ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 91/PI/14.04.2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 459 alin. (5) rap. la art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A., aflat în executarea pedepsei privative de libertate în Penitenciarul Oradea, împotriva Sentinței penale nr. 194/13.03.2018 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 20/A din 22.01.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., revizuentul a fost obligat la plata sumei 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că, prin cererea introdusă și înregistrată pe rolul instanței la data de 02.02.2021, condamnatul A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 194/P1 din 13.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 20/A din data de 22.01.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul penal nr. x/2018

În motivarea cererii, în esență, referitor la admisibilitate, s-a arătat că cererea este declarată în termen, în raport de cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., fiind îndeplinite cerințele art. 459 alin. (1) lit. a) rap. la art. 455 alin. (1) lit. a) și art. 457 din C. proc. pen.

Cererea de revizuire îndeplinește și exigențele art. 459 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., fiind motivată și susținută de mijloace de probă noi, care nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei.

De asemenea, cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. - s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, sens în care este îndeplinită și condiția prev. de art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen.

Totodată, cererea îndeplinește condiția prev. de art. 459 alin. (3) lit. d) din C. proc. pen., întrucât în cauză nu a mai fost formulată vreo cerere de revizuire.

S-a mai arătat, sub aspectul condiției prev. de art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., că faptele și mijloacele de probă conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, întrucât dovedesc neîndoielnic o altă stare de fapt decât cea reținută de instanță și netemeinicia soluțiilor de condamnare pronunțate în cauză.

În mod succint, apărarea a precizat că este în măsură să dovedească, pe baza probelor noi, care nu au fost la dosar și nu au fost cunoscute de instanțe, că procurorul B. nu a emis și predat rechizitoriul în dosarul penal nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, faptele reproșate revizuentului neexistând.

Cu privire la acuzația de șantaj, s-a menționat că probele noi dovedesc indubitabil că C. nu a fost constrânsă, nu s-a simțit constrânsă și nu a acționat sub imperiul vreunei stări de temere ori ca urmare a unor constrângeri, dimpotrivă, atitudinea sa reală, dovedită prin noile probe, reflectă un comportament nealterat în modul de restituire al sumei de bani către revizuent și fără vreo legătură cu atitudinea sa, o libertate psihică neîngrădită în a acționa după propria voință, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Acuzația de șantaj

După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, apărarea a intrat în posesia următoarelor mijloace de probă noi, care nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei, respectiv: urma dosarului nr. x/2013 - acesta conține, cu predilecție, note de redare ale interceptărilor telefonice, ambientale și activități de localizare și filaj, înregistrări telefonice cuprinse în traficul integral al supravegherii tehnice dispusă în cauza nr. x/2013, transcrise, în parte, de apărare. În posesia apărării există doar o mică parte a traficului integral, obținut la data de 20.10.2020 și are ca început perioada 08.05.2014, suport optic conținând redarea interceptărilor de mai sus și fișierele aferente din trafic; suporți optici conținând traficul integral, astfel cum a fost obținut de apărare la 20.10.2020, înscris intitulat "notă" care conține interceptarea dintre C. și D. din 17.06.2014 care nu a fost redată la dosar într-un proces-verbal și nici nu a fost cunoscută în cauză, fiind obținută din Dosarul nr. x/P/2018 al PICCJ-SIIJ ca urmare a atașării urmei dosarului nr. x/2013; alte note de redare obținute din Dosarul nr. x/2018 al PICCJ-SIIJ ca urmare a atașării urmei dosarului nr. x/2013; declarație autentică E., declarație F. în Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul PICCJ-SIIJ - a fost depusă la dosar, dar respinsă ca probă de instanța de apel, declarație G. în Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul PICCJ-SIIJ - a fost depusă la dosar, dar respinsă ca probă de instanța de apel, declarație H. în Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul PICCJ-SIIJ - a fost depusă la dosar, dar respinsă ca probă de instanța de apel, Sentința civilă nr. 7981/2017 a Judecătoriei Oradea și Decizia civilă nr. 858/2018 a Tribunalului Bihor, înregistrare audio între revizuent, H. și I.

Dosarul nr. x/2018 al PICCJ- SIIJ, în care se efectuează cercetări privind modul nelegal, abuziv în care a fost instrumentat Dosarul nr. x/2013 în care a fost cercetat, arestat și trimis în judecată revizuentul, conține și urma dosarului menționat - x/2013

După ce a intervenit condamnarea, au fost puse la dispoziția apărării revizuentului materiale din dosarul urmă, cu o importanță covârșitoare în dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare.

Revizuentul a fost supravegheat tehnic în perioada octombrie - decembrie 2013 și februarie- august 2014, între măsurile dispuse și puse în aplicare fiind și cele de supraveghere în mediu ambiental, de monitorizare și localizare.

În acest context, printre materialele obținute se regăsesc și documente care atestă monitorizarea, supravegherea în mediu ambiental, întâlnirile și discuțiile purtate de revizuent cu anumite persoane, locul unde au fost realizate (inclusiv întâlniri cu polițiști, prieteni, persoane care nu aveau nicio legătură cu pretinsele fapte cercetate), fiind redate în note toate aceste activități.

Faptul nou rezultat din aceste scripte este că nu există niciun material care să ateste pretinse deplasări ale revizuentului la spălătoria auto deținută de C., unde conform susținerilor acesteia - reținute ca stări de fapt în hotărârea de condamnare - ar fi avut loc în mod repetat acele pretinse discuții și amenințări.

Aceste împrejurări noi, confirmă că, în realitate, cele relatate de C. și reținute ca stare de fapt în cauză nu au avut loc întrucât, dacă ar fi existat, ar fi fost redate și valorificate ca probe în cauză, ori, în cel mai rău caz, s-ar fi regăsit la urma dosarului redate ca note.

În context, merită subliniat și faptul că atitudinea pretinsei persoane vătămate este în consens cu lipsa deplasărilor la spălătorie a revizuentului, fapt care rezultă chiar dintr-o discuție aflată la dosar, în care C. îl roagă pe revizuent să meargă la spălătorie, spunându-i în același timp că nu a mai fost de mult.

Aceste împrejurări infirmă starea de fapt reținută cu privire la deplasările la spălătorie ale revizuentului, context în care ar fi exercitat pretinse constrângeri, în esență, neexistând note ori alte date rezultate din supravegherea tehnică la urma dosarului nr. x/2013

Pe de altă parte, C. a fost supusă acelorași măsuri de supraveghere tehnică în perioada iunie- august 2014, nici din acestea nerezultând vreo probă care să ateste întâlniri și discuții la spălătoria auto ori discuții ambientale în acest loc.

Urma dosarului nr. x/2013, prin probele noi care le conține, infirmă categoric și existența vreunei discuții (telefonice și ambientale) ori acțiune surprinsă prin localizare, filaj la nivelul lunilor decembrie 2013 și februarie 2014 - perioade reținute în acuzare ca "infracționale".

În fine, este de o gravitate însemnată împrejurarea că atât în sesizarea din oficiu, cât și în actele subsecvente s-a reținut ca stare de fapt, pretinsa ieșire din spălătorie a revizuentului care ar fi avut asupra sa un plic de culoare albă. Această stare de fapt nu este validată de absolut nicio probă rezultată din mica parte a traficului integral aflat la dispoziția apărării, rezultat din urma dosarului nr. x/2013 și nici aflat la dosar vreodată. Rezultă astfel un fapt nou, că a fost construită o acuzație pe o situație inexistentă.

În esență, urma dosarului x/2013 permite reținerea următoarelor fapte și împrejurări noi: nu există niciun script care să ateste deplasări și discuții ale revizuentului la spălătoria persoanei vătămate în perioada octombrie- decembrie 2013 și februarie- august 2014, pe cale de consecință, nu au existat amenințări și constrângeri în acest mod; felul în care acuzația a fost inițial construită nu are niciun corespondent în realitate, nu a existat nicio împrejurare în care revizuentul să părăsească spălătoria auto a persoanei vătămate cu un plic alb în mână, nu a existat nicio notă în care să fie consemnat un atare fapt, acesta fiind pur și simplu inventat.

Pe tot parcursul procesului penal apărării i-a fost refuzat dreptul de acces la traficul integral rezultat din supravegherea tehnică. Acesta a fost înaintat PICCJ - SIIJ la Dosarul nr. x/2018, dar solicitarea apărării de a-i fi pus la dispoziție a fost respinsă (ordonanța din 04.01.2021, plângere împotriva ordonanței - nesoluționată până în prezent).

La data de 20.10.2020, apărarea a intrat în posesia unei mici părți a traficului integral al convorbirilor interceptate în Dosarul nr. x/2013.

Aceste interceptări constituie probe noi și dovedesc indubitabil modul real de percepție și de comportare în relația cu revizuentul a persoanei vătămate, diametral opus stării de fapt reținută în hotărârea de condamnare.

Mai mult decât atât, convorbirile din traficul integral obținut de apărare infirmă pretinsele amenințări declarate de C. cu ocazia audierilor sale în proces (declarație UP -"nu îmi trebuiesc banii tăi, dar de tine o să am eu grijă", declarație ICCJ - "o să am de a face cu el dacă nu îi dau banii pentru că este persoană publică"). Acestea au fost singurele amenințări pe care C. le-a declarat că i-ar fi fost proferate telefonic de revizuent, faptul nou fiind evident: nu există nicio asemenea discuție cu un atare conținut.

În același timp, interceptările în discuție evocă faptul că nu au existat constrângeri, stare de temere, însă C. a urmărit pe tot parcursul procesului penal să producă probe nereale pentru a sprijini o acuzație inexistentă.

Conținutul interceptărilor cu deosebită relevanță în cauză, probe noi, nu au fost niciodată redate în cauză de către organele judiciare, administrate de instanțe și nu au fost puse la dispoziția apărării în nicio fază a procesului penal, deși au fost solicitate. Acestea reflectă adevărul și determină în mod vădit netemeinicia hotărârii de condamnare.

Primele două discuții sunt purtate între revizuent și C. la 08.05.2014 și 12.05.2014. Prin împrejurările pe care le relevă, cele două interceptări atestă fapte esențiale, contrare celor reținute în hotărârea de condamnare care impun constatarea netemeiniciei hotărârii, astfel:

Doar C. a fost cea care a stabilit modalitatea de restituire a banilor împrumutați, ea a fost cea care a avut inițiativa și a arătat că va restitui împrumutul într-o singură tranșă fără vreo acțiune de determinare din partea revizuentului (după ce prealabil tot ea, în 06.04.2014 a stabilit că va remite suma de bani în tranșe; se impune precizarea că interceptarea din 06.04.2014 depusă de apărare la dosar nu a fost niciodată analizată de instanțe).

Împrumutul a fost acordat pentru o perioadă de două săptămâni, nu cum s-a reținut și afirmat că nu ar fi fost stabilită o dată de restituire.

C. admite că împrumutul este foarte vechi (5 ani) și că îl va restitui prietenește așa cum l-a și primit. Fie și numai această împrejurare nouă exclude orice formă de constrângere, deosebit de relevantă fiind afirmația "da și o cafea bei la noi ! Așa ți-i dau numa!", probă nouă, care este absolut potrivnică unei persoane șantajate.

Tot C. este cea care iniția apelurile către revizuent și conducea discuția, adresându-i-se la persoana a II-a singular, fiind cea care impunea ziua și ora restituirii.

Discuția din 12.05.2014 atestă, contrar a ceea ce a stabilit la 08.05.2014, o nouă amânare, dar cu o altfel de justificare. Practic, C. a fixat fără nicio intervenție ori acțiune a revizuentului modul de restituire.

În fine, pasajul "LM - ... pentru ultima dată îți spun A., te rog. A. - Nu-mi spune nimic, de fiecare dată o faci pentru ultima dată. LM - Nu! Stai un picuț ... stai numa un pic ... acuma pentru ultima dată te rog, te implor! Jur! Luni la ora 10 jumate îți dau banii, că la 10 se duc la notar. La 10 jumate am banii și ți-i dau. Deci luni la 10 jumate îți dau banii toți. A. - Așa mi-ai zis și acu o lună de zile ..." denotă antecedența C. în conduite similare, același comportament indiferent față de persoana și calitatea revizuentului.

Aceste împrejurări noi, denotă conduita reală a C., o conduită grefată pe o libertate psihică neîngrădită, lipsită de orice temere. Modul de comportare reflectă inexistența vreunei constrângeri. A procedat întocmai cum a dorit, din proprie inițiativă a stabilit modalitatea de restituire a banilor, a revenit și a amânat atât modul cât și restituirea sumei de bani fără nicio reținere, fiind fără echivoc că nu a fost constrânsă și nu s-a aflat sub vreo stare de temere, acționând în totală desconsiderare față de revizuent.

Aceste două interceptări, infirmă în același timp starea de fapt reținută de instanță că revizuentul ar fi exercitat constrângeri pentru ca C. să restituie banii într-o singură tranșă, în realitate C. fiind cea care dorea restituirea banilor într-o singură tranșă, după ce în prealabil (luna aprilie 2014) a stabilit ca va restitui în tranșe.

La data de 17.06.2014 și 23.07.2014 au loc două discuții între C. și J. (fiul persoanei vătămate fiind polițist). Interceptările relevă atitudinea C. față de un ofițer de poliție - persoană publică (expresia favorită a acesteia în declarații) pe fondul unui dosar penal în care era cercetată pentru evaziune fiscală în perioada de referință, ca fiind un handicapat și îi aducea injurii. Confirmă și atitudinea fiului său, subofițer de poliție, la adresa ofițerului K., în mod similar revizuentului după cum se va arăta prin interceptările infra.

În concluzie, C. și fiul său își permiteau să arate dispreț, desconsiderare față de un ofițer de poliție cunoscând că sunt interceptați (fapt confirmat de interceptarea nouă 02.07.2014), arătând că se poziționau deasupra tuturor fără nicio temere față de un funcționar public, aceeași atitudine având-o și față de revizuent.

La data de 17.06.2014, are loc o discuție între C. și martorul D. (șoferul de la parchet al revizuentului) notă de redare care nu a fost depusă la dosar, cu atât mai puțin analizată vreodată.

Prima discuția, ca probă nouă, relevă că C., în plină perioadă de referință pentru pretinsele constrângeri, era cea care contacta pentru a amâna din nou restituirea banilor, stabilea când remite, a fost cea care fixa/impunea ritmicitatea și data restituirii.

În individualitatea sa, interceptarea arată că C. proceda cu martorul întocmai ca și cu revizuentul, fiind lipsită de temere. Practic, modul de comportare al persoanei vătămate cu martorul D. este identic cu cel avut față de revizuent astfel cum s-a analizat la interceptările din 08.05.2014 și 12.05.2014.

Reacțiile martorului D. la solicitările impuse de C., dovedesc că atât acesta, cât implicit revizuentul, se conformau întocmai, restituirile sumelor de bani având loc doar după voința persoanei vătămate.

Exclusiv pentru a arăta cum aceste probe noi infirmă starea de fapt reținută în cauză, s-a făcut și precizarea că împrejurările noi rezultate din această discuție, privite în cronologia actelor dosarului relevă și că: în ziua de vineri, 20.06.2014, zi fixată de C. pentru restituire, obligația nu este respectată (fapt rezultat prin raportare la agenda personală); că apelativul "prostu lu Popa" este atribuit martorului D. (cronologia discuțiilor dintre C. și L. din 16.06.2014 și prezenta).

Cea de-a doua discuție dovedește fără echivoc conformarea revizuentului la solicitările de amânare ale C.

În concluzie, și aceste probe noi confirmă că nu a existat libertate psihică alterată a persoanei vătămate. S-a comportat exact cum a dorit, mod de comportare aflat în afara oricărei legături de cauzalitate cu pretinsele constrângeri reținute. Modul în care era perceput atât martorul D., cât și revizuentul, întăresc, în opinia apărării, faptul rezultat din probele noi.

Din prima parte a discuției telefonice reiese atitudinea C. față de anumite încălcări ale legii chiar ale fiului său, subofițerul de poliție J. Pe lângă expresiile folosite la adresa persoanei lezate, îl îndeamnă la formularea de reclamații la adresa tuturor de pe urma cărora, tocmai fiul său, care nu respectă legea, să se aleagă cu beneficii.

În același timp, din discuție rezultă nu doar lipsa de temere față de autorități, ci și faptul că nu aveau nicio reținere să intervină, lăsând de înțeles că au cunoștințe pentru astfel de situații.

Cea de-a doua parte a discuției probează indubitabil că C. nu a perceput din partea niciunei persoane afirmațiile care i-ar fi fost adresate ca amenințări care să-i fi provocat temere, interceptarea fiind deosebit de relevantă sub aspectul situației revizuentului întrucât sunt folosite exact aceleași expresii pe care le-a declarat că le-a perceput ca amenințări din partea revizuentului, dar față de care afirmă că nu le bagă în seamă și râde pe seama lor.

Discuția probează, la modul cel mai concret și direct, următoarele împrejurări noi care infirmă situația de fapt reținută în cauză: pentru C. revizuentul era un handicapat, precum ofițerul de poliție care o cerceta, ceea ce relevă că, persoana și, cu atât mai puțin, calitatea sa ar fi avut vreo importanță în modul de percepere subiectivă și obiectivă a solicitărilor de restituire a împrumutului ca fiind constrângere și impunând teamă.

În același timp, atât C., cât și fiul ei sunt afectați de atitudinea revizuentului de a nu îi acorda atenție (nu îl saluta) lui J. atunci când se întâlneau accidental. Faptul este în completă opoziție cu amenințările și constrângerile la care C. era pretins supusă de revizuent tocmai în acea perioadă, întrucât o persoană șantajată nu pretinde atenție față de familia sa din partea pretinsului autor!

Conținutul discuției arată cu certitudine că C. și fiul său J. cunoșteau de existența unui dosar penal pe rolul DNA-ST Oradea cu privire la revizuent, fiind evocată și eventuala implicare a fiului persoanei vătămate în cauză. Acest fapt nou a constituit cadrul în care C. a trecut la producerea de probe, provocarea revizuentului, în scopul de a genera amenințări sau alte acțiuni prin care să își creeze poziția de victimă a unui presupus șantaj.

Folosirea acestui limbaj la adresa revizuentului nu derivă din amenințări ori constrângeri, ci tocmai din faptul că revizuentul nu i-a acordat atenție lui J. atunci când s-au întâlnit accidental.

Cert este că acest limbaj este absolut nefiresc unei persoane șantajate în legătură cu persoana care o constrânge/amenință.

În concluzie, orice fapt ori calitate ținând de persoana revizuentului îi era indiferent persoanei vătămate și familiei sale, revizuentul fiind un handicapat privit cu dispreț pentru lipsa de atenție acordată lui J., nicidecum prim procurorul care prin repetate amenințări i-ar fi provocat teamă persoanei vătămate, sub imperiul căreia ar fi restituit banii.

La data de 28.07.2014 are loc o discuție între C. și L. (soțul acesteia), după o conversație cu revizuentul. Interceptarea probează faptul nou, că soții Lozincă au avut o înțelegere, pe fondul cunoașterii existenței dosarului penal, în a-l provoca pe revizuent cu scopul de a genera amenințări astfel încât să își creeze poziția de victime ale unui presupus șantaj.

Practic, după acel moment (02.07.2014), atitudinea de a proceda la repetate amânări și a găsi diferite scuze pentru a nu restitui banii în mod eșalonat, astfel cum chiar C. a stabilit, a fost accentuată și premeditată, a avut scopul de a provoca revizuentul, ceea ce nu au reușit. În acest sens, C. nu a mai restituit sume de bani (ultima remitere 07.07.2014), doar a sunat pentru a comunica zile și ore în care urma să restituie banii, doar pentru ca, ulterior, tot ea să amâne repetat restituirile, în acest mod căutând să producă probe nereale în susținerea pretinsului șantaj.

În același timp, acest fapt nou relevă indubitabil modul real în care C. îl percepea pe revizuent și lipsa oricărei stări de temere.

Alte interceptări din traficul integral (aflate pe suportul optic anexat) probează o sumedenie de datorii ale persoanei vătămate către diferite persoane ori instituții, purtând discuții cu executori judecătorești, funcționari bancari, persoane fizice cunoscute ca oferind cu titlu de împrumut bani, față de care, modul de comportare al persoanei vătămate relevă atât amânări repetate sub diferite pretexte și minciuni, dar și reacții prompte de plată față de limbajul interlocutorilor. În acest limite, modul de comportare, conduita C. față de revizuent exclude sub toate aspectele pretinsul șantaj.

Împrejurările care rezultă din aceste probe noi constau și în aceea că pentru C. acest mod de comportare era un modus vivendi, care nu i-a alterat conduita în niciun fel, indiferent de calitatea persoanelor, cuantumul datoriilor, modul de restituire și modul în care îi erau solicitați banii.

Acest fapt relevă că restituirea împrumutului față de revizuent era o situație firească, pe care o avea față de mult mai multe persoane, dar în realitate nesemnificativă cât timp a acordat prioritate celor care nu o "șantajau".

În fine, noile interceptări relevă și faptul că J. și chestorul de poliție H. (nașul revizuentului și al fiului persoanei vătămate) erau persoanele cele mai apropiate de C., cărora li se destăinuia cu privire la toate situațiile în care se afla, solicita sprijinul pentru problemele mai dificile, mai ales chestorului H., în perioada de referință pentru acuzație.

Cert este că, în nicio interceptare, C. nu i se plânge vreunuia dintre ei că ar fi fost supusă unor constrângeri, amenințări din partea lui A., nici măcar că ar fi discutat cu acesta, implicit nu le-a cerut vreun sprijin sub acest aspect, neavând pentru ce.

C. a avut discuții zilnice și repetate cu fiul său căruia îi relata absolut tot ce se întâmpla la spălătorie, cu cine a interacționat, dacă era important. Niciodată nu i-a comunicat că ar fi discutat cu revizuentul sau că acesta ar fi fost la spălătorie, ceea ce exclude încă o dată starea de fapt reținută cu privire la deplasările la spălătorie pentru a profera pretinsele amenințări.

Faptele noi sunt dublate de discuții și note de redare.

În data de 30.06.2014, există discuții între C. și J. în care cei doi discută despre necesitatea și urgența de a vorbi cu H. (întrucât clădirea unde funcționa spălătoria a fost adjudecată la licitație). Printre acestea este surprins și faptul că revizuentul a fost văzut împreună cu H. în acea zi.

Consecutiv, C. îl sună pe revizuent pentru a-i spune martorului D. să se deplaseze după bani.

Cronologia acestor interceptări relevă fără putință de tăgadă că nu a existat nimic, nu a existat niciun șantaj. În mod cert, tipologia unei persoane, precum a C., ar fi determinat o reacție firească din partea acesteia prin relatarea fiului ei a unor constrângeri și amenințări din partea revizuentului, ceea ce nu se întâmplă. Restituirea împrumutului era un fapt nesemnificativ pentru C., deși, în prealabil, discutase atât cu fiul, cât și cu H., remiterea sumei are loc fără a fi măcar pomenit în discuțiile cu aceștia, cu atât mai puțin vreo legătură cu pretinse constrângeri ori calități ale revizuentului, astfel cum netemeinic s-a reținut.

Întrucât producerea de probe nereale prin acțiunile de provocare telefonică nu au reușit, C. a procedat la atestarea, în mod fictiv, a restituirii sumelor de bani în agenda personală, mai precis a situației centralizate a restituirilor avută în vedere de instanțe.

Constituie împrejurare nouă falsificarea filei 225 a agendei personale de către C., filă care evidențiază teoretic remiterea tranșelor de bani către M.

Caracterul nereal al acestui script rezultă din declarația autentică a numitei E. (probă nouă) care afirmă că nu a primit nicio sumă de bani de la numita C. în anul 2014.

La aceeași concluzie se ajunge și confruntând conținutul agendei cu fila x a acesteia. În esență, filele din zilele calendaristice raportat la situația centralizată de la fila x reflectă că ar fi existat restituiri în zilele de 10.01.2014, 17.01.2014, 24.01.2014, 07.02.2014 și 21.03.2014 în cuantum de 100 RON către E., fapt negat de aceasta prin proba nouă - declarația autentică. Conținutul agendei arată și că nu au existat pretinsele restituiri în datele de 01.03.2014, 08.03.2014. La fila x însă, sumele sunt dublate, 200 RON, și includ toate datele.

În realitate, restituirile din 10.01.2014, 17.01.2014, 24.01.2014, 07.02.2014, 21.03.2014, 01.03.2014 și 08.03.2014 către E. sunt consemnate în fals, nu au existat, fapt ce rezultă din proba nouă.

De altfel, în nicio discuție purtată între C. și fiul său (zilnice și numeroase), astfel cum au fost prezentate, în care era discutat orice amănunt din viața lor, nu se face referire la revizuent, restituirea împrumutului către acesta, cu atât mai puțin constrângeri, amenințări, temeri. În același timp, în nicio discuție dintre C. și revizuent aceasta nu afirmă că i-ar fi restituit sume de bani fostei soții a revizuentului, E.

Discuția din 02.07.2014, ca probă nouă, relevă că acesta a fost momentul în care C., cunoscând că revizuentul este vizat de un dosar penal, iar ea interceptată, a procedat la producerea probelor nereale. Faptul nou este că, după data de 07.07.2014, aceasta nu a mai restituit nicio sumă de bani, dar a procedat la consemnarea restituirii unei tranșe din împrumut în data de 18.07.2014 de 500 RON nereal. Producerea acestei probe nereale, ca fapt nou, rezultă din comparația filei 225 unde se atestă remiterea și fila x agendă unde restituirea către A. este înlăturată prin barare, la fel cum este față de alte persoane întrucât nu a avut încasări. Că nu s-a remis această sumă și a fost trecută în fals ca restituită rezultă și din interceptarea din 28.07.2014 dintre revizuent și C. "mă, deja o trecut două săptămâni", "două-trei săptămâni".

Fie și numai această împrejurare de consemnare a restituirii unei tranșe în 18.07.2014, cunoscând că revizuentul este cercetat și C. interceptată, atestă fără dubiu că C. a ticluit evidența centralizată de la fila x din agenda personală pentru a o folosi în dovedirea acuzației. Este exclus ca o persoană vizată într-un dosar penal, indiferent de calitate, să procedeze de o asemenea manieră, cu excepția cazului în care are un scop bine determinat - de a produce probe nereale.

Noile probe relevă că C. a redus datoria fără a remite în fapt banii, în acest mod înșelându-l practic pe revizuent, care nu avea o evidență a sumelor restituite.

Deși se pretindea șantajată, acest fapt denotă că nu a avut nicio temere nici de calitatea revizuentului, nici de pretinsele constrângeri. În esență, conduita persoanei vătămate este în completă antiteză cu percepția ei declarată, obiectivă și subiectivă, în raport de conduita de a restitui suma de bani sub imperiul temerii care i-a fost creată.

În realitate, C. nu a avut nicio temere în a efectua mențiuni nereale care să ateste restituirea de tranșe din datorie, dar a pretins că modul de comportare al revizuentului ar fi pus-o într-o atare situație, aspect vădit netemeinic.

Cert este că o persoană care ar fi șantajată de prim-procurorul județului nu ar face falsuri în agendă să scape de datorie astfel, ci ar restitui suma datorată.

C. a pus pe seama revizuentului controalele la care ar fi fost supusă societatea SC N. SRL, administrată de aceasta.

În realitate, faptele și împrejurările care se desprind din probele noi, relevă cu totul altceva. La 08.11.2012 angajați ai primăriei mun. Oradea au efectuat un control la societatea persoanei vătămate, la 09.11.2012 fiind sancționată contravențional cu suma de 3000 RON pentru că a efectuat lucrări de construcție cu nerespectarea proiectului autorizat, sens în care s-a dispus sistarea lucrărilor și intrarea în legalitate, stabilindu-se termen 15.12.2013.

Pentru că dispozițiile nu au fost respectate, la 20.12.2013 a fost efectuat un nou control, practic în perioada de referință pentru șantaj.

C. nu a efectuat niciodată demersurile de intrare în legalitate, fapt constatat prin Sentința civilă nr. 7981/2017 a Judecătoriei Oradea și Decizia nr. 858/2018 a Tribunalului Bihor. Niciodată nu a achitat amenda contravențională la care a fost obligată.

Faptul nou indicat supra, dovedit prin Sentința civilă nr. 7981/2017, este că aceste controale au fost fie determinate de conduita persoanei vătămate, fie cunoscute de C., ceea ce exclude orice asociere a controalelor cu persoana revizuentului și care să îi fi provocat teamă.

În registrul unic de control nu sunt evidențiate controalele din 2012 și, astfel, împrejurarea nu a fost cunoscută. Pe cale de consecință, temerea de controale susținută de C. este falsă, în realitate aceasta nu s-a temut de controale, a dovedit perseverență în încălcarea legii, nu a făcut niciun demers de intrare în legalitate tocmai pentru a înlătura sancțiunile pecuniare-amenzile contravenționale de care îi era atât de "frică", în realitate fiind indiferentă față de acestea.

De asemenea, C. a omis cu bună-știință să afirme aceste împrejurări în declarații doar pentru a susține acuzația cu împrejurări nereale. În acest mod, a reușit să pună doar pe seama intervalului de timp reținut pentru acuzația de șantaj pretinsele controale, deși din împrejurările noi relevate rezultă că acestea au ori cauză legală ori provocată de nerespectarea legii de către aceasta.

În acest mod, întreaga teză a amenințărilor cu instituții de control din partea revizuentului este una inventată, toate controalele de perioada de referință fiindu-i cunoscute persoanei vătămate, neavând cum să-i producă teamă.

Reaua-credință a persoanei vătămate explică astfel motivul pentru care a asociat subiectiv și obiectiv controalele de persoana lui A.: pentru a nu se expune și a se afla adevărul. Acest fapt a fost ascuns de C. doar pentru a se putea asocia, împotriva realității, aceste controale și pretinsa temere cu persoana și calitatea revizuentului.

De asemenea, interceptările nou descoperite exclud existența unor acțiuni de constrângere, amenințări cu instituțiile de control, exclud orice stare de temere astfel cum a fost reținută în cauză.

Membrii O. aveau relații și țineau legătură cu reprezentanții unor instituții, erau chiar apropiați, discuțiile relevă că erau predispuși la intervenții la diferite persoane pentru "rezolvare", erau înștiințați și cunoșteau despre toate potențialele controale, se înțelegeau să mintă pe cei care urmau să efectueze controlul, aduc jigniri la adresa unor funcționari publici. Aceste interceptări mai arată și că personalul DGFP comunica indirect cu C., prin contabila societății, pentru a o sprijini în soluționarea cauzei penale pe care o avea. În nicio discuție în legătură cu aceste controale nu este pentru vreun moment evocată persoana revizuentului.

La data de 28.07.2014 are loc discuția cu numitul P. a persoanei vătămate. Discuția remarcă faptul că C. folosește aceleași clișee pe care le declară în cauză, dar în realitate îl minte și pe acest interlocutor (căruia îi datora bani și îi remitea în mod constant sume de bani, aspect ce rezultă din interceptările noi), nefiind supusă "unor controale săptămânale". Controlul de la Garda de Mediu a existat, însă acesta a fost determinat chiar de C. care a solicitat și obținut autorizația de mediu. Interceptarea are deosebită relevanță, în schimb, în raport de situația revizuentului întrucât se observă cum C. caută să își producă probe în susținerea poziției de persoană vătămată pe care urma să o aibă în Dosarul nr. x/2013, teza controalelor fiind preluată din aceste interceptări, dar fără vreo legătură cu persoana revizuentului.

La data de 10.07.2014 are loc o discuție. Discuțiile sunt succesive și denotă atitudinea reală a C. față de funcționarii cu atribuții de control, lipsa vreunei temeri ori legături cu revizuentul. Toate probele noi învederate, respectiv faptele și împrejurările care se desprind din acestea surprind toată perioada de referință a acuzației și relevă o stare de fapt complet distinctă celei reținute în cauză. Toate aceste împrejurări noi arată că teza pretinselor amenințări cu instituțiile de control (pe care C. a precizat-o expres în toate declarațiile) a fost creată artificial, neexistând în realitate.

O probă nouă și absolut definitorie pentru această acuzație constă într-o înregistrarea discuției purtată de revizuent cu H., prezent fiind și numitul I. Discuția are loc în momentul în care cauza se afla în apel. La modul cel mai direct, H. îi comunică revizuentului că a îndemnat-o pe C. să spună adevărul. Această probă denotă că, din tot ceea ce a susținut C. pe parcursul procesului penal, nimic nu este real, totul fiind o minciună, o invenție.

Proba nouă care se desprinde din declarația autentică a numitei E. din care rezultă că C. imediat după ce a dat declarație în Dosarul nr. x/2013 a mers la numita E. și i-a spus că nu a avut de ales și a trebuit să declare astfel, fiind constrânsă să semneze declarația care era deja redactată.

Pe de altă parte, aceste probe noi, reclamă necesitatea de a evoca și împrejurări de fapt, existente la dosar, dar care nu au fost analizate ori avute în vedere, astfel:

Declarația dată de numitul H. în dosarul penal nr. x/2018 în care afirmă că declarația numitei C. dată la DNA a fost condusă, că C. nu cunoaște conținutul declarației, aceasta fiind concepută și redactată înainte de către comisarul Q. A relatat că a aflat acest fapt în ziua audierii de la fiul lui C., J., finul său (declarația a fost depusă în apel, dar a fost înlăturată).

Modul de audiere este susținut și de împrejurarea că ambele declarații, ale persoanei vătămate și a soțului său, sunt luate în același interval orar de același procuror ceea ce apare imposibil, fiind doar dovada că declarația, astfel cum s-a arătat, era deja pregătită.

Cu ocazia efectuării percheziției, atunci când a afirmat, după ce i s-a adus la cunoștință că se urmărește o infracțiune de șantaj, că a fost un împrumut normal care nu a putut fi restituit datorită unor dificultăți financiare. În acest context, nu a făcut vorbire despre nicio amenințare, constrângere, temere ș.a.m.d. Proba nu a fost niciodată avută în vedere. Aceste elemente de fapt consemnate în procesul-verbal de percheziție sunt complet infirmate, la puțin timp, prin declarația de martor, calitate în care este inițial audiată, ceea ce este explicabil exclusiv prin cele menționate supra.

Probele noi (interceptările din 02.07.2014 și 28.07.2014) dovedesc că și soțul persoanei vătămate, L. era angrenat în producerea de probe nereale în susținerea acuzațiilor.

În toamna anului 2014, într-o discuție pe fondul restituirii banilor dintre revizuent și L., soțul persoanei vătămate are o reacție necontrolată față de revizuent și îl amenință că nu mai termină anul (exact ce îi comunică J. persoanei vătămată în interceptarea nouă din 02.07.2014), că atât el, cât și H. urmează să fie arestați. Împrejurarea a fost relevată de revizuent chiar în prima declarație dată în faza de urmărire penală în cauză, care se confirmă cu proba nouă - declarație H. în Dosarul nr. x/2018 în care a arătat că L. știa că urma să fie arestați de la ofițerul R., ori probele noi confirmă că știa chiar de la fiul său, J.

Dovada incontestabilă că L. a fost de acord să producă probe a fost o afirmație a sa din declarația din data de 02.10.2014 în care a afirmat că l-ar fi auzit pe numitul G. că a plătit pentru revizuent suma de 20.000 euro contravaloarea unei mobile de bucătărie.

Proba nouă, declarația numitei F. în Dosarul nr. x/2018 relevă că martorul procuror S. i-a cerut să fie de acord să semneze o declarație care urma să fie concepută de cei de la DGA exact cu privire la aspectele invocate de L. pentru ca, ulterior, G. să fie determinat să formuleze un denunț nereal pe baza problemelor sale judiciare. G. a fost audiat în Dosarul nr. x/2018 și confirmă că i s-a cerut să semneze acest denunț nereal.

În esență, ceea ce apare de o gravitate deosebită în acest context, prin prisma faptului nou, este nu numai că L. s-a implicat în producerea de probe nereale în legătură cu pretinsa faptă la care soția sa ar fi fost victimă, dar efectiv a acceptat să inventeze și alte fapte, totul în contextul în care fiul său a afirmat că lui A. i se "sapă grota".

Cert este că probele noi arată, în opinia apărării, că indiferent de modul în care declarațiile persoanei vătămate au fost obținute (constrângere ori de comun acord cu anchetatorii) acestea nu reflectă realitatea. Acest fapt explică, în opinia apărării, și motivul pentru care C. nu a mai putut declara liber în fața instanțelor cele inițial "susținute".

Acuzațiile de abuz în serviciu, favorizarea făptuitorului, distrugere de înscrisuri

După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, apărarea a intrat în posesia unor mijloace de probă noi, care nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei. Din probele noi pe care se întemeiază cererea de revizuire se desprind următoarele fapte și împrejurări care determină netemeinicia hotărârii de condamnare, astfel:

a) Probe noi, directe, care dovedesc neîndoielnic că B. nu a emis rechizitoriul în Dosarul nr. x/2008.

Din această perspectivă, în contextul formulării unei plângeri împotriva procurorilor B. și T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă pentru depozițiile date în cauză, s-a solicitat, în probațiune, în Dosarul nr. x/2018 al PICCJ-SIIJ, efectuarea demersurilor de identificare a condicilor penale ale procurorului B. din perioada 2010, avându-se în vedere tocmai afirmațiile acestuia că preda dosarele doar pe bază de condică. Aceste condici însă nu au fost păstrate, nefiind lămurită predarea acestora către Arhivele Naționale (probe noi - înscrisuri).

Urmare acestor demersuri, s-a constatat imposibilitatea obiectivă a mai fi identificate condicile procurorului B., în care, în măsura în care ar fi fost emis, ar fi trebuit să se regăsească rechizitoriul din Dosarul nr. x/2008.

În aceste limite, împrejurarea care trebuie constatată este că, pentru niciun moment, nu s-a căutat păstrarea și administrarea unei probe incontestabile în dovedirea existenței rechizitoriului pretins emis de B. în Dosarul nr. x/2008 și a predării acestuia.

Nici din partea organului de urmărire penală nu a existat un rol activ în acest sens, cu atât mai puțin o minimă diligență din partea procurorului B. care putea lămuri această împrejurare de fapt prin prezentarea condicii la momentul audierii sale la DNA-ST Oradea.

Singurul fapt care explică această situație este că nu s-a prezentat, păstrat, administrat condica penală a procurorului B. deoarece nu reflecta soluționarea dosarului nr. x/2008 prin rechizitoriu, acesta nefiind niciodată întocmit și predat.

Aceste demersuri au fost dublate de formularea unei cereri privind obținerea unor documente și informații, solicitare adresată inițial Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și declinată administrativ Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

La data de 27.01.2021, prin adresa nr. x, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a comunicat, printre altele, următoarele elemente de fapt, noi, care dovedesc neîndoielnic netemeinicia hotărârii de condamnare a revizuentului astfel:

"în ecris și în registru penal, dosarul penal nr. x/2008 figurează soluționat în data de 31.01.2011"

În pofida, faptului că nu a fost comunicată fișa ecris a acestui dosar, cert este că, la nivelul anului 2010, nu a fost emis și predat rechizitoriul în Dosarul nr. x/2008 astfel cum s-a reținut în cauză.

Mai mult decât atât, prin aceeași adresă răspuns se comunică și faptul că procurorii aveau repartizați grefieri pentru dactilografierea soluțiilor. Împrejurarea de fapt este esențială, pentru că atât timp cât B. ar fi emis rechizitoriul în dosarul nr. x/2008, grefierul dactilograf ar fi încărcat acest act în sistemul ecris al parchetului, ceea ce exclude orice posibilitate de existență a unui rechizitoriu legal emis și predat spre verificarea legalității și temeiniciei revizuentului ca prim-procuror. De altfel, rechizitoriul emis de procurorul B. în Dosarul nr. x/2008 reflectă faptul că actul de sesizare a fost dactilografiat de grefier, ceea ce confirmă faptul nou arătat.

b) Alte probe noi care dovedesc că B. nu a emis niciodată rechizitoriul în dosar penal nr. x/2008

În realitate, procurorul B. nu a emis rechizitoriul pe care revizuentul l-ar fi distrus. Din conduita reliefată de noile probe, rezultă că acesta a urmărit, în mod continuu, să ascundă și să se sustragă controlului ierarhic al d-lui A. și să-l protejeze pe numitul U., vinovatul principal din dosarul pe care îl instrumenta nr. x/2008. Motivația asigurării unei protecții acestuia, care nu a fost niciodată cercetat, este mai puțin relevantă și, probabil, nu va putea fi probată niciodată, însă cert este că procurorul B. a fost convins de faptul că revizuentul nu ar fi avizat de legalitate un rechizitoriu formal, incomplet și nelegal întocmit. În schimb, un rechizitoriu întemeiat pe probele certe de vinovăție ar fi însemnat condamnarea lui U., ceea ce ar fi trădat înțelegerea dintre acesta din urmă și procurorul B.

Revizuentul a promovat ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor la data de 15.06.2010 conform Hotărârii nr. 456/26.05.2010 a CSM (fapt nou, proba nouă Hot. CSM).

Procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea știau că A. urmează să promoveze efectiv începând cu această dată, de la începutul anului 2010, însă a fost delegat în continuare ca Prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea până la data de 15.12.2010 conform Ordinului 920/11.06.2010 (proba nouă).

Procurorul B. a promovat ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor la data de 01.01.2010 conform Hotărârii nr. 2139 din 17 decembrie 2009 a CSM (probă nouă).

Acesta a fost delegat pe o perioadă de 6 luni, până la data de 30.06.2010, ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Cu ocazia promovării efective, procurorului B. i-au fost preluate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea o serie de dosare pe care le avea în instrumentare, restul au rămas la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea.

În esență, faptele și împrejurările nou expuse și probate arată că B. ar fi avut prilejul de a soluționa Dosarul nr. x/2008 în intervalul 15.06.2010 - 30.06.2010, când A. nu ar mai fi fost prim procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, la fel cum a făcut-o cu Dosarul nr. x/2008 pe care l-a soluționat când revizuentul era în concediu.

Pentru a nu se observa omisiunea cercetării lui U. și a nu se expune unei soluții de infirmare, de cunoaștere din partea revizuentului a refuzului efectiv de a-l mai cerceta pe U., respectiv a persoanelor implicate în producerea permiselor false și a le asigura protecția, nu a mai soluționat cauza prin rechizitoriu întrucât A. a fost delegat ca prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea până la data de 15.12.2010.

U. era un inculpat cunoscut la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Fiind recidivist pentru infracțiuni de furt, U. a fost arestat preventiv la nivelul anului 2009 în dosarul penal nr. x/2009 pentru mai multe infracțiuni de furt calificat, dosarul aflându-se în instrumentarea/supravegherea procurorului S. (încheiere arestare x/2009 din 25.06.2009 a Judecătoriei Oradea).

În Dosarul nr. x/2008, B. l-a trimis în judecată pe U. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni la regimul circulației rutiere, uz de fals și complicitate la fals în înscrisuri oficiale, cu particularitatea că a condus un autoturism având asupra sa un permis de conducere fals/contrafăcut emis de autoritățile din Slovacia. Rechizitoriul a fost predat spre verificarea legalității și temeiniciei când revizuentul era în concediu de odihnă. A fost vizat de prim-procurorul adjunct (proba nouă - rechizitoriu dosar nr. x/2008).

Urmare a sesizării instanței, s-a format dosarul penal nr. x/2009 Cu ocazia judecării cauzei, la termenul din 25.03.2010, procurorul judiciar se sesizează din oficiu cu privire la omisiunea procurorului de caz de a disjunge și continua cercetările față de fapta de autorat la infracțiunea de fals în înscrisuri oficial, U. fiind trimis în judecată doar în calitate de complice la această infracțiune. Situația se discută în ședința de analiză a soluțiilor (probe noi: proces-verbal de sesizare din oficiu și încheiere de ședință).

Prim procurorul A. a luat măsuri pentru ca sesizarea să fie înregistrată, formându-se dosar penal, iar lui B. i se atrage atenția pe viitor cu privire la asemenea omisiuni.

În același timp, la data de 19.05.2010, se pronunță Sentința penală nr. 689 a Judecătoriei Oradea prin care este condamnat numitul V. pentru conducere cu permis fals pretins emis de autoritățile din Slovacia. Soluția se discută în ședința de analiză a soluțiilor la parchet. Particularitatea acestei soluții prezintă deosebită importanță în legătură cu dosarul nr. x/2008 întrucât V. a obținut permisul de conducere de la W., nimeni altul decât unul dintre inculpații din dosarul nr. x/2008

Împrejurările noi dovedesc că revizuentul cunoștea situația lui U. și a permiselor slovăcești falsificate, astfel că B. nu a emis rechizitoriul în dosarul nr. x/2008, cât timp acesta urma să fie verificat de A., știind că o soluție cu omiterea cercetării acestuia ar fi fost categoric infirmată.

Cert este că doar din sesizarea din oficiu a procurorului judiciar de la nivelul lunii martie 2010 și soluția de vinovăție pronunțată față de numitul V. la nivelul lunii mai 2010, B. era conștient de faptul că revizuentul știa exact situația permiselor slovăcești false întrucât a fost o împrejurare adusă constant în discuție la parchet și astfel a căutat să ascundă controlului ierarhic un eventual rechizitoriu emis în dosarul nr. x/2008 fără cercetări în legătură cu U. și rețeaua de falsificatori de permise.

Dosarele penale nr. x/2008, y/2011 și modul de instrumentare al acestora, Sentința penală nr. 689/19.05.2010, Sentința penală nr. 1552/2010 din 2.12.2010

Aceste probe noi au determinat apărarea să analizeze și să verifice modul de instrumentare al dosarului x/2008, ale cărui carențe devoalează fără putință de tăgadă că nu s-a emis rechizitoriul de procurorul B., singura soluție legală pe care acesta trebuia și era obligat să o adopte era aceea de a restitui cauza organului de cercetare penală pentru completarea cercetărilor. Împrejurările care se desprind din analiza modului de soluționare a dosarului x/2008 nu au fost niciodată antamate ori analizate în cauză, fiind avută în vedere doar urma dosarului x/2008

Aceste probe noi, reflectă fără putință de tăgadă că modul de instrumentare al acestor cauze de către B. și, mai apoi, de T. au avut menirea de a evita cercetarea cercului de persoane implicate în falsificarea permiselor de conducere, deși informațiile și probele obligau la un atare fapt. Lăsarea în nelucrare a cauzelor și prilejul de a le soluționa fără cunoștința revizuentului se desprind în egală măsură ca împrejurări directe care permit dovedirea faptului nou, B. nu a emis rechizitoriul în dosar nr. x/2008 Practic, B. a căutat să ascundă și să nu expună verificării legalității și temeiniciei modul de soluționare al acestor cauze.

Dosarul nr. x/2008 a fost supravegheat de procuror X., la acest dosar a fost conexat și Dosarul nr. x/2008 (în instrumentarea procurorului Y.), prin rezoluția procurorului Z., ambele dosare vizând infracțiuni la regimul circulației rutiere, complicitate la fals în înscrisuri oficiale, uz de fals comise către U. în perioada iulie- septembrie 2008. În esență, învinuitul a fost surprins conducând autovehicule fără drept, fără a deține permis de conducere, prezentând lucrătorilor de poliție un permis fals pretins emis de autoritățile din Slovacia. Actele dosarului au indicat date și indicii solide cu privire la existența unei rețele de falsificatori de asemenea permise, care erau efectiv vândute unor cetățeni interesați, chiar de către U. Cel care face cunoscute aceste împrejurări este martorul AA. (audiat la 3.12.2008).

Dosarul nr. x/2008 s-a aflat în supravegherea procurorului B. și a avut ca obiect conducerea unui autovehicul cu permis fals pretins emis de autoritățile din Slovacia de către numiții BB. și CC., respectiv a numitului W. pentru complicitate la fals material în înscrisuri oficiale. Obiectul urmăririi penale viza și alte fapte și persoane (U.) care nu au fost urmărite ori cercetate vreodată.

Dosarul nr. x/2011, este format prin disjungerea dispusă prin rechizitoriul emis de procurorul T. în Dosarul nr. x/2008 cu privire la 2 fapte de fals în înscrisuri oficiale față de U., fiind soluționat prin neînceperea urmăririi penale.

Starea de fapt cronologică și care se desprinde din cele 3 dosare este următoarea:

La 4 iulie 2008 este prins în flagrant conducând un autoturism cu permis contrafăcut, pretins emis de autoritățile din Slovacia, numitul U. și se formează dosarul nr. x/