ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 932/2025

Ședința publică din data de 22 mai 2025

Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:

Prin decizia nr. 1946/30.10.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1080/19.12.2023 a Curții de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat contestație în anulare, în argumentarea căreia a prezentat situația de fapt ce a stat la baza litigiului, evidențiind aspecte legate de locul său de muncă - agent de securitate -, și de angajator.

În drept, a invocat art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

La 20.05.2025, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte notează că, fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:,,(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale; 3. când instanța de recurs respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.".

Prin urmare, admisibilitatea unei contestații în anulare, din perspectiva obiectului și motivelor ce pot fi invocate, implică, pe de o parte, încadrarea hotărârii atacate în sfera celor prevăzute de norma legală sus-evocată, iar, pe de altă parte, încadrarea susținerilor titularului demersului judiciar în una dintre ipotezele acestui cadru legislativ restrictiv, reglementate ca motive exclusive pentru această cale extraordinară de atac.

În consecință, formularea contestației în anulare împotriva unei hotărâri judecătorești nesusceptibile de exercițiul acestei căi de atac sau pentru alte aspecte decât cele stabilite expres de normele procesuale exclude efectuarea controlului judiciar pe această cale.

Înalta Curte reține că autorul căii de atac a solicitat reluarea judecății cauzei de la cel mai vechi act de procedură, invocând, în mod formal, dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., precum și aspecte ce privesc, în esență, situația de fapt care a condus la concedierea contestatorului, respectiv critici de fond la hotărârile pronunțate în materia litigiilor de muncă.

Or, așa cum s-a arătat în cele ce preced, astfel de critici nu pot face obiectul analizei pe calea contestației în anulare, aceasta fiind exclusă din sfera căilor de atac prevăzute de legiuitor pentru reevaluarea fondului pricinii.

Prin urmare, constatând că susținerile autorului căii de atac nu pot fi circumscrise motivelor contestației în anulare, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1946/30.10.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2025.