ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2418/2023

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9 noiembrie 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanței să dispună obligarea acesteia la plata:

Prin sentința civilă nr. 8 din 6 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis, în parte, acțiunea privind pe reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar C.., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 116.461,72 RON, reprezentând contravaloare lucrări executate și neachitate, a sumei de 42.718 RON, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului în sumă de 116.461,72 RON, calculate până la data de 31 octombrie 2016, precum și în continuare până la data achitării integrale a debitului; de asemenea, pârâta a fost obligată la plata sumei de 710.868,63 RON, reprezentând contravaloarea scrisorii de garanție bancară, dar și la plata către reclamantă a dobânzii legale în sumă de 28.980 RON, aferentă debitului în sumă de 710.868,63 RON, calculată până la data de 9 noiembrie 2016, precum și la plata dobânzii legale calculate în continuare, până la data achitării integrale a debitului; s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lucrărilor suplimentare, ca neîntemeiat; pârâta a mai fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 9.000 RON, reprezentând onorariu experți și onorariul avocatului.

Împotriva acestei sentințe, pârâta B. S.R.L. a declarat apel principal, solicitând admiterea acestuia și, pe cale de consecință, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul respingerii în integralitate a cererilor formulate de reclamantă și admise de instanța de fond.

Apelanta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar C.. a formulat apel incident, prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării intimatei-pârâte B. S.R.L., la plata contravalorii lucrărilor suplimentare în cuantum de 999 324 RON, echivalentul în RON al sumei de 205.199,90 Euro, curs BNR la data de 9 decembrie 2020, 1 euro = 4,87 RON.

Prin decizia civilă nr. 1977/2022 din 28 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de apelanta-pârâtă B. S.R.L. și de apelanta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar C.. împotriva sentinței civile nr. 8 din 6 ianuarie 2021 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

La data de 23 martie 2023 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2016, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1977/2022 din 28 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Recurenta-pârâtă B. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În esență, recurenta a susținut faptul că instanța de judecată a încălcat principiul libertății contractuale, consfințit de art. 1169 din C. civ., precum și normele ce reglementează garanțiile autonome (art. 2321 C. civ. și URDG - Publicația ICC 758).

În opinia recurentei, instanța de judecată a decis, fără niciun argument și nicio dovadă, faptul că reclamanta a executat niște lucrări despre care nu se știe unde și când au fost executate și că pârâta, beneficiarul contractului și plătitorul prețului, trebuie să accepte aceste lucrări, fără să aibă posibilitatea să verifice calitatea și cantitatea lor.

Cum reclamanta nu a dovedit faptul că a executat acele lucrări, obligarea pârâtei la plata lor făcându-se în mod exclusiv pe o prezumție legată de acceptarea la plată a facturii fiscale, în mod evident acest capăt de cerere trebuia să fie respins.

Întrucât nu există condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei și capătul doi de cerere trebuia să fie respins.

Cu privire la executarea scrisorii de garanție, instanța de apel a considerat că executarea acesteia s-a făcut fără drept, ulterior notificării de reziliere a contractului, fără să existe o notificare a contractorului cu privire la executarea necorespunzătoare, a lucrărilor, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.

Așa cum s-a arătat, pentru garantarea executării lucrărilor, reclamanta a constituit o garanție sub forma unei scrisori de garanție bancară.

Această garanție se putea executa de către pârâtă în condițiile prevăzute de art. 30.8 din contract.

Instanța a stabilit că pârâta a executat scrisoarea de garanție fără drept, pentru motivele prezentate în considerentele hotărârii.

Or, atât rezilierea contractului ca urmare a nerespectării de către antreprenor a obligației de a completa valoarea garanției conferite (art. 60.1.4.5), cât și executarea scrisorii de garanție bancară s-a făcut conform prevederilor contractuale (art. 30.8) și legale în vigoare (art. 2321 și următ. din C. civ. și URDG - Publicația ICC 758).

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. nu a formulat întâmpinare în cauză.

La data de 30 iunie 2023 (e-mail - dosar), recurenta-pârâtă, prin d-l avocat E., a transmis o cerere de renunțare la recurs (comunicată intimatei prin intermediul serviciilor poștale, la 6 iulie 2023, conform referatului întocmit de grefier - fila x).

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reținut că se impune anularea recursului ca netimbrat, în măsura în care nu se va depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6.297,64 RON. Având în vedere că recurenta-pârâtă a declarat calea extraordinară de atac a recursului cu nerespectarea termenului de 30 zile prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I din C. proc. civ., s-a mai reținut că recursul este tardiv. În ceea ce privește cererea de renunțare la recurs, transmisă la data de 30 iunie 2023, prin e-mail, s-a constatat că nu a fost semnată de către d-l avocat E. și că acesta are împuternicire avocațială doar pentru "asistare și reprezentare, redactare, semnare, plată taxe, depunere recurs dosar nr. x/2016".

Raportul a fost depus la dosar și, în urma analizării lui, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; nicio parte nu a formulat punct de vedere la raport.

Luând în examinare, cu prioritate, chestiunea legalei învestiri a instanței, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În speță, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, prin rezoluția din 5 aprilie 2023, s-a stabilit în sarcina recurentei-pârâte B. S.R.L. obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6.297,64 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 [calculată la valoarea de 899.028,35 RON (compusă din: suma de 116.461,72 RON - contravaloare lucrări executate și neachitate; suma de 42.718 RON - penalități de întârziere aferente debitului în sumă de 116.461,72 RON, calculate până la data de 31 octombrie 2016; suma de 710.868,63 RON - contravaloarea scrisorii de garanție bancară; suma de 28.980 RON, reprezentând dobânda legală aferentă debitului în valoare de 710.868,63 RON, calculată până la data de 9 noiembrie 2016]. Totodată, s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a preciza valoarea penalităților de întârziere aferente debitului în sumă de 116.461,72 RON, calculate de la data de 1 noiembrie 2016 și până la data declarării recursului - 13 martie 2023 (e-mail - fila x), precum și valoarea dobânzii legale aferente debitului în sumă de 710.868,63 RON, calculată de la data de 10 noiembrie 2016 până la data declarării recursului (13 martie 2023), urmând să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Prin adresa din 5 aprilie 2023, comunicată recurentei-pârâte la 11 aprilie 2023, autoarei căii de atac i s-a pus în vedere să plătească și să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6.297,64 RON.

Împotriva modului de stabilire a obligației de timbrare autoarea căii de atac nu a formulat cerere de reexaminare, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. Recurenta-pârâtă nu a solicitat nici acordarea unor facilități fiscale, în condițiile art. 42 din același act normativ.

Aspectul referitor la neîndeplinirea obligației de timbrare a recursului a fost semnalat și prin raportul asupra admisibilității acestuia, comunicat recurentei-pârâte, aceasta rămânând pasivă în executarea obligației sale legale.

Prin urmare, constatând că până la termenul de judecată stabilit pentru examinarea stadiului recursului în completul de filtru, 16 noiembrie 2023, autoarea căii de atac nu s-a conformat obligației de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1977/2022 din 28 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca netimbrat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2023.