ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 mai 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16/PI/2025 din 10 martie 2025 a Curții de Apel Oradea, secția penală șui pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 166 alin. (3) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria de transferare a persoanei condamnate A., pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

În baza art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. 24. Bf. 8417/2022/11 din data de 19.10.2022 pronunțate de Tribunalul Capitalei Ungariei, rămasă definitivă la data de 19.10.2022, prin care s-a aplicat persoanei condamnate A. o pedeapsă de 7 ani închisoare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunilor de agresiune sexuală, prev. de art. 197 alin. (1) lit. a) din C. pen. al Republicii Ungaria și vătămare corporală, prev. de art. 164 alin. (1) și (3) din C. pen. al Republicii Ungaria, având ca și corespondent în legea română în infracțiunile de viol, prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen. și lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani închisoare în regim de detenție și s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România.

S-a constatat că persoana condamnată A. se află deținută în Penitenciarul Tokol - Ungaria.

S-a dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare în regim de detenție, perioada executată în Ungaria, respectiv cele 683 de zile executate până la data de 12.07.2023, și în continuare la zi.

În temeiul prevederilor art. 555 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a mandatului de executare pentru pedeapsa de 7 ani închisoare în regim de detenție pe numele persoanei condamnate A. astfel cum a fost recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României conform prevederilor prezentei hotărâri.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., suma de 1163 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, s-a plătit din fondurile Ministerului Justiției, urmând ca, în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., această sumă să rămână în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin adresa nr. x/2025 din data de 05 martie 2025 înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 05 martie 2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a transmis cererea autorităților judiciare ungare prin care se solicită transferul persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința nr. 24. Bf. 8417/2022/11 din data de 19.10.2022 pronunțată de Tribunalul Capitalei Ungariei, rămasă definitivă la data de 19.10.2022, pentru comiterea infracțiunilor de agresiune sexuală, prev. de art. 197 alin. (1) lit. a) din C. pen. al Republicii Ungaria și vătămare corporală, prev. de art. 164 alin. (1) și (3) din C. pen. al Republicii Ungaria.

Examinând actele și lucrările de la dosar, s-au reținut următoarele:

Prin adresa nr. x/2025 din data de 17.02.2025, Ministerul Justiției din România - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, potrivit prevederilor Legii 302/2004 republicată, certificatul redactat de autoritățile judiciare maghiare conform dispozițiilor Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Europei din 27.11.2008, copia sentinței nr. 24. Bf. 8417/2022/11 din data de 19.10.2022 pronunțată de Tribunalul Capitalei Ungariei, declarația persoanei condamnate privind acordul pentru transferul executării pedepsei din Ungaria în România din data de 10 mai 2023, fișa DEPABD și fișa de cazier judiciar a persoanei condamnate.

Din documentele transmise de autoritățile judiciare din Ungaria, în conformitate cu Decizia-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, a rezultat că numitul A. a fost condamnat prin sentința penală nr 24. Bf. 8417/2022/11 din data de 19.10.2022 pronunțată de Tribunalul Capitalei Ungariei la o pedeapsă de 7 ani închisoare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunilor de agresiune sexuală, prev. de art. 197 alin. (1) lit. a) din C. pen. al Republicii Ungaria și vătămare corporală, prev. de art. 164 alin. (1) și (3) din C. pen. al Republicii Ungaria, având ca și corespondent în legea română în infracțiunile de viol, prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen. și lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen.. Hotărârea a rămas definitivă la data de 19.10.2022.

În fapt, în sarcina persoanei condamnate A. s-a reținut, în esență, că, în noaptea de 18 iunie 2021, în jurul orei 01:45, în Budapesta, sectorul XII, pe bulevardul x colț cu strada x, a intrat în vorbă cu partea vătămată. Inițial persoana vătămată a răspuns la întrebările inculpatului, apoi a considerat jenantă discuția și a încercat să scape de A., mergând în jos pe strada x către locul ei de domiciliu. În tot acest răstimp, A. a însoțit neclintit partea vătămată, degeaba a încercat persoana vătămată să se distanțeze de el într-un ritm rapid. După aceea, ajungând la B., inculpatul a apucat persoana vătămată de talie și coapsă, persoana vătămată încercând să evite apucătura prin vorbă și împingerea mâinii inculpatului, timp în care persoana vătămată a introdus mâna în geanta sa de umăr și a apăsat de două ori pe butonul de apel care l-a sunat în mod automat pe tatăl ei. Însă persoana vătămată nu a putut să spună nimic la telefon, pentru că inculpatul i l-a smuls din mână și l-a aruncat în așa fel încât acesta s-a și spart. Dar, prin telefon, tatăl persoanei vătămate a mai apucat să audă cum fiica sa, văitându-se, striga rostind cuvintele "vai, lasă-mă, nu mai fă, vai, nu, nu", după care s-a auzit o pocnitură și apelul s-a întrerupt. Între timp, inculpatul și-a introdus mâna sub rochia persoanei vătămate, care a ajuns până la coapsa acesteia, a smuls lenjeria de corp de culoare mov a acesteia, după care a apucat persoana vătămată și a doborât-o la pământ în așa fel încât a căzut pe spate pe mâna dreaptă, mâna ei stângă fiind presată de pământ de către inculpat, care cu mâna sa stângă a început să sugrume gâtul persoanei vătămate atât de puternic încât aceasta de-abia mai putea respira. Atunci persoana vătămată s-a rugat de inculpat gemând să o scutească pentru că se sufocă, nu mai primește aer. Persoana vătămată a fost sleită de puteri, nu a mai avut forță și nici curaj să se mai apere, astfel că s-a lăsat în voia sorții. Sesizând aceasta, inculpatul a eliberat din strânsoare gâtul persoanei vătămate, cu genunchii a distanțat picioarele acesteia, după care în stare de erecție a pătruns în organul genital al părții vătămate în timp ce, dând drumul gâtului persoanei vătămate, și-a apucat cu mâna stângă penisul și atingând inclusiv organul genital al persoanei vătămate, a încercat să introducă și mai adânc penisul în vaginul ei. În tot acest timp persoana vătămată a plâns neîntrerupt, erecția inculpatului s-a domolit, și-a încetat brusc acțiunea și a părăsit în grabă fața locului în direcția C.. În urma vătămării, persoana vătămată a suferit fractura degetului arătător de la mâna dreaptă, ceea ce necesita peste 8 zile pentru vindecare.

Curtea a constatat că persoana condamnată A. a executat din pedeapsa aplicată de către autoritățile judiciare din Republica Ungaria, conform înscrisurilor de la dosar, un număr de 683 de zile, până la data de 12.07.2023.

De asemenea, potrivit înscrisurilor de la dosar, curtea a constatat că sunt realizate condițiile prevăzute de articolul 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru transferarea persoanei condamnate. Hotărârea de condamnare este definitivă și executorie (lit. a), faptele pentru care s-au aplicat pedepsele constituie infracțiuni în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României (fiind vorba de infracțiunile de viol, prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen. și lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen.) și autorul ar fi fost sancționabil (lit. b), condamnatul este cetățean român cu domiciliul în România (lit. c), și-a dat consimțământul pentru transferul executării pedepsei din Republica Ungară în România, aceasta fiind cetățean român și trăiește în România (lit. d).

Totodată, s-a apreciat că pedeapsa de 7 ani închisoare corespunde ca natură cu pedeapsa reglementată de legea penală română, iar durata acesteia nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceleași infracțiuni.

Ca atare, instanța a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale privind transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Față de cele ce preced, Curtea, în baza art. 166 alin. (3) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria de transferare a persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

În baza art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. 24. Bf. 8417/2022/11 din data de 19.10.2022 pronunțată de Tribunalul Capitalei Ungariei, rămasă definitivă la data de 19.10.2022, prin care s-a aplicat persoanei condamnate A. o pedeapsă de 7 ani închisoare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunilor de agresiune sexuală, prev. de art. 197 alin. (1) lit. a) din C. pen. al Republicii Ungaria și vătămare corporală, prev. de art. 164 alin. (1) și (3) din C. pen. al Republicii Ungaria, având ca și corespondent în legea română în infracțiunile de viol, prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen. și lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani închisoare în regim de detenție și a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România.

***

Împotriva sentinței penale nr. 16/PI/2025 din 10 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, a formulat apel persoana condamnată A. care, în esență, a susținut că nu este de acord cu transferul și executarea pedepsei într-un penitenciar din România, având în vedere că este vorbitor de limba maghiară și familia acestuia locuiește pe teritoriul statului ungar.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., raportat la dispozițiile legale incidente și prin prisma actelor aflate la dosar, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Verificând sentința nr. 24. Bf. 8417/2022/11 din data de 19.10.2022 pronunțată de Tribunalul Capitalei Ungariei, rămasă definitivă la data de 19.10.2022, privindu-l pe cetățeanul român A., prin raportare la dispozițiile art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă și executorie, motiv pentru care constată că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că, prin sentința nr. 24. Bf. 8417/2022/11 din data de 19.10.2022 pronunțată de Tribunalul Capitalei Ungariei, rămasă definitivă la data de 19.10.2022, a cărei recunoaștere se solicită în prezenta cauză, cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunilor de agresiune sexuală, prev. de art. 197 alin. (1) lit. a) din C. pen. al Republicii Ungaria și vătămare corporală, prev. de art. 164 alin. (1) și (3) din C. pen. al Republicii Ungaria.

În fapt, prin hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare maghiare s-a reținut, în esență, că, cetățeanul român A., în noaptea de 18 iunie 2021, în jurul orei 01:45, în timp ce se afla în Budapesta, a intrat în vorbă cu partea vătămată, după care a însoțit-o, a apucat persoana vătămată de talie și coapsă, după care a apucat persoana vătămată și a doborât-o la pământ în așa fel încât a căzut pe spate pe mâna dreaptă, mâna ei stângă fiind presată de pământ de către inculpat, care cu mâna sa stângă a început să sugrume gâtul persoanei vătămate atât de puternic încât aceasta de-abia mai putea respira, cu genunchii a distanțat picioarele acesteia, după care în stare de erecție a pătruns în organul genital al părții vătămate. În urma vătămării, persoana vătămată a suferit fractura degetului arătător de la mâna dreaptă.

Potrivit actelor și lucrărilor dosarului, în drept, faptele pentru care a fost condamnat A. constituie infracțiunile de agresiune sexuală, prev. de art. 197 alin. (1) lit. a) din C. pen. al Republicii Ungaria și vătămare corporală, prev. de art. 164 alin. (1) și (3) din C. pen. al Republicii Ungaria.

În raport cu situația de fapt reținută în cuprinsul hotărârii autorității judiciare maghiare, se constată că și cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul A. având corespondent în legislația română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de viol, prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen. și lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen.

Sub aspectul sancțiunii aplicate, din certificatul menționat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (aflat la filele x pct. 4 2.1, dosar Curte), se observă că, pentru săvârșirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 7 ani închisoare (2520 zile), natura și cuantumul corespund cu cele prevăzute de legislația română, având în vedere că pedeapsa maximă prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen. este de 10 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată, în concret, apelantului nu depășește acest maxim.

Înalta Curte constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetățean român, conform mențiunilor din certificat.

Referitor la condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reține că, deși apelantul și-a dat inițial acordul să execute pedeapsa în România, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului aflat la dosar și din procesul-verbal din 10 mai 2023 aflat la fila x verso dosar curte, ulterior a revenit asupra poziției sale și nu a fost de acord să execute pedeapsa în România, însă consimțământul acestuia nu este necesar, având în vedere că prin hotărârea de condamnare s-a dispus expulzarea de pe teritoriul Ungariei pe o perioadă de 6 ani (astfel cum rezultă din hotărârea judecătorească de condamnare aflată la dosarul Curții de Apel Oradea).

Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost și nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române și nu beneficiază de imunitate de jurisdicție. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei).

De asemenea, se constată nefondată susținerea că singura limbă pe care o cunoaște este maghiara, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului aflat la fila x verso dosar, unde se menționează că limbile pe care persoana condamnată le cunoaște sunt maghiara și română.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite cerințele Legii nr. 302/2004, recunoscând hotărârea emisă de autoritățile judiciare maghiare și dispunând executarea pedepsei de 7 ani închisoare, într-un penitenciar din România precum și deducerea din pedeapsă a perioadei executate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată rap. la art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 16/PI/2025 din 10 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la Actul adițional nr. x din 16.04.2025 privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 16/PI/2025 din 10 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2025.