ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 195/2025

Ședința publică din data de 29 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31 martie 2025, petenta A. a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului x/2025 al Curții de Apel Cluj, secția Penală.

În cuprinsul cererii de strămutare formulată de petenta A. nu este indicat temeiul strămutării și nici motivele în fapt și în drept.

Potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Cluj, secția Penală.

Prin informarea transmisă la data de 24 martie 2025, Curtea de Apel Cluj, secția Penală a prezentat pe larg parcursul juridic al cauzei a cărei strămutare se solicită, apreciind că nu rezultă vreo încălcare a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, de către judecătorii cărora le-a fost repartizată cauza cărei strămutare se solicită, aceștia desfășurându-și activitatea în mod obiectiv, cu respectarea strictă a cerințelor principiului imparțialității, neexistând niciun argument valid pentru a dispune strămutarea cauzei.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de strămutare formulată de petenta A. este neîntemeiată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte amintește că strămutarea este remediul procesual reglementat de C. proc. pen. în vederea înlăturării situațiilor care pun în pericol normala desfășurare a unui proces penal, datorită unor stări de fapt neconvenabile, existente la locul unde urmează să fie judecată cauza ce face obiectul procesului penal.

Temeiul strămutării, care nu se confundă cu vreuna din cauzele de suspiciune personală, rezultă din atitudinea, din comportarea în mod repetat a unor subiecți procesuali oficiali față de una dintre părți, conduită care nu poate fi încadrată în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădește existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate.

Acest remediu procesual nu poate fi folosit, însă, decât în situații vădit contrarii celor în care trebuie să se desfășoare în mod normal procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport cu împrejurările concrete ale cauzelor.

Analizând în aceste coordonate de principiu cererea de strămutare formulată de petenta A., Înalta Curte constată că aceasta nu este motivată, în fapt și în drept, respectiv nu cuprinde niciunul dintre temeiurile expres prevăzute de dispozițiile art. 71 C. proc. pen. și nici motivele de fapt care ar justifica strămutarea cauzei la o altă instanță.

Potrivit art. 71 C. proc. pen., judecarea unei cauze se strămută de la instanța competentă teritorial la o altă instanță egală în grad în următoarele două cazuri:

- când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor este afectată datorită împrejurărilor cauzei sau calității părților;

- când există pericolul de tulburare a ordinii publice.

Înalta Curte reține că în actualul cadru procesual, analiza cererii de strămutare formulate presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de dispozițiile art. 71 C. proc. pen., or, în cauză petenta nu a invocat niciun temei al strămutării și nici

Așadar, în lipsa motivării, dar și a altor împrejurări de fapt verificabile, instanța învestită cu soluționarea cererii de strămutare este în imposibilitate de a aprecia asupra caracterul fondat sau nefondat al acesteia.

Deopotrivă, reține Înalta Curte că din informațiile înaintate de Curtea de Apel Cluj, nu rezultă vreo încălcare a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, de către judecătorii cărora le-a fost repartizată cauza cărei strămutare se solicită, aceștia desfășurându-și activitatea în mod obiectiv, cu respectarea strictă a cerințelor principiului imparțialității, neexistând niciun argument valid pentru a dispune strămutarea cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Cluj.

Va obliga petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Cluj.

Obligă petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 aprilie 2025.