentru orice lucrare, inculpații demarând lucrările de reparare și consolidare interioare fără obținerea unui asemenea act, inculpații fiind obligați să cunoască această necesitate impusă de lege, astfel încât au comis fapta ilicită cu intenție.

Având în vedere că lucrările interioare s-au făcut cu nerespectarea condițiilor impuse de lege și menținerea lucrărilor de construire efectuate nu este posibilă, singura soluție justă în prezenta cauză este reprezentată de restabilirea situației anterioare prin aducerea imobilului la starea inițială, prin desființarea lucrărilor interioare."

În final, a mai reținut instanța de control judiciar faptul că:

"Deși s-ar putea susține că ar fi imposibilă punerea în executare a dispozițiilor deciziei penale cu privire la restabilirea situației anterioare, în condițiile în care inculpații nu mai beneficiază de aceleași prergative pe care le-au avut la data comiterii faptelor ilicite, pentru a se ocupa de administrarea imobilului, iar hotărârea nu ar fi opozabilă proprietarului acestuia, pe de o parte se constată că UAT Tecuci are calitate de parte civilă în prezenta cauză, iar pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 24

1

din legea 50/1991, instanța (și de control judiciar) poate dispune restabilirea situației anterioare, în cazul executării de lucrări de construcție fără autorizație, prin urmare această dispoziție este una legală. De asemenea, este și temeinică, în lipsa unei astfel de dispoziții persoanele fiind încurajate să construiască fără respectarea dispozițiilor legale iar prejudiciul cauzat în această modalitate ar rămâne nereparat. Cu privire la posibilitatea de punere în executare a acestor dispoziții, executarea efectivă ține de o altă fază de procesului, urmând a se realiza în conformitate cu dispozițiile care guvernează respectiva fază, eventuale probleme ivite, de drept sau de fapt, urmând să fie rezolvate conform acestor reguli speciale. Faptul că va fi dificilă punerea în executare nu înseamnă că instanța nu poate dispune o astfel de măsură."

Cu privire la contestația la executare formulată, privind executarea dispozițiilor civile, Curtea a constatat că, potrivit art. 600 C. proc. pen.. raportat la art. 598 din C. proc. pen. "(1) Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: ... c) când se ivește vreo nelămurire cu privire Ia hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; (2) în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau înaltei Curți de Casație și Justiție."

Conform art. 3 lit. b) din Legea nr. 50/1991:

"Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru:

b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la toate categoriile de monumente istorice prevăzute de lege - monumente, ansambluri, situri - inclusiv la anexele acestora, identificate în același imobil - teren și/sau construcții, la construcții amplasate în zone de protecție a monumentelor și în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcții cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentații de urbanism aprobate."

Obligațiile sunt prevăzute și de art. 23 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice conform cărora:

"Intervențiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza și cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii și Cultelor sau, după caz, de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor.

(2) În sensul prezentei legi, intervențiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt:

a) toate lucrările de cercetare, conservare, construire, extindere, consolidare, restructurare, amenajări peisagistice și de punere în valoare, care modifică substanța sau aspectul monumentelor istorice;

b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;

c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcții de protecție, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe și în monumente istorice;

d) schimbări ale funcțiunii sau destinației monumentelor istorice, inclusiv schimbările temporare;

e) strămutarea monumentelor istorice;

f) amenajări de căi de acces, pietonale și carosabile, utilități anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecție a monumentelor istorice.

(3) Autorizația de construire, autorizația de desființare, precum și autorizațiile referitoare la intervențiile prevăzute la alin. (2) se eliberează numai pe baza și în conformitate cu avizul Ministerului Culturii și Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor și cu celelalte avize, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

(4) Autorizațiile prevăzute la alin. (3), emise fără avizul instituțiilor abilitate prin lege și fără respectarea condițiilor acestora, sunt nule de drept.

(5) Obligația privind folosința monumentului istoric face parte integrantă din Cartea tehnică a construcției. În situația în care aceasta nu există, Obligația privind folosința monumentului istoric ține locul documentației tehnice de utilizare a bunului imobil, în condițiile legii.

În cauza de față, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, faptul că, inculpatul-contestator a realizat lucrări prin eludarea legii, în lipsa avizelor necesare din partea organelor competente, singura soluție posibilă fiind aceea de restabilire a situației anterioare. Întreaga legislație națională, începând cu legea fundamentală - Constituția României, C. civ. și alte legi speciale în materie, acordă o protecție juridică sporită drepturilor fundamentale (dreptul la proprietate, dreptul la viață privată), acestea fiind în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, însă această protecție privește strict drepturile exercitate/dobândite în condițiile legii și nu în eludarea acesteia.

Prin urmare, Curtea a reținut că pe de o parte, contestatorul nu se poate prevala de buna credință pentru a obține un drept, câtă vreme nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, iar contestatorul cunoștea interdicția legală privind construirea fără avizele necesare.

Pe de altă parte, aparenta imposibilitate de aducere la îndeplinire a dispozitivului deciziei penale nr. 741/A/21.06.2024 a Curții de Apel GAlați invocată de către contestator, nu poate fi primită, întrucât rezultă cu evidență faptul că, trebuie elaborate noi documentații pentru restabilirea situației anterioare.

Suplimentar, Curtea a reținut că, în cauză, nu este incidentă protecția acordată de art. 8 CEDO, imobilul în discuție neavând rolul de locuință pentru nicio persoană. Pentru ca ingerința în exercitarea drepturilor unei persoane să fie compatibilă cu Convenția, este necesar ca aceasta să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim și să fie necesară. Curtea Europeană a efectuat o amplă analiză în Cauza Ivanova și Cherkezov v. Bulgariei, arătând că nu a constatat că punerea în aplicare a deciziei de demolare ar încălca drepturile reclamanților în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție (protecția proprietății). Deși demolarea ar însemna o ingerință în bunurile sale, decizia are o bază legală clară în temeiul dreptului intern și este în conformitate cu interesul general în sensul art. 1 din Protocolul 1, urmând să asigure respectarea regulilor de construcție.

Existând procedura specială reglementată de legislația specială în domeniul autorizării construcțiilor, această obligație pe care o are contestatorul poate fi demarată, așa cum s-a arătat mai sus, prin obținerea documentației caracteristice și prin implicarea instituțiilor specializate cu privire la revenirea construcției la forma inițială, și nu cum în mod eronat a apreciat contestatorul prin avocat, prin folosirea materialelor sau a resturilor ce au rezultat din modificarea interiorului imobilului la momentul când s-au executat lucrările.

Mai mult, schimbarea situației imobilului a rezultat în mod vădit din executarea lucrărilor fără obținerea documentației caracteristice unui astfel de demers, pe care l-a întreprins contestatorul.

Contestatorul a acționat pe propriul risc, cunoscând că lucrările efectuate nu au și suport legal, acesta procedând la finalizarea lucrărilor. În consecință, în virtutea respectării dispozițiilor legale care urmăresc conservarea ansamblului urban din care face parte și imobilul în discuție, se impune ca petentul să procedeze la respectarea avizelor și autorizațiilor emise de către autorități, acest lucru putându-se realiza doar prin aplicarea în mod concret a dispozițiilor Legii nr. 50/1991 și ale Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

Avizul Ministerul Culturii - Direcției Județene de Cultură din Cadrul Ministerului Culturii, a fost și este necesar pentru intrarea în legalitate, ca și condiție impusă, pentru a se folosi materialele specificate și nu cele care au rezultat în urma lucrărilor efectuate (cum în mod greșit a reținut contestatorul).

Imobilul este monument istoric și, există o serie de reglementări urbanistice speciale care i se aplică, iar documentația necesară pentru obținerea autorizației de construire este descrisă în amănunt în cuprinsul certificatului de urbanism. În consecință, în certificatul de urbanism sunt menționate imperativul procurării autorizației de construire, precum și condițiile în care lucrările trebuie executate, inclusiv necesitatea obținerii unui aviz de la Direcția Județeană pentru Cultură.

Deși contestatorului, i-a încetat calitatea de primar, legea nu condiționează restabilirea situației anterioare de o anumită calitate, ci trebuie efectuată de către persoana obligată în acest sens și, suplimentar, această împrejurare nu anulează clasificarea imobilului ca monument istoric, neexistând o cauză exoneratoare în acest sens.

Contestatorul, are obligația să readucă imobilul în starea anterioară începerii acestor lucrări interioare, cu avizele și aprobările prevăzute de Legile mai sus indicate. Punerea în practică a măsurii, este posibilă și din punct de vedere tehnic, toate dificultățile și costurile fiind o consecință directă a angajării răspunderii civile a contestatorului.

Împotriva acestei decizii penale, contestatorul A. a formulat contestație, solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și constatarea împiedicării la executare a dispozițiilor din latura civilă din cuprinsul deciziei penale nr. 741/A/21.06.2024 a Curții de Apel Galați și, în subsidiar, lămurirea hotărârii care se execută.

În esență, a susținut că există o imposibilitate obiectivă privind executarea dispoziției de aducere a imobilului în starea inițială, având în vedere că instanța de executare menționează necesitatea întocmirii de noi documentații, avize și autorizații, precum și folosirea de materiale specificate, fără a defini acest din urmă termen, iar folosirea de materiale noi nu poate conduce la respectarea obligației de "aducere a imobilului în starea inițială", fiind vorba de un monument istoric.

Mai mult, instanța nu indică persoana care va decide cu privire la materialele noi ce urmează a fi montate, astfel încât să fie în concordanță cu cerințele unui monument istoric construit în stil neoclasic.

În opinia contestatorului, instanța nu a lămurit în concret cum anume urmează să se realizeze restabilirea situației anterioare prin aducerea imobilului în starea anterioară.

Examinând admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că obiectul prezentei cauze este contestația exercitată de contestatorul A. împotriva unei hotărâri pronunțate în contestație la executare, prin care contestatorul a învederat că există o imposibilitate obiectivă privind executarea dispozițiilor laturii civile cuprinse în decizia penală nr. 741/A/21.06.2024 a Curții de Apel Galați în dosarul nr. x/2022.

Prin decizia penală atacată, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins contestația la executare formulată, apreciind că aparenta imposibilitate de aducere la îndeplinire a dispozitivului deciziei penale nr. 741/A/21.06.2024, invocată de contestator, nu poate fi primită, întrucât rezultă cu evidență faptul că, trebuie elaborate noi documentații pentru restabilirea situației anterioare.

În acest context, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație, printre altele, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestației la executare fiind în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, în înțelesul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., poate fi prima instanță de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentință, sau, după caz, instanța de apel ori de recurs în casație, când aspectul ce se urmărește a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii.

Pe de altă parte, reglementând procedura la instanța de executare, art. 597 din C. proc. pen. stabilește, în alin. (1) și (6), că, în materia executării pedepsei, competența aparține fie instanței de executare (care, potrivit art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., este prima instanță de judecată), fie instanței în a cărei circumscripție se află locul de executare, pentru ca, în alin. (7), să se menționeze că doar hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pedepsei pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi rezultă că hotărârea pronunțată asupra contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. poate fi atacată doar atunci când se solicită lămurirea unei sentințe date în primă instanță și este definitivă în ipoteza în care vizează clarificarea unor dispoziții dintr-o decizie dată în apel sau recurs în casație. În acest sens, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia.

Raportând aceste considerente la contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 741/A/21.06.2024 a Curții de Apel Galați în dosarul nr. x/2022 nu a fost pronunțată de prima instanță, ci de instanța de apel, vizând o nelămurire cu privire la o decizie dată în apel, ca urmare, și hotărârea pronunțată, conform art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., de instanța de apel asupra contestației la executare formulată de condamnat are același regim juridic, fiind, la rândul său, definitivă la data pronunțării.

Mai mult, în referire la hotărârile supuse contestației, Înalta Curte notează că, potrivit art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel", iar conform alin. (7) al aceluiași articol, "Contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac (…)".

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 868/A din data de 13 august 2024 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 868/A din data de 13 august 2024 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2024.