ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 45/PI din 24 iunie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 67/2018 din 07 august 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2018, formulată de revizuentul condamnat A., deținut în Penitenciarul Satu Mare.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a reținut că prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, la data de 29 aprilie 2020, revizuentul condamnat A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 67/2018 din 07 august 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul penal nr. x/2018, arătând că nu a știut ce se consemnează în declarațiile date în fața autorităților din Ungaria, întrucât nu i s-a asigurat un translator de fiecare dată.

Din actele și lucrările dosarului Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 67/2018 din 07 august 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de către autoritățile judiciare ale Republicii Ungaria de transferare a persoanei condamnate A., pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

În baza art. 155 din Legea nr. 302/2004, republicată s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale nr. 20. B.23/2015/111 pronunțată de Tribunalul Regional Budapesta la data de 12.04.2016, definitivă prin Decizia penală nr. 4. Bf. 269/2016/15 pronunțată de Curtea de Apel Budapesta la data de 16 februarie 2017 prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la o pedeapsă privativă de libertate de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de tentativă de omor calificat, prev. de art. 160 alin. (1), alin. (2) lit. b) și f) din C. pen. al Republicii Ungaria și furt varianta delict, prev. de art. 370 alin. (1), alin. (2) lit. bc), bd) din C. pen. al Republicii Ungaria.

S-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. în vederea executării pedepsei de 10 ani închisoare în regim de detenție și s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării acesteia.

S-a constatat că persoana condamnată A. se află deținută în Penitenciarul Budapesta - Ungaria - Republica Ungaria.

În baza art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 10 ani închisoare în regim de detenție pe numele persoanei condamnate A. aplicată prin Sentința penală nr. 20. B.23/2015/111 pronunțată de Tribunalul Regional Budapesta la data de 12.04.2016, definitivă prin Decizia penală nr. 4. Bf. 269/2016/15 pronunțată de Curtea de Apel Budapesta la data de 16 februarie 2017, astfel cum a fost recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României conform prevederilor prezentei hotărâri.

În baza art. 135 alin. (9) pct. ii din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 10 ani închisoare perioada de privare de libertate de 1.547 de zile executate până la data de 5 decembrie 2017 (data întocmirii certificatului de către autoritățile judiciare din Ungaria) precum și din data de 5 decembrie 2017, la zi.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că, potrivit art. 456 C. proc. pen., cererea de revizuire se adresează instanței care a judecat cauza în primă instanță, trebuie formulată în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.

De asemenea, textul arătat specifică în mod expres că la cerere se vor alătura copii de pe înscrisurile de care cel ce a formulat cererea de revizuire înțelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul, cu mențiunea că atunci când cererea nu îndeplinește condițiile arătate, instanța pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze, într-un termen stabilit de instanță, sub sancțiunea respingerii ca inadmisibilă.

Prin adresa din data de 05.05.2020, instanța i-a pus în vedere condamnatului să indice vreunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (C. proc. pen. și, deși acesta a revenit cu mai multe memorii scrise, în niciunul dintre acestea nu s-a conformat solicitării menționate.

Potrivit art. 459 alin. (2) și (3) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, verificându-se dacă cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455, dacă aceasta fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3), dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea și, subliniem, dacă persoană care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Potrivit alin. (5) al aceluiași articol, în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

S-a arătat că, în condițiile în care nici prin cererea de revizuire formulată și nici ulterior, revizuentul nu indică niciunul dintre cazurile de revizuire enumerate limitativ la art. 453 alin. (1) C. proc. pen. și nici mijloacele de probă în dovedirea acestuia, iar cele menționate de către acesta în motivarea cererii de revizuire, precum și în memoriile depuse succesiv la dosarul cauzei, nu pot fi încadrate de către instanță la niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) C. pen., acesta solicitând doar "reanalizarea cazului" în condițiile în care starea de fapt ar fi fost alta decât cea reținută, devin incidente prevederile art. 459 alin. (5) C. proc. pen.

Însă, în același timp, instanța a subliniat că revizuirea este o cale de atac extraordinară de retractare care poate fi exercitată doar împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale și care permite instanței să revină asupra propriei sale hotărâri, revizuirea fiind, în esență, o cale de atac de fapt prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

S-a menționat că, în prezenta cauză, hotărârea a cărei revizuire se solicită este Sentința penală nr. 67/PI/07.08.2018 a Curții de Apel Oradea prin care s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel privind cererea formulată de către autoritățile judiciare ale Republicii Ungaria de transferare a persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România și prin care s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a hotărârii maghiare.

Hotărârile pronunțate în baza art. 166 din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 155 în numerotarea aceleași legi la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită) nu se încadrează în categoria celor prin care să se fi soluționat fondul, respectiv prin care să se fi soluționat acțiunea penală, conform art. 396 C. proc. pen., prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.

De altfel, s-a arătat că, în jurisprudența creată în materia revizuirii s-a subliniat că statul de condamnare este cel care păstrează prerogativa unei revizuiri a fondului hotărârii definitive, statului de executare recunoscându-i-se doar posibilitatea de a dispune asupra aspectelor ce țin exclusiv de executarea pedepsei după transfer (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 76/01.03.2016).

Împotriva Sentinței penale nr. 45/PI din 24 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat apel revizuentul A.

În susținerea apelului a invocat faptul că în cursul anchetei efectuate de organele maghiar nu a beneficiat de apărare și a fost consemnat altceva decât s-a discutat.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul formulat de revizuentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. și numai în cazurile prevăzute de art. 453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă ori numai cu privire la o parte dintre fapte și făptuitori, din conținutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a acțiunii penale, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt și de drept, pe care le conțin hotărârile judecătorești.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condițiile și în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de A. nu îndeplinește condițiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acțiune penală și nepronunțând vreuna din soluțiile prevăzute în art. 396 alin. (1) C. proc. pen., respectiv de condamnarea, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetare a procesului penal.

Hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat vizează recunoașterea unei hotărâri străine, prin care s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a recunoscut hotărârea autorităților judiciare maghiare și s-a dispus transferarea sa într-un penitenciar din România pentru continuarea executării sancțiunii, sens în care se constată că apelul formulat de revizuent este nefondat.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 45/PI din 24 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 5 lit. e) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară în materie penală, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 45/PI din 24 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iulie 2020.

GGC - ED