ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1404/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1404/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 14 octombrie 2025
Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, la data de 23 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la înlăturarea viciilor ascunse ale bunului cumpărat de la aceasta pe cheltuiala sa, sau, în subsidiar, obligarea pârâtei la înlocuirea bunului vândut cu unul nou și funcțional potrivit obligațiilor contractuale asumate. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în sumă de 2000 RON/zi începând cu data de 1 noiembrie 2019, reprezentând prejudiciul cauzat de lipsa folosinței bunului cumpărat, de la data cumpărării și până la remedierea viciului ascuns al bunului sau înlocuirea sa cu unul nou, precum și la plata sumei de 120.000 RON, reprezentând creditul de finanțare achitat până în prezent din fonduri proprii și a sumei de 42.000 RON ce reprezintă un împrumut al societății pentru achitarea TVA-ului și a altor cheltuieli. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1710 alin. (1) lit. a) C. civ.
La 16 noiembrie 2020, reclamanta a depus la dosar precizări ale acțiunii.
Prin încheierea din 19 octombrie 2021, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă a dispus desemnarea unui nou expert în vederea efectuării raportului de expertiză, stabilindu-se și onorariul provizoriu.
Prin sentința civilă nr. 78 din 10 octombrie 2023, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și a obligat reclamanta să-i plătească pârâtei suma de 13.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, onorariu expert parte și onorariu expert.
Totodată, a stabilit cuantumul onorariului final pentru expertiza efectuată în cauză de expert C. ca fiind 6.000 RON și a dispus ca sumele achitate cu titlu de avans onorariu expertiză: 2.000 RON de către B. S.R.L. la data de 17.05.2021 în contul Biroului Local de Expertize Dolj, 2.000 RON de către D. la data de 28.04.2021 în contul Biroului Local de Expertize Dolj, 1.000 RON de către B. S.R.L. în contul Biroului Local de Expertize Botoșani și suma de 1.000 RON de către D. pentru A. S.R.L. în contul Biroului Local de Expertize Botoșani, ultimele două sume virate în contul Biroului Local de Expertize Vrancea cu OP nr. x/9.02.2022 să fie achitate domnului expert C..
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședința din 19 octombrie 2021 a declarat apel reclamanta A. S.R.L., arătând că, în mod greșit, prima instanță a interpretat starea de fapt și probele aflate la dosarul cauzei și a dispus respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin decizia nr. 364 din 18 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, s-a respins ca inadmisibil apelului declarat de reclamantă împotriva încheierii din 19 octombrie 2010, excepția inadmisibilității fiind invocată din oficiu.
S-a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 78 din 10 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul admiterii acțiunii. S-a dispus înlăturarea viciilor constatate la utilajul destinat producției de brichete și de peleți achiziționat prin contractul nr. x/22.08.2019, conform facturii nr. x/22.08.2019, de către pârâtă prin predarea inelelor de încălzire și a capacelor aferente orificiilor de gresare. A fost menținută în rest sentința apelată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate și menținerea în totalitate a sentinței primei instanțe.
Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea atacată este contradictorie cu privire la probele administrate în cauză, respectiv cele referitoare la inelele de încălzire și capacele aferente orificiilor de gresare.
Recurenta-pârâtă a mai precizat că dispozitivul hotărârii recurate este imprecis, prin raportare la cele reținute în considerente, în sensul că este intepretabilă sarcina obligației.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1707 alin. (2) C. civ. cu privire la condițiile viciului ascuns, susținând în esență că cele două categorii de bunuri puteau fi observate la data predării, fiind bunuri corporale, iar cumpărătorul un profesionist, astfel încât nu era necesară asistența de specialitate.
Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., solicitând totodată cheltuieli de judecată, în sumă de 1.000 RON, reprezentând onorariu avocațial, potrivit dovezilor anexate. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului.
Recurenta-reclamantă B. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, reține următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".
De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În cauză, pârâta și-a întemeiat calea de atac pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
Pentru invocarea motivului de recurs prevăzut la pct. 6 al articolului menționat, este necesară individualizarea ipotezei reglementate de această dispoziție legală de care se prevalează autorul căii de atac, iar dacă este vizat caracterul contradictoriu ori străin al considerentelor, se impune precizarea cu claritate a argumentelor reținute prin decizia recurată împotriva cărora se îndreaptă critica.
Totodată, motivul de casare prevăzut de pct. 8 al normei evocate impune recurentei nu numai indicarea normei de drept material pretins nesocotită, încălcată sau interpretată greșit, dar și expunerea unui raționament prin care autorul căii de atac, enunțând modul în care apreciază că prevederea legală se interpretează sau aplică în cauză, să dezvolte critici concrete din care să rezulte caracterul nelegal al deciziei pronunțate de instanța de apel deoarece neîncadrarea criticilor în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de lege se sancționează cu anularea recursului.
Această soluție se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă în mod explicit din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Transpunând aceste considerente la cauza ce face obiectul analizei, se reține că motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. au fost invocate formal.
Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că decizia instanței de apel este contradictorie cu privire la probele administrate în cauză, respectiv cele referitoare la inelele de încălzire și capacele aferente orificiilor de gresare
Din analiza susținerilor formulate, Înalta Curte notează că, în realitate, recurenta contestă situația de fapt reținută în fond ca urmare a valorificării probelor, deși aceste aspecte nu pot fi reapreciate de instanța de recurs și, implicit, nici rezultatul la care a ajuns instanța de apel în ceea ce privește problemele de fapt și de drept deduse judecății.
Invocarea motivului de recurs s-a făcut pur formal, fără argumente care să conducă la concluzia lipsei motivării sau a unei motivări contradictorii ori numai străine de natura cauzei, neputându-se identifica critici ce ar putea fi subsumate acestui caz de nelegalitate.
De asemenea, critica referitoare la dispozitivul hotărârii recurate, în sensul că ar fi imprecis cu privire la interpretarea sarcinii obligației, nu poate fi analizată din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu reprezintă o critică de nelegalitate susceptibilă a fi examinată de instanța de recurs, motivele de casare fiind de strictă interpretare.
Nici invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greșita încălcare sau aplicare a normelor de drept material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care prin decizia atacată ar fi fost încălcate norme de drept material.
Prin recursul formulat, recurenta a invocat aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1707 alin. (2) C. civ. cu privire la condițiile viciului ascuns, susținând în esență că cele două categorii de bunuri - inelele de încălzire și capacele de la orificiile de gresare - puteau fi observate la data predării, fiind bunuri corporabile, iar cumpărătorul un profesionist, astfel încât nu era necesară asistența de specialitate.
Înalta Curte subliniază că, deși recurenta indică în cuprinsul cererii de recurs dispoziții de drept material, respectiv art. 1707 alin. (2) C. civ., criticile au caracter teoretic și general și nu se referă la modul concret în care au fost încălcate sau aplicate greșit aceste dispoziții legale prin decizia atacată.
În realitate, aceaste critici nu reprezintă altceva decât trimiteri la situația de fapt reținută de instanța de apel în legătură cu existența unor vicii ascunse ale echipamentelor furnizate de pârâtă, care ar determina nefuncționalitatea utilajului la parametrii de cantitate și calitate. Însă, pe de o parte, se constată că acestea au fost deja analizate de instanța de apel prin prisma probatoriului administrat, și, pe de altă parte, reprezintă aspecte de netemeinicie care nu pot face obiectului controlului de legalitate.
Este de amintit că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere a probelor administrate în cauză, este suverană în a hotărî asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor, prin reevaluarea situației de fapt, așa cum, în realitate, urmărește recurenta.
În consecință, criticile referitoare la aplicarea greșită a normelor de drept material vizează temeinicia deciziei recurate, acest motiv de casare fiind invocat strict formal.
Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și nu au fost identificate nici motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.
Prin urmare, pentru considerentele care preced, subliniind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să anuleze recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 364 din 18 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.
Totodată, constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte în promovarea recursului și în raport cu solicitarea intimatei-reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată, aferente procesului, urmează să fie admisă cererea, în sensul obligării recurentei-pârâte B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform dovezii aflate la dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 364 din 18 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.
Obligă recurenta-pârâtă B. S.R.L. să achite intimatei-reclamante A. S.R.L. suma de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2025.