ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 71/PI din 03 septembrie 2020 pronunțată de Curtea Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul revizuent A., de revizuire a Sentinței penale nr. 7 din 05 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2020, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea de revizuire înregistrată la data de 21 iulie 2020, revizuentul condamnat A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 7/PI/2020 din 05 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2020, arătând că, prin sentința respectivă, s-a recunoscut o hotărâre pronunțată de autoritățile din Ungaria, reținându-se dispozițiile noului C. pen., deși fapta pentru care a fost condamnat prin hotărârea străină a fost săvârșită în 2007, respectiv sub imperiul codificării anterioare.

S-a mai reținut că, prin Sentința penală nr. 7/PI/2020 din 05 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul penal nr. x/2020, în baza art. 172 raportat la art. 166 din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și s-a recunoscut Sentința penală nr. 3. B.275/2015/73 a Tribunalului Kecskemet pronunțată la 08 decembrie 2015, definitivă prin Sentința nr. BF.III.33/2016/20 a Curții de Apel Szeged pronunțată la 10 mai 2016, prin care s-a dispus condamnarea persoanei condamnate A. la o pedeapsă privativă de libertate de 14 ani închisoare în regim de detenție închis pentru săvârșirea infracțiunii de omor comisă în scopul obținerii de foloase materiale, prevăzută de art. 166 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din C. pen. ungar raportat la art. 20 alin. (1) din C. pen. ungar, incriminată și de legislația națională ca infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a dispus executarea de către persoana condamnată pe teritoriul României a pedepsei 14 ani (echivalentul a 5110 zile) închisoare în regim de detenție și emiterea mandatului de executare a pedepsei la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, fiind dedusă perioada de privare de libertate de 225 de zile executată cu titlu de arest preventiv (din 13.11.2007 până în 24.06.2008).

Curtea a constatat că nici prin cererea de revizuire formulată și nici ulterior, revizuentul nu indică niciunul dintre cazurile de revizuire enumerate limitativ la art. 453 alin. (1) C. proc. pen. și nici mijloacele de probă în dovedirea acestuia, iar cele menționate de către în motivarea cererii nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) C. pen.

S-a mai observat că, în prezenta cauză, hotărârea a cărei revizuire se solicită este Sentința penală nr. 7/PI din 05 februarie 2020 a Curții de Apel Oradea, or, hotărârile pronunțate în baza art. 166 din Legea nr. 302/2004 nu se încadrează în categoria celor prin care să se fi soluționat fondul, respectiv prin care să se fi soluționat acțiunea penală, conform art. 396 C. proc. pen., prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.

În realitate, s-a constatat că persoana condamnată critică hotărârea judecătorească anterioară sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile care a fost lămurită cu autoritate de lucru judecat prin Sentința penală nr. 66/P din 24 aprilie 2020 a Tribunalului Bihor (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 27/c/2020 a Curții de Apel Oradea), prin care, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admisă cererea formulată de petentul-condamnat A. și în baza art. 33 lit. a) C. pen..(1969), cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare prin Sentința penală nr. 1482/30.10.2013 a Judecătoriei Satu Mare, din Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 167/04.04.2014 a Curții de Apel Oradea, sunt concurente cu cea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare, depusă de autoritățile judiciare ungare (Tribunalul Kecskemet, Ungaria prin Sentința penală nr. 3. B.275/2015/73 din 08 decembrie 2015, definitivă prin Sentința nr. BF.III.33/2016/20 a Curții de Apel Szeged la 10 mai 2016 și care a fost recunoscută prin Sentința penală nr. 7/P.I din 05 februarie 2020 a Curții de Apel Oradea, definitivă prin neapelare la 07 februarie 2020).

Împotriva Sentinței penale nr. 71/PI din 03 septembrie 2020 pronunțată de Curtea Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat apel revizuentul A., solicitând, potrivit concluziilor orale formulate de apărătorul desemnat din oficiu cu ocazia dezbaterilor, admiterea căii de atac, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, apreciind că, în mod greșit, Curtea de Apel Oradea, cu ocazia recunoașterii hotărârii pronunțate de autoritățile ungare, a apreciat că legea penală mai favorabilă o reprezintă codificarea actuală, în condițiile în care fapta a fost săvârșită anterior intrării în vigoare a noului C. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul formulat de revizuentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. și numai în cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, din conținutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conțin hotărârile judecătorești.

Astfel, Înalta Curte constată că Sentința penală nr. 7/PI din 05 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, nu poate forma obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dezlegării raportului juridic de drept substanțial, cu consecința pronunțării unei soluții de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal, ci vizează recunoașterea unei hotărâri pronunțate de autoritățile judiciare ungare, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la o pedeapsă privativă de libertate în regim de detenție.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că apelantul revizuent nu a invocat niciunul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. pen., criticile sale, referitoare la greșita aplicare a legii penale mai favorabile de către instanța care a dispus recunoașterea hotărârii pronunțate de o autoritățile judiciare ungare neputând fi încadrate în vreunul dintre cazurile de retractare prevăzute expres și limitativ de dispozițiile legale anterior invocate.

În consecință, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen. și art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A.

Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 71/PI din 03 septembrie 2020 pronunțată de Curtea Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, și, având în vedere culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 71/PI din 03 septembrie 2020 pronunțată de Curtea Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2020.

GGC - NN