ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 487/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, solicitând obligarea pârâtei la restituirea următoarelor sume:

1.1. în principal, în contul unic de insolvență nr. x deschis la B. Sucursala Unirii;

1.2. în subsidiar, în contul de garanție nr. x deschis la C. S.A.;

2.1. în principal, în contul unic de insolvență nr. x deschis la B. Sucursala Unirii;

2.2. în subsidiar, în contul de garanție nr. x deschis la C. S.A.;

3.1. în principal, virarea sumelor în contul unic de insolvență nr. x deschis la B. Sucursala Unirii;

3.2. în subsidiar, virarea sumelor în conturile de garanție menționate la punctele 1.2. și 2.2. din acțiune;

Tribunalul București, secția a VII-a civilă, prin sentința civilă nr. 2334 din 18 aprilie 2018, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2018*, la data de 28 iunie 2018.

La termenul din 18 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 77 din Legea nr. 85/2006, având în vedere că pretențiile deduse judecății intră în categoria creanțelor debitoarei pretinse față de un alt debitor, în sensul art. 77 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "acțiunile introduse de lichidatorul judiciar pentru recuperarea creanțelor sunt scutite de taxă judiciară de timbru"; a pus în discuție excepția necompetenței generale a instanțelor și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 1 noiembrie 2018.

Prin încheierea din 1 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței generale a instanțelor, invocată de pârâtă, pentru considerentele expuse în cuprinsul respectivei încheieri.

Prin sentința civilă nr. 1771/2020 din 8 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins acțiunea privind pe reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar D. S.P.R.L. și pe intervenienta E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, în reprezentarea Ministerului Transportului, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 17 septembrie 2020, apelanta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., și apelanta-intervenientă E. S.R.L. au formulat apel, prin care au solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate, omologarea raportului de expertiză contabilă judiciară, împreună cu suplimentul la acest raport, întocmit de expertul F., omologarea raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții căi ferate, drumuri și poduri, întocmit de către expertul G., precum și obligarea pârâtei la restituirea următoarelor sume: restituirea garanțiilor de rețineri monetare în cuantum de 1.095.801,77 euro și restituirea garanțiilor de execuție în cuantum de 1.022.497,69 RON.

Pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. a formulat apel incident împotriva aceleiași sentințe, solicitând anularea acesteia și respingerea cererii de chemare în judecată, ca urmare a admiterii uneia dintre cele 3 excepții invocate în fața instanței de fond.

Prin decizia civilă nr. 1419A din 30 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a admis apelul principal formulat de apelanta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., și de apelanta-intervenientă E. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1771 din 8 octombrie 2020 și a încheierii din 17 septembrie 2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A.; s-a schimbat sentința civilă apelată, în sensul că: s-a admis cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar D. S.P.R.L. și continuată de intervenienta E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A.; pârâta a fost obligată să restituie intervenientei suma de 1.095.801,77 euro, echivalentul în RON la data restituirii, reprezentând garanții de rețineri monetare constituite în temeiul contractului nr. x/19.03.2003; de asemenea, pârâta a fost obligată să restituie intervenientei suma de 1.022.497,69 RON, reprezentând garanții de bună execuție constituite în temeiul contractului nr. x/19.03.2003; în temeiul art. 44 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, intimata-pârâtă a fost obligată la plata către stat a sumei de 15.707,07 RON, cu titlu de facilitate de la plata taxei judiciare de timbru, acordată apelantei-interveniente E. S.R.L.; în temeiul art. 44 alin. (4), coroborat cu art. 41 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, s-a dispus comunicarea hotărârii judecătorești organelor de executare de la sediul intimatei-pârâte; s-a respins ca nefondat apelul incident formulat de apelanta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. împotriva sentinței civile nr. 1771 din 8 octombrie 2020 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A. prin lichidator judiciar D. S.P.R.L. și cu intimata-intervenientă E. S.R.L.

La data de 7 aprilie 2022 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2018*, recursul principal declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE împotriva deciziei civile nr. 1419A din 30 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE a solicitat casarea deciziei civile nr. 1419A din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, cu consecința respingerii apelului formulat de intimata A. S.A. împotriva sentinței primei instanțe, considerând că hotărârea recurată este criticabilă, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât instanța de apel a pronunțat-o cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, s-a arătat că instanța de fond în mod corect a înlăturat concluziile expertului G., care așa cum reiese din înscrisurile existente la dosar sunt subiective, neîntemeiate și contrare înscrisurilor depuse la dosar (în special procesul-verbal de recepție finală nr. x/02.10.2014), însă instanța de apel le-a menținut, deși din înscrisurile care au stat la baza întocmirii raportului, reiese contrariul celor reținute de expert, în contextul în care expertiza a fost efectuată doar pe baza înscrisurilor aflate la dosar.

Recurenta-pârâtă a prezentat un istoric privind derularea contractului "Reabilitare DN66 - C4R3 Hațeg-Simeria, km 179+917 - km 210+516 - Reabilitare pasaj DN66, km 187+680, peste linia CF x Simeria - Petroșani, la km 23+350, loc. Bretea, jud. Hunedoara", pentru o corectă percepție asupra situației de fapt, menționând că procesul-verbal de recepție nu a fost contestat, iar reclamanta nu a formulat nicio obiecțiune.

Acesta este un act administrativ, fiind emis de o autoritate publică în vederea executării în concret a legii, ceea ce înseamnă că se bucură de o prezumție relativă de legalitate și autenticitate, făcând dovada celor reținute în cuprinsul acestuia până la înscrierea în fals.

Reclamanta a achiesat la cele reținute în procesul-verbal de recepție finală nr. x, deoarece nu l-a contestat și nici nu a notificat intimata cu privire la o posibilă situație contrată, celor reținute în cuprinsul acestuia.

Față de argumentele prezentate, recurenta-pârâtă a apreciat că în mod legal și temeinic a executat garanțiile de rețineri monetare, întrucât antreprenorul nu a finalizat lucrările care fac obiectul contractului. Acest aspect rezultă din însăși cererea de chemare în judecată (pagina 5 alin. (3), iar antreprenorul A. S.A. recunoaște că au rămas lucrări neexecutate.

Mai mult, acțiunea A. S.A., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., este neîntemeiată și raportat la art. 86 din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, susținerile reclamantei cu privire la înlăturarea concluziilor expuse de către expertul tehnic G. în raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea "construcții căi ferate drumuri și poduri" sunt nefondate.

În opinia recurentei-pârâte, expertiza efectuată de dl. expert G. nu poate fi clasificată ca fiind o expertiză tehnică, ci doar o analiză subiectivă a actelor aflate la dosar.

Faptele prezentate în cuprinsul cererii de recurs au condus la executarea garanției de bună execuție în vederea realizării lucrărilor neterminate de către antreprenor și remedierea defecțiunilor acestora notificate în perioada de garanție.

Recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE a angajat cheltuieli prin D.R.D.P. TIMIȘOARA în vederea remedierii degradărilor și cheltuieli cu personalul în scopul realizării proiectului pentru lucrările neexecutate de antreprenor.

Totodată, recurenta-pârâtă a menționat că expertul G. a interpretat în mod eronat dispozițiile Normativului A.N.D. 554/200, întrucât în acest act nu există nicio dispoziție care să reglementeze efectuarea de către administratorul drumului a reparațiilor drumului, în perioada de garanție a lucrărilor.

Așadar, se poate observa faptul că expertul a avut o abordare superficială și subiectivă față de beneficiar în cadrul raportului de expertiză, iar constatările sale efectuate doar în baza înscrisurilor existente la dosar sunt în neconcordanță cu conținutul înscrisurilor administrate ca probă.

În drept, recursul principal a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recursul principal declarat în cauză de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE a fost comunicat intimatei-reclamante A. S.A., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., precum și intimatei-interveniente E. S.R.L., la data de 18 aprilie 2022, cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare, în termen de cel mult 30 de zile de la comunicare.

La data de 30 mai 2022, conform plicului atașat, intimata-intervenientă E. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare la recursul promovat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, prin care a invocat excepția netimbrării/insuficientei timbrări a recursului, excepția tardivității recursului și excepția nulității acestuia . Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

De asemenea, intimata-intervenientă E. S.R.L. a declarat recurs incident, prin care a solicitat admiterea acestuia, cu consecința admiterii în parte a apelului formulat în cauză.

Pe calea recursului incident, recurenta-intervenientă E. S.R.L. a solicitat ca, în situația în care se va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, să se dispună admiterea în parte a apelului promovat de E. S.R.L., pentru argumentele prezentate în scris.

În drept, recursul incident a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ. (conform precizărilor de la dosar).

Întâmpinarea și recursul incident formulate de intimata-intervenientă E. S.R.L. au fost comunicate, la data de 9 iunie 2022, recurentei-pârâte COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, cu mențiunea de a depune la dosar, în termen de cel mult 10 zile de la comunicare, răspuns la întâmpinare și întâmpinare la recursul incident.

La data de 26 octombrie 2022 recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE a depus note de ședință cu privire la întâmpinarea și recursul incident formulat de intervenienta E. S.R.L., prin care a solicitat respingerea recursului incident, ca nefondat.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilității în principiu a recursurilor, raport care, după analiza acestuia în completul de filtru, a fost comunicat părților, cu mențiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 18 noiembrie 2022 recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE a transmis la dosar punct de vedere la raport, prin care a invocat, cu titlu de excepție, nulitatea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, având în vedere că dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. au fost abrogate anterior formulării cererii de recurs, respectiv prin Legea nr. 310/2018. Consideră că abrogarea unei legi este diferită de completarea sau modificarea acesteia.

În accepțiunea recurentei, normele privitoare la aplicarea în timp a legii civile sau a legii de procedură civilă guvernează doar situația concursului de legi, adică situația în care există o reglementare nouă și una veche, cu forme și conținuturi distincte. Legea veche este și rămâne legea veche.

În caz de abrogare completă și definitivă a legii vechi, nu există lege nouă. Abrogarea nu poate fi condiționată și este, potrivit legislației în vigoare, întotdeauna definitivă.

Prin rezoluția din 5 ianuarie 2023 s-a fixat termen pentru examinarea stadiului recursului, în completul de filtru, la data de 2 martie 2023.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., excepția netimbrării recursului principal, excepția tardivității declarării acestuia și excepția nulității aceluiași recurs, invocate de intimata-intervenientă E. S.R.L., precum și excepția nulității raportului asupra admisibilității în principiu a recursului principal, invocată de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la excepția netimbrării recursului principal, se constată că este neîntemeiată și urmează să fie respinsă. Astfel, se reține că recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE a transmis la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 35.825,43 RON, respectiv ordinul de plată nr. x/02.11.2022 .

În ceea ce privește excepția tardivității declarării recursului principal, prin prisma căreia se susține că termenul legal de 30 de zile reglementat de art. 485 din C. proc. civ. a fost nesocotit, Înalta Curte reține, de asemenea, că este neîntemeiată.

Sub acest aspect, se constată că decizia recurată a fost comunicată recurentei-pârâte COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE la data de 28 februarie 2022, așa cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, iar calea extraordinară de atac a fost transmisă, prin fax, la 16 martie 2022 și la 17 martie 2022, prin poștă, astfel cum atestă data înscrisă pe plicul în care a fost expediată cererea de recurs, aflat la dosarul de recurs.

În considerarea celor anterior expuse, Înalta Curte va respinge excepția netimbrării recursului principal și excepția tardivității declarării acestui recurs.

Referitor la excepția nulității raportului asupra admisibilității în principiu a recursului principal, invocată de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, Înalta Curte reține următoarele:

Conform prevederilor art. 24 din C. proc. civ., "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Acțiunea introductivă promovată de reclamanta A. S.A. a fost înregistrată la data de 21 februarie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, sub nr. x/2018, dată la care erau în vigoare dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., care reglementau procedura de filtrare a recursurilor.

În consecință, în prezentul proces sunt incidente dispozițiile din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18.12.2018, motiv pentru care se impune a fi respinsă excepția nulității raportului asupra admisibilității în principiu a recursului principal, invocată de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE.

Excepția nulității recursului principal, invocată de intimata-intervenientă E. S.R.L., în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., este întemeiată și va fi admisă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă partea recurentă aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, deși a indicat expres motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, criticile dezvoltate prin memoriul de recurs relevă, în realitate, nemulțumirea părții față de interpretarea și aprecierea probelor administrate, precum și a situației de fapt stabilite de către instanța de apel.

Aceste dispoziții legale au fost invocate în afara exigențelor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât susținerile părții reprezintă trimiteri la elemente de fapt, care au fost deja analizate de instanțele de fond, prin prisma probatoriului administrat, fiind critici de netemeinicie cu privire la decizia recurată.

Analizând recursul principal, Înalta Curte observă că autoarea căii extraordinare de atac urmărește să obțină de la instanța de recurs reaprecierea situației de fapt cu privire la aspectele criticate și reanalizarea probatoriului conform viziunii proprii asupra chestiunii litigioase.

În acest context, Înalta Curte amintește că examinarea instanței de recurs este limitată de conținutul introductiv al art. 488 din C. proc. civ. doar la criticile de nelegalitate, nu și la cele de eventuală netemeinicie. O asemenea analiză nu mai poate fi făcută în etapa procesuală a recursului, față de art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., care, indicând că recursul urmărește să supună Înaltei Curți examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, îi consacră acestei căi de atac natura nedevolutivă; așa fiind, reevaluarea situației de fapt și a probelor deja administrate nu mai poate fi supusă cenzurii și în recurs, deoarece sistemul național de drept nu recunoaște decât dublul grad de jurisdicție, iar nu și al treilea grad devolutiv.

Totodată, Înalta Curte reamintește că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare din perspectiva rigorilor procedurale. O astfel de situație se constată și în cauza de față, din moment ce, așa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost invocat doar formal.

Prin urmare, dând eficiență prevederilor art. 496 alin. (1) teza a III-a, raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul principal declarat în cauză.

În ceea ce privește recursul incident formulat de recurenta-intervenientă E. S.R.L. împotriva aceleiași decizii, Înalta Curte urmează să constate că acesta a rămas fără efect, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispozițiile art. 491 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc că "recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile", la alin. (2) din același cod stabilindu-se că "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Totodată, se reține că în conformitate cu prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.

Având în vedere caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal și faptul că recursului principal promovat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE urmează să i se aplice sancțiunea nulității, Înalta Curte constată că recursul incident formulat de recurenta-intervenientă E. S.R.L. va rămâne fără efect.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte urmează să admită excepția nulității recursului principal, invocată de intimata-intervenientă E. S.R.L., să anuleze recursul principal declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE împotriva deciziei civile nr. 1419A din 30 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și să constate rămas fără efect recursul incident formulat de recurenta-intervenientă E. S.R.L. împotriva aceleiași decizii, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., raportat la art. 472 alin. (2) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării recursului principal și excepția tardivității declarării recursului principal, invocate de intimata-intervenientă E. S.R.L.

Respinge excepția nulității raportului asupra admisibilității în principiu a recursului principal, invocată de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE.

Admite excepția nulității recursului principal, invocată de intimata-intervenientă E. S.R.L.

Anulează recursul principal declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE împotriva deciziei civile nr. 1419A din 30 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Constată rămas fără efect recursul incident formulat de recurenta-intervenientă E. S.R.L. împotriva aceleiași decizii.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2023.