ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 505/2024

Ședința publică din data de 6 martie 2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23.12.2020 sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, reclamantul Municipiul Bacău a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 4.239.484,23 RON, reprezentând redevență încasată pentru 8.282 concesiuni de locuri de înhumare, în cazul cărora a fost depășită durata contractului nr. x/16.04.2002.

Prin încheierea din 28.04.2021, îndreptată prin încheierea din 16.06.2021, prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru taxele de folosință încasate de pârâtă anterior datei de 22.12.2017.

Prin sentința civilă nr. 88/10.02.2022, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 221.650,83 RON, reprezentând taxe de folosință, a respins ca prescrise pretențiile anterioare datei de 22.12.2017 și a obligat pârâta la plata sumei de 3.150 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile și a încheierii de ședință din 28.04.2021, reclamantul Municipiul Bacău și pârâta S.C. A. S.R.L. au declarat recurs.

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, prin decizia nr. 324/20.05.2022, excepția inadmisibilității căii de atac, față de dispozițiile art. 457 alin. (3) C. proc. civ., raportate la Legea nr. 554/2004, la Legea nr. 101/2016 și la art. 330 Cod administrativ și, în consecință, a respins căile de atac ca inadmisibile, provocând curgerea termenului de apel, de la data comunicării deciziei.

Împotriva sentinței civile nr. 88/10.02.2022 și a încheierii din 28.04.2021 au formulat apel atât reclamantul Municipiul Bacău, cât și pârâta S.C. A. S.R.L., dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2022.

Prin încheierea din 18.10.2022, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a repus cauza pe rol pentru soluționarea în complet de divergență a apelului Municipiului Bacău, iar prin decizia nr. 266/06.12.2022, aceeași instanță a luat act de renunțarea apelantului-pârât la judecarea apelului incident, a respins apelul principal declarat de apelantul-pârât, a admis apelul promovat de apelantul-reclamant, a schimbat în parte încheierea din 28.04.2021, în sensul că a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, a anulat în parte sentința apelată, a reținut cauza spre judecarea pe fond a capătului de cerere privind pretenții anterioare datei de 22.12.2017 și a menținut celelalte dispoziții ale încheierii din 28.04.2021 și ale sentinței apelate, privind capătul de cerere având ca obiect pretenții ulterioare datei de 22.12.2017 și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 19.12.2022, instanța de apel a admis sesizarea din oficiu și a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei nr. 266/06.12.2022, înlocuind mențiunea "definitivă" cu mențiunea "cu drept de a formula recurs în termen de 30 zile de la comunicare în ceea ce privește renunțarea la judecarea apelului incident. Cu drept de a formula recurs odată cu fondul în rest".

Prin încheierea din 17.02.2023, aceeași instanță a admis sesizarea din oficiu și a îndreptat eroarea materială strecurată la paragraful al treilea din dispozitivul deciziei nr. 266/06.12.2022; a dispus că se va menționa "În complet de divergență, admite apelul declarat de apelantul Municipiul Bacău".

Împotriva deciziei nr. 266/06.12.2022, îndreptată prin încheierea din 19.12.2022, și a încheierii din 17.02.2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâtă S.C. A. S.R.L. a promovat recurs, solicitând casarea deciziei civile și trimiterea cauzei, în principal, altei instanțe de apel pentru rejudecare apelului, iar în subsidiar, aceleiași instanțe, pentru rejudecare de un complet legal constituit; a solicitat, de asemenea, casarea încheierii din 17.02.2023 și respingerea sesizării din oficiu privind îndreptarea de eroare materială, cu cheltuieli de judecată.

Printr-o primă critică, a invocat că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale; s-a prevalat, astfel, de ipoteza de casare reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivare, a contestat soluționarea apelului de un complet specializat în achiziții publice, deși prin decizia nr. 324/20.05.2022, curtea de apel a statuat că, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, calea de atac este apelul, ce urmează a fi soluționat de instanțele de drept comun, după regulile dreptului comun.

O a doua critică a fost circumscrisă motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2 și 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susținând că, deși divergența a privit exclusiv apelul reclamantului, apelul propriu a fost, de asemenea, soluționat în complet de trei judecători, fiind astfel încălcat art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

Printr-un alt motiv de nelegalitate, autoarea căii de atac a invocat că hotărârea a fost pronunțată de un complet de judecată a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii; s-a prevalat, astfel, de motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În motivare, a afirmat că a fost încălcat principiul continuității, întrucât dezbaterile s-au deschis la 20.09.2022, când din complet nu făcea parte și domnul judecător B., iar la redeschiderea dezbaterilor în complet de divergență nu s-a discutat decât apelul reclamantului; cu toate acestea, completul de divergență s-a pronunțat și pe apelul pârâtei.

Un motiv subsecvent de recurs a privit încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; autoarea căii de atac a invocat, astfel, de cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că, nesocotindu-se art. 392, 394, 395-405, 6, 7, 13, 14 și 15 C. proc. civ., ambele apeluri au fost analizate în complet de divergență, deși la reluarea dezbaterilor în condițiile art. 399 C. proc. civ. s-a dat cuvântul numai asupra apelului reclamantului Municipiul Bacău.

Printr-o altă critică, subsumată aceluiași motiv de nelegalitate, autoarea recursului a evocat încălcarea art. 480 alin. (3) C. proc. civ., învederând că legea procesual-civilă nu permite o soluție de natura celei pronunțate de instanța de apel și, în consecință, că hotărârea acesteia nu este una intermediară, în sensul Deciziei în interesul legii nr. 33/2007.

Printr-un segment distinct al recursului, autoarea căii de atac și-a expus considerațiile privind nelegalitatea deciziei atacate, fără a le încadra în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, a justificat și solicitarea de trimitere a cauzei altei instanțe de același grad în temeiul art. 497 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată împotriva acestui recurs, intimata a solicitat respingerea căii de atac ca inadmisibile și, în subsidiar, ca nefondate.

Calea de atac îndreptată împotriva încheierii din 17.02.2023 a fost întemeiată pe motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin intermediul acesteia, s-a afirmat că aspectele îndreptate excedează sferei de aplicabilitate a art. 442 C. proc. civ., incompatibil cu remedierea situațiilor sancționate cu casarea hotărârii, potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea căii de atac ca inadmisibile, iar în subsidiar, ca nefondată.

La termenul din 11.10.2023, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității căii de atac declarate împotriva deciziei nr. 266/06.12.2022, îndreptată prin încheierea din 19.12.2022, precum și împotriva încheierii din 17.02.2023, față de prevederile art. 53 alin. (1

1

) raportate la cele ale art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016 și a respins excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a Civile.

Stabilind ordinea de soluționare a excepțiilor, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2), raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția inadmisibilității căilor extraordinare de atac, care vizează legala învestire a instanței de recurs, asupra căreia reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituție, iar în C. proc. civ., la alin. (1) al art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Aceste dispoziții impun verificarea admisibilității căii de atac în raport cu obiectul cererii, din perspectiva art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât mențiunea inserată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dispozitivul hotărârilor atacate nu este de natură să deschidă părții dreptul la recurs, în cazul în care calea de atac nu ar fi prevăzută de lege.

Astfel cum s-a reținut în etapele devolutive, litigiul de față derivă din executarea contractului nr. x/16.04.2002, prin care pârâta a preluat în concesiune cimitirele din proprietatea publică a reclamantului Municipiul Bacău.

Cauza acțiunii derivă din răspunderea contractuală a pârâtei, reclamantul urmărind obligarea ei la plata sumei de 4.239.484,23 RON, pe care susține că a încasat-o pentru concesiunea unor locuri de înhumare în care perioada contractului părților a fost depășită.

Elementele acțiunii sintetizate anterior reflectă inechivoc că cererea de față este circumscrisă executării unui contract de concesiune.

În consecință, văzând dispozițiile art. 24 C. proc. civ. și data începerii procesului - 23.12.2020 -, Înalta Curte constată că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, "Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor".

Litigiului de față îi sunt, deci, incidente prevederile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul" și cele ale art. 55 alin. (3

1

) din aceeași lege, care dispun că "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că natura, obiectul și cauza astfel reținute plasează acțiunea de față în categoria cererilor decurgând din executarea unui contract administrativ, iar în raport cu legea aplicabilă la data inițierii litigiului, hotărârea pronunțată în primă instanță este supusă numai apelului, cale de atac de care recurenta a beneficiat.

Dispozițiile legale anterior evocate, coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., impun așadar concluzia că, din moment ce legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care a fost soluționată în apel categoria de litigii căreia i se circumscrie prezentul litigiu, decizia nr. 266/06.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 19.12.2022, era definitivă de la data pronunțării, mențiunea din dispozitiv privind dreptul la recurs rămânând fără efect, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

În condițiile în care autoarea căii de atac nu avea deschisă calea extraordinară de atac împotriva deciziei civile în discuție, aceeași concluzie se impune, în temeiul art. 446 C. proc. civ., în legătură cu recursul declarat împotriva încheierii din 17.02.2023, prin care a fost soluționată cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în decizia instanței de apel, care va fi, deopotrivă, respins ca inadmisibil.

Așa fiind, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016 și 457 alin. (1), raportate la cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. ca inadmisibile recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 266/06.12.2022, îndreptată prin încheierea din 19.12.2022, și împotriva încheierii din 17.02.2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2024