ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 577/2025

Ședința publică din data de 20 martie 2025

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", constată că:

Prin sentința civilă nr. 3112 din 19 decembrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă cererea privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 499 din 21 martie 2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul ca nefondat și, în temeiul art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, a obligat apelanta-reclamantă la plata către bugetul local al Municipiului Bacău a sumei de 70.313,49 de RON, cu titlu de taxe judiciare de timbru aferente judecății în primă instanță.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. a promovat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

La 17 iulie 2024, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării, asupra căreia s-a statuat la termenul din 16 ianuarie 2025, fără a mai fi reluată ulterior; pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a răspuns la întâmpinare.

Prin notele scrise din 19 decembrie 2024, intimata a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea recursului prin raportare la dispozițiile Legii nr. 101/2016.

Recurenta, la rândul său, prin notele scrise din 14 ianuarie 2025, a solicitat, în principal, în combaterea excepției, să se constate decăderea intimatei din dreptul de a o invoca, iar, în subsidiar, respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

În prealabil, fiind o excepție absolută, de ordine publică care poate fi invocată de parte sau chiar de către instanță din oficiu, reține regularitatea sesizării chestiunii inadmisibilității, pe cale de excepție, sancțiunea decăderii nefiind incidentă în cauză.

Deopotrivă, constată că sesizarea nelegalității căii extraordinare de atac are ca temei juridic prevederile Legii nr. 101/2016, raportat la natura litigiului.

Procedând la soluționarea excepției, Înalta Curte reține că unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., la alin. (1) al art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că sunt suspuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, iar alin. (2) teza finală a aceluiași articol stabilește că "Nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Sunt necontestate în cauză, chiar și de către recurentă, în această etapă procesuală, natura cauzei - litigiu în executarea unui contract de achiziție publică -, precum și incidența dispozițiilor Legii nr. 101/2016.

Ca atare, față de legea aplicabilă litigiului, conform art. 24 și art. 27 C. proc. civ., care este cea de la data inițierii procesului, 23 martie 2023, procesului de față, așa cum rezultă din actele dosarului de primă instanță, îi sunt incidente prevederile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 208/2022.

În consecință, căile de atac pe care le are reclamanta la dispoziție în cauză sunt cele reglementate de art. 55 alin. (3

1

) din aceeași lege, care dispune că "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. (...)".

Contrar recurentei, sintagma "numai apelului" relevă în mod neechivoc intenția legiuitor de a limita căile de atac pentru hotărârile date în litigiile, cum este cazul în speță, numai la calea ordinară a apelului, suprimând etapa recursului.

Ca atare, în speță, hotărârea pronunțată în primă instanță este supusă numai apelului, cale de atac de care recurenta a beneficiat.

Dispozițiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., impun concluzia că, din moment ce legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care a fost soluționată în apel categoria de litigii căreia i se circumscrie prezentul litigiu, decizia civilă nr. 499 din 21 martie 2024 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, a devenit definitivă de la data pronunțării, mențiunea din dispozitiv fiind în acord cu prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016 și 457 alin. (1), raportate la cele ale art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității recursului și, în baza art. 496 alin. (1) din același act normativ, îl va respinge ca inadmisibil, context în care cheltuielile de judecată avansate și solicitate de recurentă în această cale extraordinară de atac vor rămâne în sarcina acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 499 din 21 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2025.