ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 286/2024

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 iulie 2020 pe rolul Tribunalului Suceava, sub număr de dosar x/2020, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții ISU Bucovina Suceava, C. S.A. Suceava și UAT Gura Humorului, solicitând instanței să oblige pârâții în solidar la plata sumei de 85.685 euro (399.000 RON - curs BNR din 01.12.2018) reprezentând contravaloarea daunei produse asupra casei de locuit proprietatea reclamanților situată în județul Suceava, localitatea Gura Humorului, strada x nr. 240 ca urmare a incendiului produs la data de 01.12.2018, ce a avut drept consecință distrugerea integrală a imobilului precum și la plata dobânzii legale de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății.

Prin încheierea de ședință din data de 11 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020 s-a respins proba cu expertiză pirotehnică, solicitată de reclamanți, ca neconcludentă.

A fost încuviințată pentru reclamanți proba cu expertiză evaluatorie.

A fost desemnat, prin tragere la sorți, expert în cauză domnul D..

A fost stabilit onorariu provizoriu în sarcina reclamanților suma de 1000 RON.

S-a dispus emiterea unei adrese către expert după ce reclamanții vor face dovada achitării onorariului provizoriu stabilit.

S-a pus în vedere pârâtelor să depună obiective pentru administrarea probei cu expertiză evaluatorie.

A fost încuviințată, din oficiu, proba cu martorul E..

S-a pus în vedere pârâtei ISU Bucovina să depună la dosar dovada faptului că nu mai există relație de prepușenie între pârâtă și martorul E..

S-a pus în vedere pârâtului ISU Bucovina să asigure prezența martorului E..

A fost încuviințată pentru reclamanți proba testimonială cu martorii F., G., H..

S-a prorogat pronunțarea asupra probei testimoniale cu martorul I..

S-a amânat judecarea cauzei și s-a acordat termen la data de 10 septembrie 2021, la C7FP, ora 10:00, pentru când s-a dispus citarea martorilor F., G., H. și E., părțile având termen în cunoștință.

Prin sentința civilă nr. 81 din 15 aprilie 2022 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020 au fost obligați reclamanții A. și B. la plata către expertul D. a diferenței de onorariu de 3.574 RON.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta UAT Gura Humorului, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții A. și B., având ca obiect obligarea pârâtelor ISU Bucovina Suceava, C. S.A. și UAT Gura Humorului, la plata sumei de 78.220 euro și a dobânzii legale, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții A. și B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 101 din 28 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția a II-a Civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 81 din 15 aprilie 2022 și a încheierii de ședință din 11 iunie 2021, pronunțate de Tribunalul Botoșani – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2020, intimați fiind pârâții C. S.A. Suceava, Inspectoratul pentru Situații de Urgență Bucovina Suceava și Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Gura Humorului prin Primar.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., reclamanții B. și A. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 101 din 28 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția a II-a Civilă.

În argumentarea recursului, reclamanții au susținut, în esență, că instanța de apel a aplicat în mod greșit textele legale, respectiv art. 13 C. proc. civ., art. 476 C. proc. civ., art. 1357 C. civ., art. 1381 alin. (1) C. civ., art. 1382 C. civ., art. 1385 alin. (1) C. civ., Legea nr. 51/2007 în forma republicată, art. 112 din Regulamentul serviciului public de alimentare cu apă și canalizare, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 241 din 22 iunie 2006, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 307/2006, art. 14 din Legea nr. 307/2006.

Un prim aspect de nelegalitate, vizează împrejurarea că instanța de apel a analizat încheierea de ședința din 11.06.2021 și sentința civilă nr. 81/15.04.2022, pronunțate de Tribunalul Botoșani – secția a II-a Civilă, în condițiile în care apelul a fost declarat împotriva sentinței civile pronunțate de Tribunalul Suceava.

În această situație, apreciază ca fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform cărora instanța prin hotărârea dată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității

Sunt încălcate astfel dispozițiile art. 478 și urm. C. proc. civ., întrucât instanța de apel este ținută să judece apelul declarat de parte împotriva hotărârii instanței de fond.

Referitor la aplicarea greșită a normelor de drept material invocate, solicită a se observa că recurenții sunt proprietarii imobilului situat județul Suceava, localitatea Gura Humorului, strada x nr. 240, iar în dimineața zilei de 01.12.2018, ora 04:30, a izbucnit un incendiu, proprietate lor fiind distrusă în totalitate.

Intervenția pentru stingerea incediului a fost una deficitară și tardivă deoarece, autospecialele de intervenție care s-au deplasat la fața locului nu erau alimentate corespunzător.

Consecința acestei neglijențe, cât și nerespectarea normelor legale de către intimații-pârâți a fost distrugerea integrală a construcției prin incendiere.

Contrar motivării deciziei recurate, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material, care reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv dispozițiile art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ., art. 13 C. proc. civ., art. 476 C. proc. civ., art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ., art. 1357 C. civ., art. 1381 alin. (1) C. civ., art. 1382 C. civ., art. 1385 alin. (1) din C. civ., Legea nr. 51/2007 în forma republicată, cât și Regulamentul serviciului public de alimentare cu apă și canalizare în art. 112 din Regulament, Legea nr. 241 din 22 iunie 2006 (republicată), precum și a hotărârilor de Consiliu Local al orașului Gura Humorului, Legea nr. 307/2006 actualizată, prevede în art. 4 alin. (1), art. 14 din Legea nr. 307/2006, solicită instanței de recurs să observe faptul că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii există și este imputabilă în mod evident intimaților-pârâți din prezenta cauză fiind întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale.

Astfel, cu referire la fapta ilicită a pârâtului INSPECTORATUL PENTRU SITUAȚII DE URGENTĂ "BUCOVINA" SUCEAVA, recurenții arată că reprezentanții ISU Gura Humorului nu și-au exercitat atribuțiile de serviciu în vederea stingerii incendiului din cauza lipsei apei.

Timpul scurs până la sosirea autospecialelor alimentate cu apă, a determinat ca intervenția pompierilor din cadrul ISU Bucovina Suceava să fie una tardivă, flăcările cuprinzând întreg imobilul determinând distrugerea în totalitate a acestuia.

Dovada susținerilor acestei situații de fapt poate fi făcută cu depozițiile a zeci de martori care au fost la fața locului.

Referitor la fapta ilicită produsă de către pârâtul C. S.A. SUCEAVA, menționează că aceasta constă în faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a asigura în permenență alimentarea cu apă a hidranților.

Cu privire la fapta ilicită săvârșită de către pârâta UAT Gura Humorului apreciază că aceasta constă în aceea că pârâta UAT nu și-a îndeplinit obligația de funcționare a hidranțiilor și nici pe aceea de a verifica periodic firma care administrează funcționarea acestor hidranți, respectiv C. S.A. Suceava, dacă parametri de funcționare a acestora îndeplinesc condițiile de a fi utilizați în orice moment ar fi solicitat acel hidrant.

În ceea ce privește prejudiciul, acesta este dat de faptul că recurenților le-a fost distrus spațiu locativ pe care îl aveau în proprietate.

Conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de către expert autorizat J., anexat cererii de chemare în judecată, care a avut ca obiectiv determinarea valorii daunei cauzate de incendiu, dauna totală a construcției, proprietatea recurenților, este în cuantum de 85.685 euro.

Din concluziile acestui raport de expertiză rezultă certitudinea prejudiciului, existența lui fiind certă, neîndoielnică și constatată din punct de vedere material.

Totodată, mai susțin recurenții, există raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Prejudiciul material s-a produs ca urmare a nerespectării obligațiilor legale de către toți pârâții din prezenta cauză.

Dacă ar fi fost respectate procedurile impuse de actele normative în baza cărora funcționează și își desfășoară activitatea fiecare dintre pârâții din prezenta cauză, cu certitudine prejudiciul ar fi fost evitat, în sensul că această construcție a recurenților nu ar fi fost distrusă.

Această legătură de cauzalitate este evidentă, mai arată recurenții, atât fapta ilicită fiind una probată, cât și prejudiciul cauzat prin fapta ilicită fiind la rândul sau dovedit în cauză.

Subliniază că munca de o viață a recurenților s-a năruit în câteva ore din cauza indolenței, neglijenței, indiferenței cu care pârâții prin reprezentanții lor au acționat în cauză.

Referitor la vinovăția pârâtului ISU SUCEAVA "BUCOVINA", menționează faptul că reprezentanții ISU prezenți la fața locului în vederea lichidării incediului nu și-au îndeplinit obligațiile legale nici în ceea ce privește alimentarea cu apă a autospecialelor de pompieri și nici cea privitoare la intervenția cu celeritate, rapiditate și profesionism cu scopul de a diminua sau de a evita o eventuală pagubă prin incendiu.

Locuința a ars în totalitate în prezenta pompierilor fără ca intervenția acestora să limiteze în vreun fel întinderea și gravitatea prejudiciului produs ca urmare a incendiului.

În ceea ce privește vinovăția pârâtului C. S.A. arată că potrivit Legii nr. 51/2007 în forma republicată, cât și potrivit art. 112 din Regulamentul serviciului public de alimentare cu apă și canalizare, pârâtul C. S.A. SUCEAVA are obligația de a asigura în permanență alimentarea cu apă a hidranților.

Prin neîndeplinirea obligațiilor de către pârâtul C. S.A. SUCEAVA, se face vinovat de prejudiciul suferit de reclamanți, fiind astfel atrasă răspunderea sa delictuală.

Cu referire la vinovăția pârâtei UAT Gura Humorului, consideră că nerespectarea normelor imperative ale Legii nr. 307/2006 și ale Legii nr. 241 din 22 iunie 2006 (republicată) atrage vinovăția indubitabilă a acestei pârâtei pentru producerea prejudiciului.

Se poate concluziona faptul că răspunderea civilă delictuală este solidară pentru cei trei pârâți, fiecare din aceștia încălcând, nerespectând obligații legale în producerea prejudiciului.

Consideră că pentru dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale se impune casarea cu trimitere spre soluționare a cauzei instanței de apel în vederea efectuării expertizei pirogene solicitate având ca obiectiv stabilirea duratei necesare pentru a fi stins incendiul propagat la imobilul din strada x nr. 240, localitatea Gura Humorului, jud. Suceava raportat la suprafața construită de 100 mp (și nu 130 mp cu s-a reținut în mod eronat), precum și dacă distrugerea integrală a imobilului putea fi evitată printr-o intervenție promptă a pompierilor.

O astfel de expertiză era concludentă, pertinentă și utilă cauzei mai ales în condițiile în care, prin sentința pronunțată, instanța s-a raportat la durata și modalitatea intervenției a pompierilor din cadrul ISL).

Necesitatea efectuării unei astfel de expertize rezultă foarte clar și din înregistrările audio - video. În aceste imagini se pot observa zeci de minute în care pompierii se plimbă haotic în jurul imobilului care ardea, deoarece nu au sursa de apa, iar mașinile nu erau alimentate cu apă. Practic, această probă cu expertiză pirogenă s-ar fi coroborat cu restul probelor administrate în cauză.

Mai mult decât atât, respingerea acestei probe echivalează cu o efectivă încălcare a dreptului la apărare a recurenților-reclamanți de a-și dovedi temeinicia susținerilor privind vinovăția în producerea prejudiciului de către intimații-pârâți fiind încălcate dispozițiile art. 13 C. proc. civ.

Din înscrisuri, martori, înregistrări video și expertiza evaluatorie a rezultat fără dubiu temeinicia pretențiilor recurenților.

Motivarea instanței pentru a acorda eficiența depoziției martorului propus de pârâta ISU constă în faptul că acesta ar fi observat direct modalitatea de intervenție, în schimb martorii propuși de apelanți au fost audiați după aproximativ 2 ani și jumătate de la data incendiului, iar depozițiile acestora nu ar fi credibile.

Subliniază că nelegalitatea deciziei civile rezidă și din faptul că reclamanții au criticat inclusiv onorariul suplimentar solicitat de către expertul desemnat în cauză, însă instanța de apel a respins această critică. Au invocat și invocă faptul că expertul a efectuat raportul de expertiză numai în baza înscrisurilor, deoarece casa incendiată nu a mai putut fi remediată fiind nevoiți ca recurenții să o demoleze.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Intimatul INSPECTORATUL PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ BUCOVINA SUCEAVA a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.: "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.: "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă este sancționată cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin cererea de recurs formulată de recurenții-reclamanți B. și A. nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Susținerile conform cărora sentința apelată a fost pronunțată de Tribunalul Suceava, iar nu de Tribunalul Botoșani, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de apel, nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât se invocă o eroare materială, iar nu o eroare de judecată ce ar putea fi sancționată în prezenta cale de atac.

Recursul urmărește verificarea conformității hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, eroarea materială strecurată în considerentele deciziei recurate putând fi îndreptată după procedura prevăzută de art. 442 C. proc. civ., pe baza verificării actelor din dosar, iar nu pe calea recursului, întrucât se opun dispozițiile art. 445 din același cod, conform cărora: "Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444".

Se constată că recurenții-reclamanți au invocat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva acestor texte de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Din expunerea argumentelor evocate de recurenți rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Deși recurenții se prevalează de o încălcare a normelor care reglementează răspunderea civilă delictuală, se observă că aceștia au relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, o eventuală netemeinicie a deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurenților cu privire la cu privire la modalitatea de analiză și de administrare a probatoriului (ex. necesitatea efectuării unei expertize pirogene "având ca obiectiv stabilirea duratei necesare pentru a fi stins incendiul propagat (...), dacă distrugerea integrală a imobilului putea fi evitată printr-o intervenție promptă a pompierilor").

Prin argumentele expuse, se tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia, astfel cum s-a arătat, se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt (questio facti) ale cauzei.

Totodată, recursul nu se poate limita la o redare formală a textelor legale, condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

Prin urmare, faptul că se fac trimiteri la anumite dispoziții legale sau acte normative (de ex. art. 13 C. proc. civ., art. 476 C. proc. civ., art. 1357 C. civ., art. 1381 alin. (1) C. civ., art. 1382 C. civ., art. 1385 alin. (1) C. civ., Legea nr. 51/2007 în forma republicată, art. 112 din Regulamentul serviciului public de alimentare cu apă și canalizare, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 241 din 22 iunie 2006, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 307/2006, art. 14 din Legea nr. 307/2006 etc.), fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

De altfel, sub pretextul încălcării normelor de drept procedural și încălcării normelor de drept material, recurenții critică evaluarea probelor în apel și modul de soluționare a litigiului în raport cu situația de fapt, exprimându-și nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată în calea de atac devolutivă, iar nu cu privire la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale indicate.

În altă ordine de idei, comparând cererea de recurs cu cererea de apel, se constată că o mare parte din așa-zisele critici de nelegalitate nu reprezintă altceva decât o reluare a susținerilor formulate în calea de atac devolutivă a apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe, mărturie fiind similitudinea dintre cererea de recurs și cererea de apel, formulate de aceleași părți în cauză. Aceleași motive au fost deduse Curții de Apel Suceava spre judecată și sunt acum readuse în discuție în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ignorarea instituției recursului.

Însă, chiar dacă ne aflăm în situația în care, prin decizia instanței de apel, a fost menținută soluția primei instanțe, criticile de nelegalitate trebuie să vizeze exclusiv considerentele instanței de apel, fiind necesar ca autorii recursului să arate, în concret, în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de însăși instanța de apel.

În ceea ce privește nemulțumirea recurenților cu privire la plata onorariului suplimentar solicitat de către expertul desemnat în cauză, motivată de împrejurarea că raportul de expertiză a fost efectuat numai în baza înscrisurilor, se constată că sunt aduse în discuție tot elemente factuale și probatorii ale cauzei, incompatibile cu calea extraordinară de atac a recursului, ale cărei limite sunt stabilite de însuși conținutul introductiv al art. 488 C. proc. civ.

În concluzie, criticile, în ansamblul lor, nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, astfel cum s-a arătat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Așa fiind, având în vedere că recurenții au invocat formal motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. și că nu au fost identificate motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, se impune a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 101 din 28 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 101 din 28 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2024.