ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 71 din data de 18 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței nr. 4950/143/P/2023 din 10.09.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a ordonanței nr. 92/II/2/2024 din 14.10.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut, în esență, că prin plângerea formulată la data de 05.10.2023, adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, numita A. a solicitat a se efectua cercetări față de reprezentanții S.C. B. S.A. Botoșani. Din cuprinsul actului de sesizare a rezultat că în perioada mai 2022-ianurie 2023, S.C. B. S.A. a facturat lunar numitului C., prin estimare consumul de apă, motiv pentru care facturile emise nu cuprindeau valori reale ale consumului, astfel că acesta nu le-a achitat, considerând că, potrivit valorilor reale afișate de apometre, plata acestor facturi a fost făcută anticipat. Întrucât în urma demersurilor întreprinse, clientul nu a reușit obținerea unei regularizări a consumului și implicit remedierea valorilor facturilor emise, pentru acesta a fost declanșată procedura executării silite, pentru neplata facturilor din perioada menționată, însumând 1.790,81 RON, fapt pentru care, soția acestuia, numita A., consideră că directorul S.C. B. S.A. Botoșani, numitul D., se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

Totodată, numita A. a mai susținut și faptul că cele nouă facturi depuse de S.C. B. S.A. la biroul executorului judecătoresc nu sunt conforme cu originalul, deși sunt ștampilate și semnate în acest sens, întrucât din cuprinsul acestora lipsește mențiunea "Factura de servicii apă-canal circulă fără ștampilă și semnătura furnizorului conform O.M.F. nr. 1082/28.6.2005 și constituie titlu executoriu conform Legii nr. 241/2006 republicată".

În continuare s-a notat faptul că, în baza probatoriului administrat în cauză, prin ordonanța nr. 4950/143/P/2023 din 10.09.2024, comunicată petentei la data de 17.09.2024, procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a dispus clasarea cauzei, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., având ca obiect săvârșirea de către magistrații judecători din cadrul Judecătoriei Botoșani, respectiv de executorul judecătoresc E., a infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., întrucât faptele nu există, precum și săvârșirea de către executorul judecătoresc E. a infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la 297 alin. (1) C. pen., complicitate la fals intelectual, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 321 alin. (1) C. pen., complicitate la înșelăciune, prev. de art. art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) C. pen., complicitate la șantaj, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 207 alin. (1) C. pen. și complicitate la uz de fals, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la 323 C. pen., întrucât faptele nu există.

Împotriva ordonanței de clasare, la data de 04.10.2024, conform dispozițiilor art. 339 C. proc. pen., a formulat plângere petenta A., arătând că este nemulțumită de soluția adoptată, susținând vinovăția persoanelor reclamate. De asemenea, în plângerea formulată împotriva soluției, A. a mai arătat că dorește conexarea dosarului penal nr. x/2022 la prezentul dosar penal.

Prin ordonanța nr. 92/II/2/2024 din 14.10.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de către A. împotriva ordonanței nr. 4950/143/P/2023 din 10.09.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Ulterior, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost înregistrată plângerea formulată de petenta A., la data de 07.11.2024, împotriva ordonanței nr. 92/II/2/2024 din 14.10.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Verificând soluțiile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava în conformitate cu dispozițiile art. 340 și 341 C. proc. pen., prima instanță a constatat pe baza lucrărilor și a materialului probator existent în dosarul nr. x/2023, înaintat de Ministerul Public, și a susținerilor și înscrisurilor depuse de către petentă, că ordonanțele contestate în prezenta cauză sunt legale și temeinice, soluția de clasare dispusă sub aspectul infracțiunilor reclamate de A. întemeindu-se, în mod corect, pe dispozițiile art. 16 lit. a) C. proc. pen., având la bază o interpretare judicioasă a probelor administrate.

Din analiza probatoriului administrat în cauză, s-a constatat faptul că numita A. este nemulțumită, pe de-o parte, de modul în care s-a derulat procedura de executare silită considerând că suma pretinsă nu este datorată, iar pe de altă parte, de faptul că instanța a încuviințat cererea de executare silită formulată de creditor, prin executorul judecătoresc și a respins contestația la executare, în mod nefondat iar, prin memoriul depus în fața prezentului judecător, aceasta își exprimă nemulțumirea și față de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În acest sens prima instanță a apreciat că nu poate fi primită susținerea petentei, în sensul că soluția dispusă de organele de urmărire penală ar fi una netemeinică și nelegală, atâta vreme cât actele și lucrările dosarului relevă caracterul complet al cercetărilor, procurorul care a instrumentat cauza abordând toate împrejurările care ar fi putut avea relevanță în speța de față.

De asemenea s-a reținut că plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară nu relevă aspecte noi, care să nu fi fost învederate anterior de către petentă ori care să fie de natură a modifica obiectiv situația de fapt reclamată inițial de aceasta.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava a apreciat că cele reclamate de petentă nu reprezintă aspecte ce pot fi valorificate pe calea unei plângeri penale, dat fiind că nu sunt îndeplinite condițiile de existență ale infracțiunii de abuz în serviciu sau ale unei alte infracțiuni prevăzute de C. pen., inclusiv cele reclamate. În egală măsură, deși existau remedii procesuale în materia dreptului civil pentru a soluționa nemulțumirile petentei, aceasta a uzitat doar parțial de ele.

În acest sens s-a arătat că prin raportare la prevederile C. proc. civ. în materia executării silite, petenta avea la dispoziție remedii procesuale pentru a îndrepta o eventuală eroare în activitatea desfășurată de executorul judecătoresc (dacă susținerile sale ar fi fost găsite întemeiate), inclusiv prin desființarea actelor efectuate de acesta.

Prin urmare, s-a apreciat că, întocmind actele de executare și făcând demersurile necesare în vederea recuperării debitului de către creditor, conform titlului executoriu, executorul judecătoresc a respectat dispozițiile legale ce reglementează executarea silită și a căror încălcare se reclama că s-ar circumscrie conținutului constitutiv al vreunei infracțiuni.

Cât privește existența unei participații, sub forma complicității, din partea executorului judecătoresc la săvârșirea, de către angajații S.C. B. S.R.L. a infractiunilor de "abuz în serviciu" - art. 297 alin. (1) C. pen., "fals intelectual" - art. 321 C. pen., "înșelăciune" - art. 244 alin. (1) C. pen., "șantaj" - art. 207 alin. (1) C. pen. și "uz de fals" - art. 323 C. pen., s-a notat că din probatoriul administrat nu a rezultat nici un indiciu care să confirme acuzațiile aduse.

Așadar, prima instanță, în baza propriului examen, în contextul cauzei asupra actelor și lucrărilor dosarului Parchetului, a apreciat că în lipsa oricăror probe privind săvârșirea vreunei fapte cu caracter penal, în accepțiunea temeiurilor legale arătate în plângerea petentei, solicitarea acesteia de trimitere a cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor în cauză față de executorul judecătoresc este nejustificată.

În ceea ce privește sesizarea formulată împotriva membrilor completelor de judecată care au soluționat dosarele nr. x/2023 și y/2023 ale Judecătoriei Botoșani, prin care s-a încuviințat executarea silită, respectiv s-a respins contestația la executare, s-a considerat că petenta A., fiind nemulțumită de soluțiile adoptate în cele două cauze, avea posibilitatea să exercite căile de atac, expres prevăzute de lege, întrucât formularea unei plângeri penale față de magistrații judecători care au soluționat aceste dosare, nu poate avea un asemenea caracter și nu poate fi de natură a înlătura caracterul definitiv și irevocabil al unei hotărâri a instanței de judecată civile.

Raportând conținutul infracțiunilor reclamate la activitățile desfășurate de judecătorii investiți cu soluționarea celor două cauze, a rezultat că aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale, astfel că nu sunt date indicii din care să rezulte comiterea vreunei fapte de natură penală.

În acest context s-a arătat că problematica referitoare la procesul de interpretare/aplicare a legii de către magistrații judecători nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu, în sensul legii penale, eventualele erori putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind și justificarea existenței lor, posibilitate la care soțul petentei a renunțat, acesta neputând să-și invoce în prezenta plângere propria turpitudine.

Or, opinia exprimată de magistrați cu ocazia pronunțării soluțiilor de care petenta este nemulțumită nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a acestora, iar în cauză nu rezultă niciun indiciu în legătură cu exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către membrii completelor de judecată, cu consecința prejudicierii intereselor petentei.

De altfel, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară consacră principiul potrivit căruia judecătorul este independent în soluțiile adoptate, singura cale de cenzurare a activității de soluționare a cauzelor constituind-o numai căile de reformare prevăzute de legea procesuală, în speță de C. proc. civ.

Concluzionând, prima instanță a apreciat că în lipsa oricăror probe privind săvârșirea vreunei fapte cu caracter penal, în accepțiunea temeiurilor legale arătate în plângerea petentei, solicitarea acesteia de completare a urmării penale în cauză este nejustificată.

Împotriva încheierii nr. 71 din data de 18 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, petenta A. a formulat contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 29 ianuarie 2025, sub nr. x/2024, dosarul fiind repartizat aleatoriu cu termen de judecată fixat pentru data de 26 februarie 2025.

Înalta Curte, examinând cu prioritate admisibilitatea contestației promovate de petenta A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 C. proc. pen. poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Ca atare, obiectul plângerii formulate în temeiul art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. îl constituie doar soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror prin ordonanță sau rechizitoriu.

Astfel, soluția dispusă de procuror prin ordonanță a fost supusă controlului judecătorului de cameră preliminară, petenta A. exercitând calea de atac prevăzută de lege, prin formularea plângerii potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., plângere soluționată prin încheierea penală nr. 71 din data de 18 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, ce face obiectul prezentei contestații.

Astfel, se constată că împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a respins, în temeiul art. 341 alin. (6) din C. proc. pen. plângerea petentei, ca nefondată, aceasta a exercitat o nouă cale de atac împotriva hotărârii pronunțate, respectiv contestație, criticând atât soluția procurorului, solicitând sub acest aspect să se dispună refacerea cercetării penale, cât și soluția instanței, apreciată ca fiind netemeinică și nelegală.

Sub acest aspect, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

Totodată, potrivit art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7)

1

este definitivă.

Pe de altă parte, trebuie precizat că, potrivit art. 341 alin. (10) din C. proc. pen., este susceptibilă de reformare, pe calea contestației, exclusiv încheierea prin care s-a pronunțat soluția prevăzută la alin. (7) pct. 2 lit. c) al aceluiași articol - încheierea prin care s-a admis plângerea, s-a desființat soluția atacată și s-a dispus începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală -, limitându-se, așadar, exercitarea căii de atac menționate doar cu privire la respectiva soluție.

Reținând aceste coordonate, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, a fost sesizată cu o contestație formulată de petenta A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv încheierea penală nr. 71 din data de 18 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În aceste condiții, se constată că petenta A. nu se află în situația anterior menționată, ci a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, pronunțată în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., un atare demers nu este admisibil, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile… pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În acest sens, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 2 judecători, în conformitate cu prevederile 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă contestația formulată de petenta A. împotriva încheierii nr. 71 din data de 18 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va contestatoarea petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva încheierii nr. 71 din data de 18 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatoarea petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 26 februarie 2025.