ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 13.03.2025

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

13.03.2025

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 13 martie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1681 din 13 iunie 2024, Judecătoria Sectorului 5 București, secția penală a hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (2) și a art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (faptă din 14.11.2021).

În temeiul art. 38 alin. (1) și (2) C. pen. a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză a fost săvârșită în concurs real și ideal cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin:

- sentința penală nr. 506/01.03.2022 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 918/A/29.06.2022 a Curții de Apel București (faptă din 14.11.2021);

- sentința penală nr. 10/26.01.2022 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 15.03.2022;

- sentința penală nr. 98/17.05.2022 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 06.06.2022 (fapte din 13.01.2020 și 19.12.2021);

- sentința penală nr. 163/26.08.2022 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 13.09.2022 (fapte din 25.01.2020).

A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani și 1 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1756/29.09.2023, definitivă la data de 25.01.2024, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa principală de 1 an și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., pe o perioadă de 2 ani (fapta din 13.01.2020), aplicată prin sentința penală nr. 98/17.05.2022 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale în dosarul nr. x/2022, definitivă prin neapelare la data de 06.06.2022;

- pedeapsa principală de 1 an și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., pe o perioadă de 2 ani (fapta din 19.12.2021), aplicată prin sentința penală nr. 98/17.05.2022 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale în dosarul nr. x/2022, definitivă prin neapelare la data de 06.06.2022;

- pedeapsa principală de 1 an și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani (fapta din 25.01.2020), aplicată prin sentința penală nr. 163/26.08.2022, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 13.09.2022;

- pedeapsa principală de 9 luni închisoare (fapta din 25.01.2020), aplicată prin sentința penală nr. 163/26.08.2022 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 13.09.2022;

- pedeapsa principală de 1 an și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. 10/26.01.2022 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 15.03.2022;

- pedeapsa principală de 1 an și 2 luni închisoare (faptă din 14.11.2021), aplicată prin sentința penală nr. 506/01.03.2022 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 918/A/29.06.2022 a Curții de Apel București;

- pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 135/20.06.2017 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 17.07.2017.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 98/17.05.2022 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale în dosarul nr. x/2022, definitivă prin neapelare la data de 06.06.2022, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa principală de 1 an și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. pe o perioadă de 2 ani (fapta din 13.01.2020);

- pedeapsa principală de 2 ani și 4 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 135/20.06.2017 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 17.07.2017.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 163/26.08.2022, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 13.09.2022, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa principală de 9 luni închisoare (fapta din 25.01.2020);

- pedeapsa principală de 2 ani și 4 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 135/20.06.2017 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 17.07.2017.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10/26.01.2022 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 15.03.2022, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa principală de 2 ani și 4 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 135/20.06.2017 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 17.07.2017.

În baza art. 40 alin. (2) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în cauză, de 3 ani închisoare, cu cele șapte pedepse a câte 1 an și 2 luni închisoare și cu pedeapsa de 9 luni închisoare și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 2 ani, 11 luni și 20 zile închisoare (o treime din 8 ani și 11 luni), rezultând pedeapsa parțială de 5 ani, 11 luni și 20 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) C. pen. și la art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 96 alin. (4) și (5) C. pen., a menținut revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 135/20.06.2017 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 17.07.2017 și a dispune executarea acesteia.

În baza art. 96 alin. (5) raportat la art. 41 alin. (1), cu aplicarea art. 43 alin. (2) C. pen., a adăugat pedeapsa rezultantă parțială de 5 ani, 11 luni și 20 zile închisoare la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani, 3 luni și 20 zile închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (1) C. pen. și la art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) cu aplicarea art. 40 alin. (3) C. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă durata măsurilor preventive privative de libertate și partea din pedeapsă executată din data de 14.11.2021 (o zi) și de la data de 22.12.2021 la zi.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 112 lit. b) C. pen., a menținut măsura de siguranță confiscării pistolului, predat la Camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Giurgiu cu dovada seria x nr. x, la data de 19.11.2014, astfel cum a fost aceasta dispusă prin sentința penală nr. 135/2017 din data de 20.06.2017, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale în dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 17.07.2017.

A anulat M.E.P.Î. nr. 1849/25.01.2024 emis de Judecătoria Giurgiu și a dispus, în consecință, emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit hotărârii, la rămânerea definitivă a acesteia.

În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 1015 RON - cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală și 485 RON - cheltuieli judiciare din faza camerei preliminare și de judecată.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 1622 RON, a fost lăsat în sarcina statului și s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1454/A din 27 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1681 din 13 iunie 2024 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, dispunându-se obligarea apelantului inculpat la plata sumei de 500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 998 RON.

La data de 16 decembrie 2024 (data poștei), inculpatul A. a formulat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 1454/A din 27 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel București a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției penale, la data de 17 februarie 2025, sub nr. x/2024, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeași dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 13 martie 2025.

În conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit și depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație.

*****

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Alineatul (4) al aceluiași text de lege stabilește că, în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. la data de 16 decembrie 2024 a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen., care, raportat la data counicării deciziei din apel, s-a împlinit la data de 3 ianuarie 2025 și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Cererea îndeplinește și condiția prevăzută de art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A., care a formulat și apel în cauză.

În fine, cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele și prenumele recurentului, unitatea de detenție în care se află acesta și hotărârea care se atacă (deși aceasta nu este indicată expres, este facilă identificarea sa ca urmare a precizării numărului dosarului și a instanței care a pronunțat-o), deopotrivă, cererea fiind semnată de recurentul inculpat.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1), lit. c) C. proc. pen., se constată că recurentul inculpat A. și-a întemeiat demersul judiciar pe cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În argumentarea acestuia, recurentul inculpat a susținut, punctual, următoarele: instanța de fond nu a avut în vedere circumstanțele sale personale - unic întreținător a doi copii minori părăsiți de mamă, care, urmare a arestării sale sunt lipsiți în prezent de orice suport; regretă nespus fapta, motiv pentru care, de când a fost încarcerat, a întreprins toate demersurile pentru a se integra în societate (a urmat cursuri de pregătire, muncește, are un comportament exemplar, nu a fost sancționat disciplinar ci, dimpotrivă, recompensat); cu toate acestea, instanța i-a aplicat o pedeapsă mult prea mare în raport cu gravitatea faptei, circumstanțele personale și conduita adoptată ulterior comiterii acesteia, dar și cu împrejurarea că a recunoscut fapta și a fost cooperant cu organele de anchetă.

Pentru argumentele prezentate, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea hotărârii atacate, iar pe fond, dispunerea unei pedepse mai blânde, care să reflecte în mod adecvat aspectele anterior menționate.

*****

Raportat la criteriile de exigență ale condiției de admisibilitate analizate, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că aspectele invocate de inculpatul A. în recurs în casație nu se circumscriu, nici măcar formal, cazului de recurs în casație invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În acest sens, reține că, dat fiind imperativul includerii în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de casație numai a aspectelor de drept, cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.

Prin urmare, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator.

În actualul cadru procesual, susținând, prioritar, că a recunoscut fapta indicată în rechizitoriu și că a avut o atitudine cooperantă cu organele de anchetă, recurentul inculpat invocă, în esență, în sfera cazului de recurs în casație sus-menționat, greșita individualizare judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată în calea ordinară de atac, ca urmare a nevalorificării, în mod pretins injust, a circumstanțelor personale favorabile vizând statutul său familial (tată a doi copii minori aflați în îngrijirea sa exclusivă), regretele sincere în raport cu fapta săvârșită și dovezile concrete de îndreptare date de conduita exemplară adoptată în regim penitenciar.

Astfel formulate, aceste critici nu aduc însă în discuție chestiunea legalității pedepsei aplicate în apel prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul, ci a asprimii pretins nejustificate a acesteia prin raportare la circumstanțele sale personale, considerate ca fiind favorabile și cu efect atenuant, recurentul invocând, prin urmare, în concret, greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate de Curtea de Apel București, iar nu nelegalitatea acesteia.

Or, presupunând evaluarea acelor împrejurări care, având legătură fie cu fapta săvârșită, fie cu persoana inculpatului, sporesc sau atenuează gradul de pericol social al infracțiunii ori periculozitatea infractorului, putând determina, datorită acestei influențe, fie o agravare, fie o atenuare a pedepsei concrete, stabilirea existenței circumstanțelor atenuante sau agravante și valorificarea lor - parte integrantă a procesului de individualizare judiciară a pedepsei, constituie prerogativa exclusivă a instanței de fond/apel, motiv pentru care nu poate face obiectul cenzurii instanței de recurs în casație nici prin prisma cazului de recurs în casație invocat [prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen..] și nici a celorlalte cazuri limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Ca urmare, limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În concluzie, pentru considerentele anterior expuse, constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1454/A din data de 27 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. și art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., dar nu și pe cea prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., o va respinge, ca inadmisibilă.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1454/A din data de 27 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2025.

§ Cauze similare