ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 martie 2025

Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulate de recurentul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92 pronunțată la data de 21 august 2024, Judecătoria Hațeg, în baza art. 336 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe.

În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 2 ani, termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Hunedoara, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Hunedoara sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării acestei obligații se face de Serviciul de Probațiune Hunedoara.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a impus inculpatului, pe parcursul termenului de supraveghere, obligația prestării unei munci neremunerate în folosul comunității timp de 90 de zile.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., obligația de a presta o muncă în folosul comunității va fi executată în cadrul Primăriei municipiului Hunedoara sau în cadrul Primăriei orașului Călan.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1), (4) din C. pen., respectiv asupra faptului că, pe parcursul termenului de supraveghere nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau neexecutarea obligațiilor impuse sau stabilite de lege, sau săvârșirea unei noi infracțiuni, va atrage revocarea suspendării și executarea pedepsei în întregime.

A luat act că fapta dedusă judecății în prezenta cauză se află în stare de concurs cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 499 din 16.12.2022 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr. x/2022 definitivă prin decizia penală nr. 624 din 06.07.2023 a Curții de Apel Alba Iulia, la următoarele pedepse: 2250 RON amendă penală (150 zile amendă x 15 RON/zi) pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (persoană vătămată B.); 2400 RON amendă penală (160 zile amendă x 15 RON/zi) pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (persoană vătămată C.).

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2400 RON amendă, la care a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 2250 RON amendă, acesta urmând să execute pedeapsa finală de 3150 RON amendă penală.

Amenda a fost achitată la 29.08.2023 această pedeapsă fiind deja executată.

Prin decizia penală nr. 868 din 17 decembrie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 92/2024 pronunțate de Judecătoria Hațeg.

Împotriva deciziei penale nr. 868 din 17 decembrie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a declarat recurs în casație inculpatul A..

Inculpatul A. a înțeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În susținerea cererii de recurs în casație, inculpatul a invocat că fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de încriminare apreciind că în cazul conducerii sub influența unor substanțe psihoactive se impune ca prin actele medico-legale, cât și prin orice alt mijloc de probă relevant administrat în cauză să se dovedească că dincolo de orice îndoială rezonabilă că la momentul la care a avut loc acțiunea de conducere făptuitorul se afla sub influența acestor substanțe, care i-au afectat funcțiile fizice și psihice.

S-a susținut că pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii, pe lângă prezența substanțelor psihoactive în sânge/urină, trebuie probată și afectarea capacităților psiho fizice ale făptuitorului, prin diminuarea capacității de a conduce sau de a se concentra asupra traficului, ori a reacțiilor de prevenire a evenimentelor rutiere.

Astfel, s-a arătat că din datele cuprinse în fișa de examinare clinică a inculpatului, a rezultat că nu s-au constatat elemente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice sau de substanțe psihoactive, ceea ce poate duce la incidența principiului dubio pro reo.

A mai invocat existența unei sesizări a instanței supreme cu o hotărâre prealabilă ce are ca obiect aspectele invocate în cuprinsul recursului în casație, dar care la momentul formulării cererii de recurs în casație nu era soluționată.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Nu pot fi atacate cu recurs în casație:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunțate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunțate în materia reabilitării;

Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casație. - Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Art. 437. Motivarea recursului în casație. - (1) Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde:

a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora;

d) semnătura persoanei care exercită recursul în casație și/sau semnătura avocatului.

(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casație. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Art. 440 din C. proc. pen. prevede că instanța dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare, părțile ce pot formula calea de atac, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate formula.

Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Din examinarea cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. se constată că aceasta este inadmisibilă.

În cadrul procesual al recursului în casație, instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt, analizată de instanțele de fond și apel sau chiar chestiuni de drept, dar ce nu se circumscriu cazurilor expres reglementate, sunt considerate intrate în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii.

Recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat, nici reevaluarea materialului probator pentru modificarea bazei factuale ori a caracterizării în drept. În privința evaluărilor în drept ce pot fi devoluate și acestea sunt limitate, prin voința legiuitorului, la ipotezele (cazurile) enumerate.

Recursul în casație este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, în care părțile pot solicita verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limitele expres și limitativ prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Evoluția reglementării în sensul restrângerii devoluțiunii admisibile și analiza jurisprudenței aferente, demonstrează că interpretarea extensivă a cazurilor constituie o adăugare nepermisă sau o ignorare a voinței legiuitorului și aduce în sfera cenzurii instanței elemente extrinseci, generând caracterul de soluție nelegală deciziei pronunțate în recursul în casație.

Recursul în casație declarat în prezenta cauză este inadmisibil. Astfel cum s-a expus anterior, în acest cadru procesual instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt sau chiar de drept, ce nu se circumscrie cazurilor expres reglementate este considerată intrată în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestite cu judecarea recursului în casație.

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 25 din 27 ianuarie 2025, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiția, s-a stabilit că, în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen., pentru realizarea condiției esențiale atașată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive, este necesar să se constate atât prezența în probele biologice a substanței psihoactive, cât și aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei.

Se constată că la momentul soluționării apelului formulat de inculpat, instanța supremă nu pronunțase hotărârea în procesul de unificare a practicii judiciare. Hotărârile prealabile pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți sunt obligatorii de la momentul publicării în Monitorul Oficial, sens în care aceasta nu poate avea un efect real în situația inculpatului.

Deși reală problematica invocată, evaluarea acestei chestiuni nu se mai poate realiza în procedura pendinte, aspectele invocate punând în discuție readministrarea probatoriului ori reaprecierea mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei.

Se reține că prin intermediul căii extraordinare de atac inculpatul solicită, în realitate, o reapreciere a materialului probator, cu consecința înlăturării răspunderii penale, aspect ce excedează competenței funcționale, instanța de recurs neavând abilitatea de a proceda la reaprecierea probelor ori de a evalua utilitatea și fiabilitatea probelor.

Față de aceste aspecte, se constată că motivele invocate nu se circumscriu vreunui caz de casare, drept pentru care instanța urmează ca, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 868 din data de 17 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 868 din data de 17 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 martie 2025.