ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1857/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Dorohoi la 22 iunie 2016 cu nr. x/2016, reclamanții S.C. A. S.A. Dorohoi reprezentată prin B. - lichidator judiciar și C. - în calitate de creditor, în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A. au solicitat obligarea acesteia la plata despăgubirilor stabilite prin contractul de asigurare și a sumei de 300.000 RON cu titlu de daune.

Pârâta S.C. D. S.A. - prin Sucursala Botoșani a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat următoarele excepții: excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii; excepția lipsei calității de reprezentant al numitului C. pentru reclamanta S.C. A. S.A.; excepția lipsei calității de reprezentant legal al numitului C. pentru societatea comercială; excepția netimbrării acțiunii și excepția prescrierii dreptului material la acțiune.

Prin precizările depuse la data de 16 noiembrie 2016, reclamantul C. a arătat că înțelege să solicite daune morale în calitatea sa de administrator special al S.C. A. S.A. și că înțelege să solicite daune și în calitate de persoană fizică deoarece are calitatea de garant al societății.

Prin sentința civilă nr. 2006 din 16 noiembrie 2016, Judecătoria Dorohoi a admis excepția lipsei competenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Botoșani.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la 5 decembrie 2016, sub nr. x/2016.

După declinare, reclamanta S.C. A. S.A. a precizat sumele solicitate, respectiv 85.000 RON cu titlu de cost reparații acoperiș și alte elemente de construcție, alte bunuri conform dosarelor de daună x, 45.000 RON despăgubiri aferente dos. x, 50.000 RON daune morale și 30.000 RON cu titlu de lipsă folosință imobil.

Prin încheierea din 28 martie 2017, instanța a respins excepțiile invocate.

Prin sentința nr. 602 din 18 decembrie 2019, Tribunalul Botoșani a respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanții S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar E. și C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A..

A constatat că, prin încheierea din 28 februarie 2017, taxa de timbru stabilită în sarcina reclamantului C., în cuantum de 1500 RON, a fost amânată la plată până la soluționarea definitivă a cauzei.

A obligat reclamanții, în solidar, să plătească pârâtei suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată - onorariu provizoriu achitat experților F. și G.; suma de 3.000 RON - diferență onorariu expert H. - în contul acestuia; suma de 1350 RON diferență onorariu expert F. - în contul acestuia și suma de 3500 RON onorariu I., în contul acestuia - conform chitanței și deconturilor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar E. și C..

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 313 din 5 noiembrie 2020 a admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantului C., ca administrator special - reprezentant al intereselor acționarilor S.C. A. S.A. și, în consecință:

A respins apelul declarat de apelantul C., ca administrator special - reprezentant al intereselor acționarilor S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 602 din 18 decembrie 2019 a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr. x/2016), ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

A respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul C..

A respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. - prin lichidator judiciar E. împotriva aceleiași sentințe.

A respins ca nefondată cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată din apel.

Împotriva deciziei nr. 313 din 5 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar E. si administrator special C. au declarat recurs.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Sub un prim aspect, recurenții-reclamanți critică decizia instanței de apel în ceea ce privește aprecierea instanței de apel cu privire la nedovedirea întrunirii cumulative a elementelor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 C. civ., aspect care se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

In plus, se mai susține că instanța nu a motivat această soluție, ceea ce echivalează cu necercetarea apelului, motiv de casare circumscris de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 476 alin. (1), art. 477 alin. (1), art. 479 alin. (1) C. proc. civ.

Contrar celor reținute de instanța de apel, recurenții apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența prejudiciului, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite.

Recurenții citează dispozițiile art. 1349 C. civ. și arată că prejudiciul în cauza de față este în cuantum de 300.000 RON, fiind dovedită prejudicierea imaginii societății și a administratorului, în perioada în care complexul hotelier Cabana 3 Brazi a fost avariat și a fost în imposibilitate de a funcționa la capacitate optimă, precum și pe fondul amenințărilor și hărțuirii provocate de angajații asigurătorului.

Fapta ilicită constă în pasivitatea angajaților asigurătorului care au întreprins demersurile necesare în vederea îndeplinirii în termen util a obligațiilor privind evaluarea prejudiciilor reclamate și care au tergiversat în mod îndelungat soluționarea dosarelor de despăgubire.

De asemenea, recurenții susțin că în cauză este dovedită și existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

In ceea ce privește criticile formulate de reclamantul C., se arată că instanța de apel nu a analizat criticile cu privire la soluția pronunțată asupra cererii deduse judecății al cărei titular este reclamanta S.C. A. S.A., aspect care echivalează cu necercetarea apelului, motiv de casare circumscris art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., precum și dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. raportat la art. 151 C. civ.

Instanța de apel avea obligația de a analiza inclusiv criticile formulate în legătură cu soluția pronunțată asupra cererii deduse judecății al cărui titular este reclamanta S.C. A. S.A..

De asemenea se mai arată că instanța de apel nu a avut în vedere tripla sa identitate, respectiv de administrator special, creditor și persoană prejudiciată, situație în raport cu care apreciază că are calitate procesuală activă și poate reprezenta în mod valabil și legal acționarii S.C. A. S.A..

In ceea ce privește evenimentele ce fac obiectul dosarelor de daună, recurenții susțin aplicarea greșită a legii, din perspectiva dispozițiilor art. 29 din contract, raportat la art. 2207 C. civ., fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reclamanta a notificat asigurătorul despre producerea riscului asigurat, iar estimarea pagubelor produse și natura lor nesocotește dispozițiile art. 2207 C. civ.

Asigurătorul nu a constatat și nu a evaluat daunele provocate în 21 august 2014, sens în care se impunea ca instanța de apel să stabilească întinderea prejudiciului în raport cu administrarea probei cu expertiză tehnică.

In continuare, recurenții prezintă contextul legat de întocmirea dosarului de daună nr. x, prin prezentarea situației de fapt, care nu va fi redată în prezenta sinteză.

Sub un alt aspect, recurenții apreciază că se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că nu au fost administrate probele solicitate, susținând în esență că niciun expert nu a întocmit expertizele judiciare analizând fiecare contract de daune în parte, iar contractul de daune nr. 3 din 21 martie 2014 nu a fost luat în calcul.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea analizării tuturor criticilor invocate și în vederea complinirii probatoriului necesar soluționării cauzei.

Intimata D. S.A. București, prin întâmpinarea formulată a solicitat, pe cale de excepție: anularea recursului formulat de S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar E. ca nemotivat, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu trimitere la dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. respingerea recursului formulat de S.C. A. S.A. prin administrator special ori creditor persoană prejudiciată C., ca fiind introdus de o persoană fără calitate de reprezentant pentru S.C. A. S.A.; respingerea recursului formulat de C., în numele S.C. A. S.A., ca nefondat, în ipoteza în care acesta nu va fi anulat.

Pe fondul cauzei a solicitat menținerea ca legală si temeinică a hotărârii atacate și obligarea recurentei și a administratorului special (persoană prejudiciată) la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 27 mai 2021, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 3 iunie 2021, S.C. A. S.A. depunând punct de vedere.

La termenul din 23 septembrie 2021, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția lipsei calității de reprezentat legal a administratorului special al societății și nulității recursurilor, invocate din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze recursurile, în considerarea următoarelor argumente:

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administratorul special C., Înalta Curte a admis excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului C. pentru S.C. A. S.A. și a anulat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administratorul special C. împotriva deciziei nr. 313 din 5 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, pentru lipsa calității de reprezentant.

Astfel, potrivit art. 82 alin. (1) C. proc. civ., "când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".

În acest context, se reține că deși prin efectul pe care îl produce excepția este peremptorie, pentru că duce la anularea cererii, ea începe prin a avea efect dilatoriu deoarece nulitatea nu intervine automat, la data la care se invocă excepția, ci numai dacă nu se face dovada calității de reprezentat în termenul acordat în acest scop.

În speța de față, trebuie precizat faptul că recursul formulat se află în procedura de filtrare a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 C. proc. civ.

În cadrul acestei proceduri, intimata D. S.A. București a formulat întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepție lipsa calității de reprezentat legal a administratorului special al societății și în consecință, nulitatea recursului întrucât calea de atac a fost declarată de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administratorul special C., fiind astfel încălcate dispozițiile art. 18 alin. (1) și (2) din Legea specială nr. 85/2006.

În acest context, se reține că recurentei i s-a comunicat întâmpinarea formulată de intimata D. S.A., însă aceasta nu a depus răspuns la întâmpinare, prin care avea posibilitatea să combată susținerile formulate și nici nu a procedat la complinirea lipsei legalei semnării a recursului declarat de către administratorul special.

Având în vedere că din actele dosarului rezultă că societatea recurentă se află în procedura insolvenței, dreptul de reprezentare al societății, revine, potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2006 - administratorului judiciar desemnat de către judecătorul sindic.

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2006, administratorul special reprezintă societatea aflată în procedura insolvenței doar în anumite cazuri prevăzute expres în textul de lege.

Printre atribuțiile administratorului judiciar nu se regăsește și cea a reprezentării debitoarei insolvente în litigiile existente în afara procedurii insolvenței, neîntemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2006.

În aceste litigii, reprezentarea debitoarei aflate în procedura insolvenței aparține administratorului judiciar, astfel că, semnatarul cererii de recurs, respectiv administratorul special - C. - nu are calitatea de reprezentant al recurentei S.C. A. S.A..

În aceste condiții, era necesar să fie depusă la dosarul cauzei cererea expresă a lichidatorului judiciar cu privire la declararea și susținerea cererii de recurs, cu mențiunea că își însușește recursul promovat de societate, însă E., în calitate de lichidator judiciar a S.C. A. S.A. a menționat în mod expres, prin înscrisul aflat la dosar recurs, că nu a formulat/semnat vreo cerere de recurs împotriva deciziei nr. 313 din 5 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

În consecință, Înalta Curte reține că, deși recurentei i s-a adus la cunoștință invocarea excepției lipsei calității de reprezentat legal a administratorului special al societății, administratorul judiciar al acesteia nu a înțeles să-și însușească recursul declarat de recurentul C. așa încât, în aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administratorul special C. împotriva deciziei nr. 313 din 5 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, pentru lipsa calității de reprezentant.

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar E., acesta urmează a fi anulat pentru lipsa semnăturii, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., potrivit cărora, "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: semnătura părții sau, după caz a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic" și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sunt sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.

Referitor la recursul formulat de recurentul-reclamant C., acesta urmează a fi anulat, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Așadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unui dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

In speță, se constată că recurentul-reclamant C. și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., iar din analiza memoriului de recurs se apreciază că acestea nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor evocate, întrucât criticile vizează de fapt aspecte de netemeinicie privind modul în care a fost soluționată cererea de chemare în judecată cu referire la stabilirea despăgubirilor stabilite prin contractul de asigurare și a sumei de 300.00 RON solicitată cu titlu de daune în favoarea societății reclamante, al cărei reprezentant s-a stabilit că nu poate fi în mod legal, neexistând nicio critică de nelegalitate punctuală privitoare la propria cerere de daune.

Motivarea cererii de recurs se rezumă exclusiv la prezentarea acelorași susțineri din fața instanței de apel cu privire la respingerea acțiunii și la interpretarea probatoriului administrat în cauză, fără ca acestea să se raporteze în mod real la hotărârea dată în apel și fără a fi indicate în mod concret motivele de nelegalitate ale acesteia sub aspectul încălcării unor dispoziții de drept material sau a greșitei aplicări a acestora.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la modul în care instanța a răspuns referitor la anumite aspecte de fapt în ciclul procesual precedent nu reprezintă un veritabil motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

In consecință, se constată că recurentul-reclamant nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel în raport cu soluția pronunțată de către instanța de apel asupra căii de atac declarate sub aspectul soluției asupra propriei cereri.

În consecință, Înalta Curte în aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ. cu referire 486 alin. (1) lit. e) și art. 489 alin. (2) din același cod va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administratorul special C. împotriva deciziei nr. 313 din 5 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, pentru lipsa calității de reprezentant, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar E. împotriva aceleiași decizii, pentru lipsa semnăturii și va anula recursul declarat de recurentul-reclamant C. împotriva deciziei nr. 313 din 5 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului C. pentru S.C. A. S.A..

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administratorul special C. împotriva deciziei nr. 313 din 5 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, pentru lipsa calității de reprezentant.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar E. împotriva aceleiași decizii, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A., pentru lipsa semnăturii.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant C. împotriva aceleiași decizii.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2021.