ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 mai 2025

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 15/F din data de 21 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2025 a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută sentința nr. 15. B.20/2021/50 a Judecătoriei Raională Dabas, definitivă la data de 23.11.2022 prin decizia nr. 2Bf. 347/2022/27 a Tribunalului Districtual Budapesta, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare (echivalentul a 4384 zile închisoare).

S-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate prin sentința nr. 15. B.20/2021/50 a Judecătoriei Raională Dabas, definitivă la data de 23.11.2022 prin decizia nr. 2Bf. 347/2022/27 a Tribunalului Districtual Budapesta, Ungaria și transferarea condamnatului A., deținut în Penitenciarul Marianosztra, Ungaria, în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei principale de 12 ani închisoare (echivalentul a 4384 zile închisoare).

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost dedusă din pedeapsa de 12 ani închisoare pe care condamnatul A. o va executa, durata pedepsei privative de libertate deja executate de 1166 zile (calculate până la data de 09.06.2023), precum și a pedepsei executate, începând cu data de 09.06.2023 la zi, data expirării la termen a pedepsei fiind 27.03.2032.

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 republicată, la data rămânerii definitive a prezentei, hotărârea și un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii vor fi comunicate autorității competente a statului emitent, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, precum și, în copie, direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției. În baza art. 166 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, sentința se comunică persoanei condamnate direct sau prin intermediul autorității desemnate de statul emitent.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, în esență, s-a reținut că prin referatul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov în data de 17.03.2025, s-a solicitat Curții de Apel Brașov recunoașterea sentinței nr. 15. B.20/2021/50 a Judecătoriei Raională Dabas, definitivă la data de 23.11.2022 prin decizia nr. 2Bf. 347/2022/27 a Tribunalului Districtual Budapesta și transferul condamnatului A. în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare (4384 zile) aplicată de instanțele judecătorești din Ungaria.

În motivarea referatului se arată că prin adresa nr. x/10.03.2025 și înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov în data de 11.03.2025, Ministerul de Justiție a înaintat cererea formulată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 modificată prin Legea 236/2017, prin care s-a solicitat transferul persoanei condamnate A. (pentru a continua executarea pedepsei de pedepsei de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la tâlhărie prev. de art. 356 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) din C. pen. maghiar și tentativă la vătămare corporală prev. de art. 164 alin. (1), alin. (6), lit. d) din C. pen. maghiar, ambele în stare de recidivă potrivit art. 459 alin. (1) pct. 31 lit. a) din C. pen. maghiar, aplicată prin sentința nr. 15. B.20/2021/50 a Judecătoriei Raională Dabas, definitivă la data de 23.11.2022 prin decizia nr. 2Bf. 347/2022/27 a Tribunalului Districtual Budapesta, finalizarea executării totale a pedepsei urmând a fi împlinită în data de 27.03.2032.

Din cuprinsul documentelor transmise de autoritățile judiciare din Ungaria, atât în limba maghiară, cât și în limba română (adresa nr. x/2024 a Ministerului Justiției-Departamentul de drept penal internațional, prin sentința nr. 15. B.20/2021/50 a Judecătoriei Raionului Dabas, definitivă la data de 23.11.2022 prin hotărârea nr. 2Bf. 347/2022/27 a Tribunalului Districtual Budapesta, procesul-verbal întocmit la data de 13.04.2023 privind consimțământul persoanei condamnate la transfer, dispozițiile legale aplicabile și certificatul din 04.09.2024 ce cuprinde informații privind executarea pedepsei) a rezultat că numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani de închisoare în regim de detenție și 10 ani interdicția de a exercita anumite drepturi (de a se afla pe teritoriul Ungariei și de a exercita drepturi civile).

Fiind descrisă detaliat situația de fapt s-a arătat că încadrarea juridică dată faptelor este tentativă la tâlhărie prev. de art. 356 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) din C. pen. maghiar, tentativă la vătămare corporală prev. de art. 164 alin. (1), alin. (6), lit. d) din C. pen. maghiar, ambele în stare de recidivă potrivit art. 459 alin. (1) pct. 31 lit. a) din C. pen. maghiar. Cu privire la starea de recidivă a inculpatului, s-a arătat că numitul A. a condamnat anterior la o pedeapsă de 5 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de jaf armat, prin sentința Judecătoriei Dabas nr. 1. B.216/2013/10 definitivă prin decizia nr. 1Bf. 160/2014/4 a Tribunalului Zonal Budapesta. A fost liberat condiționat la data de 22.11.2016, pedeapsa considerându-se executată la data de 11.11.2018. Prin aceeași sentință s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe teritoriul Ungariei pentru o perioadă de 5 ani. Cu toate acestea inculpatul a revenit în Ungaria în noiembrie 2018, locuind la rudele sale din zona Ocsa și lucrând ocazional, context în care a săvârșit fapta pentru care se solicită prezenta recunoaștere.

S-a mai arătat că inculpatul A. a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal, de recunoaștere parțială a faptelor, apărările acestuia fiind combătute prin administrarea de probe.

În final, a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi pe o perioadă de 10 ani (dreptul de a se afla pe teritoriul Ungariei și drepturile civile) pentru săvârșirea infracțiunilor de: tentativă la tâlhărie prev. de art. 356 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) din C. pen. maghiar și tentativă la vătămare corporală prev. de art. 164 alin. (1) și alin. (6), lit. d) din C. pen. maghiar, ambele în stare de recidivă potrivit art. 459 alin. (1) pct. 31 lit. a) din C. pen. maghiar.

În prezent, numitul A. este deținut într-un penitenciar cu regim închis și semideschis din Marianosztra, Ungaria, iar condamnarea, potrivit legii statului emitent, va fi executată integral la 27.03.2032.

Conform certificatului transmis de autoritățile judiciare din Ungaria, persoana condamnată a executat 1166 zile până la data de 09.06.2023, dată calculată a începerii pedepsei fiind 28.03.2020, iar pedeapsa de 4384 zile (12 ani) va fi considerată executată la data de 27.03.2032.

Autoritățile judiciare din Ungaria au mai menționat că, potrivit dreptului intern al statului emitent, persoana condamnată poate fi liberată condiționat după executarea a trei pătrimi(3/4) din pedeapsa aplicată.

Potrivit procesului-verbal întocmit la data de 13.04.2023 cu ocazia audierii, persoana condamnată A. a solicitat și a fost de acord să fie transferată în România în vederea executării restului de pedeapsă.

Din verificările efectuate (accesarea sistemului "ECRIS Global Persons Search") a rezultat că persoana condamnată A. nu este cercetată penal în România pentru aceeași infracțiune pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească străină.

S-a constatat că în cauză nu sunt incidente niciunul dintre cazurile prev. la art. 142 alin. (2) din Legea 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 236/2017.

În final, s-a menționat că numitul A. este cetățean român, are domiciliul pe teritoriul statului român și și-a exprimat consimțământul de a fi transferat în vederea executării pedepsei în România.

Referatul procurorului este însoțit de sesizarea Ministerului Justiției întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prin care se arată că persoana condamnată A. este cetățean român și este de acord să fie transferată în România.

Au fost atașate certificatul menționat la articolul 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, traducerea sentinței penale 15. B.20/2021/50 a Judecătoriei Raionului Dabas, definitivă la data de 23.11.2022 prin hotărârea nr. 2Bf. 347/2022/27 a Tribunalului Districtual Budapesta, acordul condamnatului A. și copia de pe cazierul judiciar al inculpatului.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

În evaluarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 140 și urm. din Legea nr. 302/2004, Curtea a subliniat că din cuprinsul Certificatului completat de autoritățile statului emitent dar și din cuprinsul hotărârii judecătorești de condamnare rezultă că numitul A. a fost condamnat pentru o singură infracțiune, în raport de care s-a stabilit o pedeapsă unică de 10 ani închisoare, majorată cu 2 ani urmare a reținerii stărilor și circumstanțelor cauzei, fiind astfel stabilită o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare. Așadar, în cauză, deși sunt enumerate denumirile a două infracțiuni - tentativă la tâlhărie calificată și tentativă la vătămare corporală gravă, în fapt ele nu constituie infracțiuni distincte, ci relevă cele două texte de lege incidente în prezenta situație de fapt. Astfel, în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 141 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că, în cazul condamnării pentru mai multe infracțiuni, instanța trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor pentru fiecare infracțiune în parte.

În acest context, Curtea a reținut că numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare (echivalentul a 4384 zile închisoare), pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă la tâlhărie calificată și tentativă la vătămare corporală gravă, prin sentința penală nr. 15. B.20/2021/50 a Judecătoriei Raionului Dabas, definitivă la data de 23.11.2022 prin hotărârea nr. 2Bf. 347/2022/27 a Tribunalului Districtual Budapesta.

Din datele comunicate de autoritățile străine, a rezultat că numitul A. execută pedeapsa într-un penitenciar cu regim închis și semideschis din Marianosztra, Ungaria, iar din datele menționate în certificatul emis de către autoritățile maghiare, la data de 09.06.2023, persoana condamnată A. executase 1166 zile, iar pedeapsa, conform dreptului intern al statului emitent, va fi executată complet la data de 14.02.2024, fiind menționat că, potrivit legislației maghiare, persoana condamnată are dreptul să fie eliberată înainte de termen sau condiționat, după executarea a două treimi din pedeapsă.

Faptele pentru care s-a dispus condamnarea prin hotărârea străină sunt, potrivit certificatului menționat la articolul 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, sunt în esență următoarele:

"în seara zilei de 27.03.2020, în jurul orelor 23:00, fiind în stare de ebrietate, inculpatul A. s-a deplasat la imobilul din localitatea Ocsa, str. x, aparținând persoanei vătămate B., cu scopul de a obține bani ori alte valori. (...)Ulterior, inculpatul a intrat în garajul imobilului, prin ușa neasigurată și de aici în bucătăria de vară. A aprins lumina în această cameră, iar de pe un raft de lângă ușă, a luat un cuțit cu mâner de lemn, cu lama de lungime de 22 cm, pe care persoana vătămată îl folosea la tăierea porcilor. Inculpatul s-a deplasat apoi la ușa de la intrarea în clădirea principală a imobilului și, întrucât aceasta era încuiată, (...) a spart geamul ușii de acces în locuință folosind parul luat din grădina de flori, iar prin deschizătura creată, a deschis ușa cu cheia care se afla pe interior.

În acest timp, persoana vătămată B. dormea într-o cameră de la capătul holului, iar fiica sa, persoana vătămată C. vorbea la telefon în camera sa. La orele 23:17, persoana vătămată C. a ieșit din camera sa auzind zgomote persistente, întâlnindu-se cu inculpatul. Acesta din urmă, fără să spună ceva, a ridicat cuțitul cu lama de 22 cm în mâna dreaptă deasupra capului și, cu o mișcare lentă a lovit, o singură dată, cu forță ușoară, în direcția feței persoanei vătămate. Persoana vătămată a ridicat mâna stângă în fața feței pentru a se apăra, fiind evitată înjunghierea, însă lovitura a atins degetele mânii stângi. Imediat, inculpatul A. a împins-o pe persoana vătămată, iar aceasta, speriată, a făcut un pas înapoi, împiedicându-se de un cablu și căzând cu spatele de un dulap. Imediat inculpatul s-a apropiat și a încercat să o înjunghie în zona ochiului stâng aplicând mai multe lovituri în această direcție, însă au fost blocate de persoana vătămată C., care a prins lama cuțitului cu ambele mâni. Cu toate acestea loviturile au provocat leziuni în partea stângă a nasului persoanei vătămate și pe ambele palme. Persoana vătămată l-a împins cu putere pe inculpat și a început să strige, fapt care l-a determinat pe acesta să fugă de la fața locului, fără a mai sustrage bunuri."

În contextul faptic anterior menționat Curtea a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de Legea nr. 302/2004 și art. 3 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute au corespondent în legislația română și realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. f) și alin. (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. a) din C. pen. român (limitele de pedeapsă prevăzute de legislația penală din România fiind de la 5 la 12 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi).

Curtea a reținut că dispozițiile art. 141 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora instanța de judecată este ținută de constatarea faptelor, de stările și circumstanțele în care acestea au fost săvârșite, astfel cum rezultă explicit sau implicit din hotărârea judecătorească străină.

În continuare, instanța a reținut dispozițiile art. 141 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată de instanța străină, atunci când durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română (…) Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța străină constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

Curtea a apreciat că în cauză nu se impune adaptarea pedepsei câtă vreme prin noțiunea de pedeapsă prevăzută de lege se înțelege potrivit art. 187 C. pen. "pedeapsă prevăzută de lege care incriminează faptă în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei."

Așadar, pedeapsa de 12 ani stabilită de autoritățile maghiare este egală cu maximul special prevăzut de legea română pentru infracțiunea săvârșită de persoana condamnată, pedeapsă respectând cerințele de legalitate, nefiind necesară adaptarea ei.

În continuare, Curtea a reținut că persoana condamnată A. are cetățenie română, iar potrivit certificatului emis de autoritățile maghiare, condamnatul A. a fost prezent în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea de condamnare și acesta a fost de acord cu comunicarea sentinței și a certificatelor necesare obținerii executării.

La dosar este depus și procesul-verbal încheiat de judecătorul de executare a pedepselor, prin care se arată că la data de 13.04.2023, condamnatul A. a solicitat să fie transferat în țara sa, în România, pentru a executa partea rămasă din pedeapsă.

Instanța a constatat că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut de art. 163 din Legea nr. 302/2004, din certificatul emis de instanța străină rezultând că acesta a fost prezent la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea de condamnare.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15.04.2025, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 04.06.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărătorului apelantului și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii, urmând a nu mai fi reluate.

În esență, prin motivele de apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat soluția primei instanțe, sub aspectul nelegalității, privind contradicția dintre dispozitivul hotărârii atacate și considerente, întrucât instanța de fond a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a recunoscut sentința nr. 15. B.20/2021/50 a Judecătoriei Raionului Dabas, definitivă la data de 23.11.2022 prin hotărârea nr. 2Bf. 347/2022/27 a Tribunalului Districtual Budapesta prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare (echivalentul a 4384 zile închisoare), însă în considerente a fost recunoscută doar infracțiunea de tentativă la tâlhărie, în condițiile în care prin sentința mai sus menționată numitul A. a fost condamnat în concurs pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la tâlhărie prev. de art. 356 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) din C. pen. maghiar și tentativă la vătămare corporală prev. de art. 164 alin. (1), alin. (6), lit. d) din C. pen. maghiar, ambele în stare de recidivă potrivit art. 459 alin. (1) pct. 31 lit. a) din C. pen. maghiar.

Analizând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Titlul VI din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - republicată, reglementează, în art. 164 și urm., procedura transferării persoanelor condamnate, deținute în alte state ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România.

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (3) și (4) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 din aceeași lege și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești străine transmise de statul emitent.

Conform art. 162 din Legea nr. 302/2004 prevede că hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român. Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, care reglementează condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

În conformitate cu dispozițiile art. 163 din Legea nr. 302/2004, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167, atunci când:

a) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții;

b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României;

c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală;

d) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;

e) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate;

f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei;

g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și a fost încunoștințată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, și că, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.

Totodată alin. (2) al aceluiași articol stabilește că hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege.

În cauză se constată că prima instanță a analizat judicios actele dosarului și a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru recunoașterea hotărârii străine de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare maghiare, dispunând transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei stabilite prin hotărârea definitivă recunoscută în cauză.

Astfel, similar primei instanțe, Înalta Curte constată că prin hotărârea de condamnare a cărei recunoaștere s-a dispus în cauză, respectiv sentința nr. 15. B.20/2021/50 a Judecătoriei Raională Dabas, definitivă la data de 23.11.2022 prin decizia nr. 2Bf. 347/2022/27 a Tribunalului Districtual Budapesta, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare (echivalentul a 4384 zile închisoare) pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă la tâlhărie calificată și tentativă la vătămare corporală gravă, (având corespondent în legislația românească și realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. f) și alin. (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. a) din C. pen. român (limitele de pedeapsă prevăzute de legislația penală din România fiind de la 5 la 12 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi).

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prima instanță a reținut în mod legal întrunirea tuturor condițiilor pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile din Ungaria, respectiv: caracterul definitiv și executoriu al hotărârii, existența dublei incriminări (infracțiunea de tentativă la tâlhărie calificată prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. f) și alin. (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. a) din C. pen. român), statutul condamnatului de cetățean român, precum și neincidența vreunuia dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, din certificatul emis de instanța străină rezultând că acesta a fost prezent la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea de condamnare.

Totodată, în cauză, se reține că persoana condamnată A. și-a dat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, pentru a executa partea rămasă din pedeapsă așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de judecătorul de executare a pedepselor.

Așadar, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167 din Legea nr. 302/2004 necesare pentru a se dispune recunoașterea și executarea pedepsei în România dispusă prin sentința nr. 15. B.20/2021/50 a Judecătoriei Raionului Dabas, definitivă la data de 23.11.2022 prin hotărârea nr. 2Bf. 347/2022/27 a Tribunalului Districtual Budapesta, avându-se în vedere că, persoana condamnată și-a dat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, iar apelantul A. este cetățean român, cu domiciliul în România.

În aceste condiții, se constată îndeplinită în cauză și condiția prevăzută de dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, similar primei instanțe, se reține că în cauză nu există vreunul dintre cazurile de nerecunoaștere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c)-f) ori alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, în cauză nu se impune adaptarea pedepsei având în vedere că a fost stabilită o pedeapsă globală de 12 ani pentru un concurs de infracțiuni astfel cum s-a precizat mai sus.

Aplicarea unei singure pedepse pentru toate faptele pentru care persoana condamnată a fost găsită vinovată prin hotărârea de condamnare, astfel cum a procedat autoritatea străină, nu atrage adaptarea pedepsei potrivit art. 166 din Legea nr. 302/2004, republicată, în condițiile în care pedeapsa aplicată și ce urmează a se executa în țară are aceeași natură și nu depășește maximul general prevăzut de legislația națională.

Prin urmare, pedeapsa aplicată persoanei condamnate A. de autoritățile judiciare maghiare, în cuantum de 12 ani, nu depășește maximul prevăzut de legea națională.

În ceea ce privește critica Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov privind existența neconcordanței între considerente și dispozitivul hotărârii, motivat de faptul că s-a recunoscut doar infracțiunea de tentativă la tâlhărie calificată, în condițiile în care prin sentința sus arătată (numitul A. a fost condamnat în concurs pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la tâlhărie prev. de art. 356 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) din C. pen. maghiar și tentativă la vătămare corporală prev. de art. 164 alin. (1), alin. (6), lit. d) din C. pen. maghiar, ambele în stare de recidivă potrivit art. 459 alin. (1) pct. 31 lit. a) din C. pen. maghiar) nu poate fi primită.

În cauză s-a reținut, în mod întemeiat că, deși sunt enumerate denumirile a două infracțiuni - tentativă la tâlhărie calificată și tentativă la vătămare corporală gravă, în fapt ele nu constituie infracțiuni distincte, ci relevă cele două texte de lege incidente în prezenta situația de fapt. Astfel, în acord cu instanța de fond în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 141 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că, în cazul condamnării pentru mai multe infracțiuni, instanța trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor pentru fiecare infracțiune în parte.

Înalta Curte notează că în această situație pentru întregul comportament infracțional al persoanei în cauză, autoritățile judiciare ungare au aplicat o singură pedeapsă globală, deși în cauză au fost reținute mai multe infracțiuni, aspect care nu prezintă relevanță în aprecierea îndeplinirii condițiilor privind recunoașterea hotărârii de condamnare, aceasta, deoarece, pe de o parte analiza acestor aspecte nu intră în competența funcțională a instanței de executare, aceasta fiind învestită doar cu verificarea condițiilor prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004. Pe de altă parte, modalitatea de incriminare și sancționare a faptelor penale ține de politica penală a fiecărui stat, neformând obiectul verificării în procedura recunoașterii reglementată prin Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței penale nr. 15/F din data de 21 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile ocazionate cu soluționarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană condamnată, în cuantum de 1.217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței penale nr. 15/F din data de 21 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2025.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană condamnată, în cuantum de 1.217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2025.