ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 194/2025

Ședința publică din data de 29 aprilie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 martie 2025, petentul A. a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția Penală, apreciind că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată.

În esență, aspectele invocate de petent în susținerea cererii de strămutare vizează:

- împrejurarea că unul dintre magistrații care judecă prezenta cauză în calea de atac a apelului s-a pronunțat cu privire la unul dintre motivele de apel, respectiv incompatibilitatea judecătorului fondului;

- lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cadrul Curții de Apel Craiova, astfel cum reiese din conduita completului de judecată pe parcursul ședințelor și din considerentele avute în vedere în soluționarea incidentelor procedurale.

În opinia petentului, lipsa de imparțialitate a Curții de Apel Craiova rezultă din faptul că instanța învestită cu judecarea căii de atac formulată are conturată deja o părere cu privire la acuzațiile aduse. Unul dintre membrii completului de judecată a analizat deja o parte dintre motivele de apel invocate în calea de atac, cu prilejul soluționării cererii de strămutare ce a format obiectul dosarului nr. x/2023, respectiv s-a pronunțat în mod general cu privire la unele dintre argumentele invocate în susținerea tezei de trimitere spre rejudecare, nelegalitatea efectuării unor procedee probatorii și nelegala constituire a completului din cadrul Judecătoriei Caracal, despre care a afirmat că ar fi "generice" și că nu sunt susținute de probe. Așadar, există certitudinea că aceeași opinie ar fi menținută de către magistrat și în etapa judecății apelului față de aceleași motive care sunt invocate în susținerea tezei principale.

De asemenea, a învederat că imparțialitatea instanței rezultă și din atitudinea subiectivă a președintelui de complet, care a confirmat, implicit părerea sa cu privire la pretinsa calitate a petentului de administrator în fapt al B. S.R.L, precum și din modalitatea în care instanța a soluționat incidentele procedurale.

În susținerea cererii de strămutare a mai arătat că asupra cererilor de abținere și recuzare ale unui membru al completului de judecată s-a pronunțat colegul său de complet, care a avut propriile prejudecăți cu privire la atitudinea subiectivă a doamnei judecător.

Or, indiferent de conținutul unor norme de organizare internă, cum ar fi Regulamentul de Ordine Interioară a instanțelor de judecată, cerința imparțialității instanței trebuie asigurată potrivit jurisprudenței CEDO în toate procedurile sale, contrar celor susținute de Curtea de Apel Craiova în încheierea nr. 33 din 10.03.2025 prin care a fost respinsă cererea de abținere formulată de domnul judecător C..

Un ultim aspect invocat de către petent în susținerea cererii de strămutare vizează atitudinea ostilă a unui membru al completului de judecată față de petentul din prezenta cauză, atitudine ce denotă că magistratul are convingerea că apelantul a acționat și acționează în continuare în pretinsa calitate de administrator în fapt al B. S.R.L., chiar și după radierea societății.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea cererii de strămutare și strămutarea cauzei la o curte de apel învecinată Curții de Apel Craiova.

Potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Craiova, secția Penală.

Prin informarea transmisă la data de 25 martie 2025, Curtea de Apel Craiova a prezentat pe larg parcursul juridic al cauzei a cărei strămutare se solicită, precum și conținutul in integrum al cererii de strămutare formulată de petentul A., fără a expune un punct de vedere referitor la existența unei suspiciuni rezonabile privind lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cadrul Curții de Apel Craiova, lăsând la aprecierea Înaltei Curți temeinicia cererii.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de strămutare formulată de petentul A. este întemeiată, urmând a o admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea reprezintă un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a judecătorilor unei instanțe.

Înalta Curte reiterează jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale judecătorului într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, în sensul în care se stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv implică a se verifica dacă instanța în sine, și printre altele, compunerea acesteia, prezintă suficiente garanții pentru excluderea oricărei îndoieli legitime în legătură cu imparțialitatea sa. În aplicarea acestui text, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

De asemenea, Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

Astfel, aparențele prezintă o mare importanță, având în vedere încrederea pe care instanțele trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică și, în primul rând, acuzatului în cadrul unui proces penal (judecătorul nu trebuie doar să fie imparțial, ci, în egală măsură, trebuie să se vadă că este imparțial). Trebuie determinat dacă anumite fapte sau împrejurări pot ridica dubii legitime cu privire la lipsa de imparțialitate a instanței, dacă temerile unei părți cu privire la imparțialitatea instanței sunt în mod obiectiv justificate.

Practic, ceea ce trebuie asigurat, în viziunea CEDO, este încrederea pe care instanțele trebuie să o inspire părții într-un proces.

Examinând, în aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că împrejurările invocate în speță, din perspectiva criteriului subiectiv al demersului, drept temeiuri ale cererii de strămutare vizează nemulțumirile petentului referitoare la:

- respingerea unei cereri de strămutare redactate în fața Curții de Apel Craiova, precum și modalitatea în care s-au soluționat incidentele procedurale;

- împrejurarea că din completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în apel face parte unul dintre judecătorii care au soluționat o cerere de strămutare a cauzei și care și-a exprimat deja opinia cu privire la unul dintre motivele de apel care susțin teza trimiterii cauzei spre rejudecare, respectiv incompatibilitatea judecătorului fondului;

- atitudinea ostilă, subiectivă și ironică a președintelui completului de judecată, care a confirmat, implicit părerea sa cu privire la pretinsa calitate a petentului de administrator în fapt al B. S.R.L.

Analizând motivele invocate prin prezenta cerere de strămutare, Înalta Curte apreciază că sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 71 din C. proc. pen. și că există motive care să justifice strămutarea judecării cauzei.

Conform acestor prevederi legale, motivele temeinice care pot determina strămutarea unei cauze trebuie să se refere la suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Or, împrejurarea că unul dintre membrii completului de judecată a soluționat anterior o cerere de strămutare și a afirmat în cuprinsul încheierii că argumentele invocate în susținerea tezei de trimitere spre rejudecare, respectiv nelegalitatea efectuării unor procedee probatorii și nelegala constituire a completului din cadrul Judecătoriei Caracal, "sunt generice și nu sunt susținute de probe", reprezintă un aspect care este apt sau are amplitudinea de a știrbi aparența de imparțialitate a instanței cu consecințe negative asupra actului de justiție.

Deși nu constituie o condiție de admisibilitate a cererii de strămutare, formularea în prealabil a unei declarații de abținere de însuși judecătorul învestit cu soluționarea cauzei în apel, învederând aceleași aspecte invocate de petent, poate reprezenta un indiciu al existenței unui risc ca aparența de imparțialitate să fie afectată la nivelul acelei instanțe.

Deopotrivă, reține Înalta Curte că atitudinea președintelui de complet care și-a exprimat părerea cu privire la pretinsa calitate a petentului de administrator în fapt al B. S.R.L. ar putea crea o aparență de imparțialitate în sensul în care instanța învestită cu soluționarea cauzei nu ar putea fi obiectivă și temerea că petentul nu ar putea beneficia de o judecată dreaptă din partea magistraților, aceștia formându-și deja o opinie cu privire la unele aspecte deduse judecății.

Astfel, formularea cererilor de recuzare, existența unor declarații de abținere succesive, împrejurarea că din completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în apel face parte unul dintre judecătorii care au soluționat o cerere de strămutare a cauzei, precum și atitudinea președintelui completului de judecată, justifică din perspectiva criteriului subiectiv al prezentului demers, o lipsă de încredere asupra obiectivității și a imparțialității organelor statului competente a soluționa demersul juridic demarat de participanții la proces, de natură a se răsfrânge asupra credibilității procedurii în ansamblul său.

Respectarea dreptului la un proces echitabil impune ca strămutarea să poată fi dispusă și în situația în care se reține doar o aparență a lipsei de imparțialitate a judecătorilor instanței de la care se cere strămutarea cauzei.

Așadar, pentru a înlătura orice suspiciune care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea în judecarea pricinii în cadrul Curții de Apel Craiova, Înalta Curte va admite cererea formulată de petentul A. privind cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Craiova și va dispune strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de petentul A. privind cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Craiova și dispune strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 aprilie 2025.