ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 924/2025

Ședința publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 05.10.2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamanta a sumei de 64.000 euro, reprezentând prejudiciu.

La 31.01.2018, pârâta B. S.R.L. a depus la dosar o cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumelor de 21.900 euro, precum și, în continuare, de 2.500 euro/lună până la definitivarea cauzei, incluzând și lipsa de folosință a remorcii.

Prin sentința civilă nr. 1300/26.04.2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Prin sentința civilă nr. 216/27.09.2018, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Prin decizia nr. 4978/16.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 1685/07.07.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea ca fiind lipsită de interes; a respins ca nefondată cererea reconvențională și a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 225/09.02.2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a anulat ca tardiv apelul.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, a susținut că instanța de apel a apreciat în mod eronat că cererea de apel a fost depusă tardiv, având în vedere că sunt incidente considerentele deciziei nr. 45/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotit a fi depus în termen".

În final, a subliniat că apelul a fost înregistrat în termenul legal, calculat în baza art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

La 21.05.2024, intimata-reclamantă a depus la dosar note scrise, precizând că lasă la aprecierea instanței soluția ce va fi pronunțată.

Analizând actele dosarului și hotărârea atacată, în limita controlului de legalitate, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenta susține că apelul său nu era tardiv, invocând considerentele deciziei nr. 45/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și regulile de calcul ale termenului prevăzute de art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Critica nu poate fi primită.

În urma propriilor verificări efectuate, Înalta Curte arată că cererea de apel a fost transmisă prin e-mail la 07.09.2023, ora 18:03, după ora la care activitatea încetează la instanță, viza de înregistrare având data de 08.09.2023.

În prealabil, se arată că prezentul litigiu a început la 05.10.2017, astfel că în conformitate cu regulile cuprinse în art. 24 și art. 25 (1) C. proc. civ. se vor aplica dispozițiile C. proc. civ. de la data sesizării instanței de judecată, nefiind aplicabile dispozițiile procedurale ale Legii nr. 310/2018 prin care s-au adus modificări și completări C. proc. civ.

Potrivit art. 182 alin. (1) C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură", iar conform alin. (2), dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță (cum este și cererea transmisă prin fax/e-mail), termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, respectiv ora 16

00

, potrivit art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată, aprobat prin Hotărârea secției pentru Judecători a C.S.M. nr. 3243/2022.

Prin decizia nr. 34/15.05.2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 803/11.10.2017, obligatorie pentru instanțele de judecată, potrivit art. 521 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen".

Decizia nr. 45/22.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, de care se prevalează recurenta, interpretează aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 alin. (1) și (3) C. proc. civ. în forma lor modificată prin Legea nr. 310/2018, intrată în vigoare la 21.12.2018, și, ca atare, este inaplicabilă ratione temporis cauzei.

Cum apelul a fost transmis prin e-mail în ultima zi, după încetarea programului instanței, - 07.09.2023, ora 18:03 - instanța de apel în mod corect a anulat apelul ca tardiv formulat.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că decizia atacată este legală, iar criticile prezentate de recurentă nu justifică adoptarea unei dispoziții de casare, așa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 225/09.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2025.