ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 864/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17.03.2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, creditoarea S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 235.098.16 RON, evaluată provizoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței de plată, sumă compusă din 223.743,19 RON, creanță principală - reprezentând 70% din valoarea garanției de bună execuție reținută de debitoare - și 11.354,97 RON, reprezentând dobândă legală calculată până la 12.03.2020, data cererii, în baza O.G. nr. 13/2011, sumă ce urmează a se actualiza până la data achitării integrale și efective a debitului principal.

La 30.07.2020, creditoarea S.C. A. S.R.L. și-a modificat cererea, înlocuind ordonanța de plată cu o acțiune în pretenții, întemeiată pe prevederile art. 1.164, art. 1.170, art. 1.270, art. 1.272, art. 1.516 și art. 1.530 C. civ., a precizat cuantumul pretențiilor la suma de 223.743,19 RON, creanță principală și 20.438,94 RON, dobândă legală, sumă ce urmează a se actualiza până la data achitării integrale și efective a debitului principal.

La 24.08.2020, debitoarea S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte să îi plătească suma de 239.486,56 RON, reprezentând penalități de întârziere - în cuantum de 150 euro/zi, pentru perioada 11.05.2019-29.02.2020, în conformitate cu art. 14.1 din contractul de execuție lucrări nr. x din 28.06.2018, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. x/18.02.2019 -, contravaloarea consumului de utilități pe șantier și cheltuielile de judecată; prin încheierea din 22.09.2022, cererea reconvențională a fost disjunsă și s-a dispus formarea unui nou dosar.

Prin sentința civilă nr. 2203/06.10.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 223.743,19 RON, reprezentând garanție de bună execuție, suma de 20.438,94 RON, cu titlu de dobândă legală penalizatoare aferentă perioadei 19.09.2019-30.07.2020 și în continuare până la achitarea debitului, precum și suma de 6.708,8 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 976A/08.06.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei și, în temeiul art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel; în subsidiar, a solicitat și casarea sentinței civile nr. 2203/06.10.2022, pronunțată de prima instanță și trimiterea cauzei instanței de fond, spre rejudecare.

În motivare, autoarea căii de atac a afirmat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Subsumat ipotezei de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanțele de fond au apreciat eronat că procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/20.08.2019 este înscrisul reglementat de contractul de execuție lucrări nr. x din 28.06.2018.

A afirmat că hotărârile instanțelor devolutive au argumentat contradictoriu admiterea acțiunii, întrucât statuarea potrivit căreia procesul-verbal nr. x/20.08.2019 este procesul-verbal la terminarea lucrărilor obliga instanța să se raporteze la data de 20.08.2019 în calcularea valorii garanției de bună execuție, care era, astfel, de 201.646 RON și nu de 223.098,16 RON.

Totodată, a relevat că, opus deciziei instanței de apel, procesul-verbal analizat nu atestă conformitatea lucrărilor cu contractul încheiat de părți, astfel încât hotărârea cuprinde în motivare considerente străine de natura cauzei.

Din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a învederat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea art. 1.862 alin. (3) și art. 1.863 C. civ.

În acest sens, a arătat că viciile construcției sunt recunoscute de intimata-reclamantă prin acte ulterioare datei de 20.08.2019, ceea ce relevă că aceasta nu și-a executat integral obligațiile contractuale și a părăsit șantierul intempestiv.

Dintr-o altă perspectivă, a susținut că a fost încălcat art. 476 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, deși apelul este o cale de atac devolutivă, instanța de apel nu a analizat motivele prin care se combăteau mențiunile din procesul-verbal, prin valorificarea altor probe administrate în cauză, ci s-a limitat la a indica că ele reprezintă critici de netemeinicie, care nu obiectivează nemotivarea hotărârii.

A conchis că decizia recurată nu îndeplinește exigențele reglementate de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la 10.11.2023, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

La 04.12.2023, recurenta a răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Soluția nulității la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel cum rezultă din sinteza criticilor invocate, expusă anterior în prezenta decizie, recurenta și-a întemeiat calea de atac, în primul rând, pe cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., context în care instanța supremă reamintește că, din această perspectivă, hotărârea este casabilă în cazul în care cuprinde numai motive străine de natura cauzei, iar, prin prisma motivelor contradictorii, atunci când considerentele sunt antagonice, astfel încât fundamentează soluții diametral opuse sau prefigurează o soluție divergentă celei regăsite în dispozitiv.

De aceea, legala motivare a recursului presupune individualizarea ipotezei de nemotivare de care se prevalează autorul căii de atac, iar dacă este vizată contrarietatea sau caracterul străin al considerentelor, precizarea inechivocă a motivelor împotriva cărora se îndreaptă critica.

În contrast, memoriul de recurs nu respectă aceste exigențe, autoarea căii de atac subsumând eronat acestui caz de casare criticile privind calificarea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/20.08.2019 din perspectiva contractului de execuție de lucrări nr. x/28.06.2018, cele în legătură cu dimensionarea valorii garanției de bună execuție și cele prin care afirmă că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.

Cum aceste dezlegări sunt o consecință exclusivă a analizei probatoriului și reprezintă aprecieri cu grad înalt de factualitate, care nu pot fi cenzurate de instanța de recurs, în raport cu prevederile art. 483 alin. (3) și ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă conchide în sensul că argumentele sintetizate anterior, circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu pot fi nici analizate din perspectiva acestei ipoteze și nici încadrate într-un alt motiv de nelegalitate.

Critica privind greșita disjungere a cererii reconvenționale apare formulată cu încălcarea principiului non omisso medio, deci a art. 488 alin. (2) C. proc. civ., întrucât măsura a fost dispusă prin încheierea tribunalului din 22.09.2022 și nu a fost criticată pe calea apelului.

Celelalte critici au fost circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta afirmând că hotărârea atacată este pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 1.862 alin. (3), art. 1.863 și 1.707 C. civ.

Examinând memoriul de apel și decizia atacată, Înalta Curte observă că aceste dispoziții nu au fost invocate în susținerea căii ordinare de atac și nici în motivarea hotărârii instanței de prim control judiciar, astfel încât critica este înlăturată, fiind deopotrivă formulată cu încălcarea principiului non omisso medio, reglementat de art. 488 alin. (2) C. proc. civ., și paralelă raționamentului curții de apel.

Tot astfel, critica referitoare la aplicarea art. 476 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi analizată, în lipsa unei argumentații din care să rezulte încălcarea care se impută instanței de apel și vătămarea produsă recurentei.

Așa fiind, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2), cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 976A/08.06.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2024.