ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 martie 2025

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 septembrie 2024, Judec[toria Brașov, secția Penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 346 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (2) - (4) și la art. 42 alin. (1) din Codul de procedură, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, invocată de către judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, la termenul de judecată din data de 10.09.2024.

În baza art. 50 din Codul de procedură, s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect rechizitoriul nr. x/2019 din data de 05.06.2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, prin care a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a se pronunța în acest sens, s-a arătat în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov faptul că persoana vătămată B. a remis inculpatului suma de 500 de euro în data de 28.06.2019, însă nu este indicată o locație precisă în care se afla aceasta la momentul remiterii sumei pentru a putea fi stabilită, în baza acestui fapt, competența unei instanțe de pe teritoriul României după criteriul locului săvârșirii infracțiunii potrivit art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. proc. pen.. Totodată, potrivit susținerii părții civile de la termenul de judecată din data de 10.09.2024, aceasta se afla pe teritoriul Angliei la momentul remiterii sumei de bani.

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că devin incidente dispozițiile art. 42 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora infracțiunile săvârșite în afara teritoriului României se judecă de către instanțele în a căror circumscripție se află locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică.

Astfel, luând în considerare faptul că inculpatul are domiciliul în mun. Iași, str. x, jud. Iași, judecătorul de cameră preliminară a considerat că Judecătoria Iași este instanța competentă să judece cauza.

Urmare a declinării, cauza având ca obiect verificarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2019, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, prin care a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, secția penală, la data de 30.09.2024, sub nr. x/2024/a2.

Prin încheierea nr. 1011/a2 din data de 29 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Iași, în baza art. 346 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (2) - (4) și la art. 42 alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, invocată din oficiu și, în baza art. 50 din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (2) din C. proc. pen., dacă inculpatul nu locuiește sau, după caz, nu are sediul în România, iar infracțiunea este de competența judecătoriei, aceasta se judecă de Judecătoria Sectorului 2 București, iar în celelalte cazuri, de instanța competentă după materie ori după calitatea persoanei din municipiul București, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că deși inculpatul figurează ca având domiciliul în mun. Iași, din actele dosarului de urmărire penală, cât și din susținerile apărătorului ales al acestuia, a rezultat că inculpatul nu locuiește în fapt la adresa de domiciliu, nici în prezent și nici la momentul comiterii presupusei fapte, acesta locuind și muncind în străinătate, mai exact în Marea Britanie. De altfel, inclusiv din declarația dată, la data de 15.07.2020, în calitate de suspect în cursul urmăririi penale a rezultat că acesta locuia la data comiterii faptei în x.

În cursul anului 2024, când a fost pusă în mișcare acțiunea penală și pentru a i se aduce la cunoștință noua calitate, organele de cercetare penală l-au contactat pe inculpat prin intermediul aplicației C. având în vedere că acesta locuia în Marea Britanie. La termenele de judecate acordate în cauză inculpatul nu s-a prezentat, fiind reprezentat de apărător ales care, la termenul din 21.11.2024, a arătat că inculpatul nu locuiește în România, ci în străinătate, acesta fiind și motivul pentru care nu s-a prezentat în cauză.

Așadar, luând în considerare faptul că inculpatul nu locuiește efectiv la adresa de domiciliu, ci locuiește în străinătate, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că în cauză devin incidente dispozițiile art. 42 alin. (2) din C. proc. pen., competentă fiind în acest caz Judecătoria Sectorului 2 București.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 18.12.2024, sub nr. x/2024/a2.

Prin încheierea din data de 20 februarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, în baza art. 47 alin. (3) raportat la alin. (2) din C. proc. pen., Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu și, în baza art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (2), (3) și (4) din C. proc. pen., a declinat către Judecătoria Iași competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A..

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de cameră preliminară a reținut că în cauză devin incidente dispozițiile art. 42 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora infracțiunile săvârșite în afara teritoriului României se judecă de către instanțele în a căror circumscripție se află locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică.

Instanța a reținut că normele de competență teritorială sunt imperative, astfel că nu are relevanță faptul că urmărirea penală a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov.

Luând în considerare faptul că în declarația de suspect din data de 15.07.2020, A. a declarat la rubrica domiciliu și adresa unde locuiește efectiv, respectiv orașul Iași, județul Iași, judecătorul de cameră preliminară, ținând cont de prevederile art. 42 alin. (1) din C. proc. pen., a apreciat că Judecătoria Iași este instanța competentă să judece cauza.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 2 București, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este stabilirea competenței teritoriale cu privire la verificarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2019, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, prin care a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea a unei infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen.

Reglementând competența teritorială a instanțelor judecătorești, art. 41 din C. proc. pen. stabilește, în alin. (1), că aceasta este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuința suspectului sau inculpatului persoana fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta; d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate, iar, în alin. (2), definește noțiunea de "loc al săvârșirii infracțiunii" ca fiind acela unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Din situația de fapt, astfel cum se reține în actul de sesizare a instanței, respectiv din rechizitoriul emis la data de 05 iunie 2024 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, în dosarul nr. x/2019 rezultă că: "În data de 22.06.2019, prin inducerea în eroare a persoanei vătămate B. în sensul că îi va transporta autoturismul din Anglia în România, contra unei sume de 500 de euro pe care a primit-o ulterior în data de 28.06.2019, inculpatul A. a obținut autoturismul și l-a vândut ulterior unei alte persoane în data de 11.07.2019, menținând în eroare persoana vătămată în intervalul de timp 25.07.2019-17.08.2019 prin aceea că i-a comunicat acesteia aspecte neconforme cu realitatea, spunându-i că mașina se stricase pe drumul către România și că a fost nevoit să o abandoneze pe un drum din Luxemburg, iar apoi că i-a trimis-o în țară pe o platformă".

Întrucât din actele de urmărire penală nu este indicată o locație precisă în care se afla persoana vătămată B. la momentul remiterii, în data de 28.06.2019, către inculpat a sumei de bani și cum aceasta nu a putut fi stabilită, ca fiind în România, pornind de la declarațiile date de partea civilă că la momentul propunerii și remiterii sumei de bani se afla pe teritoriul Angliei și ale inculpatului că acesta se afla, de asemenea, pe teritoriul Marii Britanii, Înalta Curte constată că presupusa infracțiune s-a desfășurat în integralitate în străinătate, astfel că în cauză nu-și găsește aplicabilitate criteriul prevăzut de art. 41 din C. proc. pen., care se referă la ordinea de stabilire a competenței teritoriale de soluționare a cauzei pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României.

În ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată, aceasta se realizează în funcție de criteriile prevăzute art. 42 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora "Dacă inculpatul nu locuiește sau, după caz, nu are sediul în România, iar infracțiunea este de competența judecătoriei, aceasta se judecă de Judecătoria Sectorului 2 București, iar în celelalte cazuri, de instanța competentă după materie ori după calitatea persoanei din municipiul București, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel".

Din reținerea situației de fapt și din precizarea inculpatului, în cursul anului 2024, când a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa, că locuiește în Marea Britanie, indiferent de domiciliul cu care figurează inculpatul în România, în municipiul Iași, se constată că inculpatul nu locuiește în fapt la adresa de domiciliu, nici în prezent și nici la momentul comiterii presupusei fapte de inducere în eroare a părții civile, acesta locuind în străinătate, respectiv în Marea Britanie.

Or, evaluând datele concrete ale speței prin prisma dispozițiilor legale care guvernează competența teritorială a instanțelor, anterior menționate, Înalta Curte în acord cu judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Iași constată că Judecătoria Sectorului 2 București este instanța competentă să judece cauza prin raportare la dispozițiile art. 42 alin. (2) din C. proc. pen., atunci când inculpatul nu locuiește în România, ci în străinătate, iar infracțiunea este de competența judecătoriei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2025.