ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 306/2025

Ședința publică din data de 12 februarie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 03.08.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 76.500 euro, reprezentând sume achitate în baza contractului de prestări servicii nr. x și obligarea acesteia la plata dobânzilor legale aferente ce vor fi calculate până la data plății efective, obligarea la plata penalităților de întârziere de 0,02%/zi din valoarea prestațiilor, conform art. 5.6 din contract, cu titlu de daune interese pentru executarea cu întârziere a serviciilor, penalități ce vor fi calculate până la data achitării efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 27.01.2023 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a dispus amânarea pronunțării pentru data de 03.02.2023. În cadrul aceleiași ședințe, instanța a admis excepția de netimbrare a capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente și a penalităților de întârziere, în temeiul art. 197 din C. proc. civ., constatând faptul că aceste capete de cerere nu au fost timbrate, reținând și precizările formulate de către reclamantă, în sensul că nu înțelege să timbreze aceste petite și, pe cale de consecință, le-a anulat ca netimbrate. În ceea ce privește excepția insuficienței timbrări a capătului principal de cerere, instanța a respins-o ca neîntemeiată, constatând faptul că a fost stabilită taxa de timbru în raport de pretenția dedusă judecății și, prin încheierea din data de 16.09.2022, a fost admisă cererea de acordarea a facilităților fiscale la plata acestei taxe judiciare de timbru.

Totodată, tribunalul, constatând că în procedura prealabilă i s-a pus în vedere reclamantei prin adresa transmisă de către instanță să facă dovada calității de reprezentant cu extras din registrul public în care să fie menționată împuternicirea conform art. 151 alin. (4) din C. proc. civ., a respins cererea de amânare formulată de reclamantă, apreciind că nu este justificată.

Prin sentința civilă nr. 241/03.02.2023, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal al reclamantei și, pe cale de consecință, a anulat cererea de chemare în judecată, Totodată, a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 5.000 RON cu titlu de onorariu de avocat redus.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din data de 27.01.2023 a formulat apel principal A.. Pârâta B. S.R.L. a formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 382 din 05.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, au fost respinse apelurile, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs A..

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Recurenta susține că la termenul din 27.01.2023, în fața Tribunalului București, a fost pusă în discuție excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a societății reclamante, aceasta solicitând instanței, în ipoteza admiterii excepției, să procedeze la numirea unui curator în conformitate cu prevederile art. 80 alin. (4) C. proc. civ.. Mai arată recurenta că respectiva cerere a rămas nesoluționată de către instanța de fond, sens în care a constituit unul dintre motivele de apel. Totodată, autoarea căii de atac susține că instanța de apel, cu aplicarea greșită a normelor juridice, face o analiză incompletă a dispozițiilor privind numirea curatorului special, raportandu-se doar la prevederile art. 58 alin. (1) C. proc. civ. și statuând că se poate numi un curator special doar pesoanelor fizice. În opinia recurentei, prevederile art. 80 alin. (4) C. proc. civ., se coroborează cu dispozițiile art. 58 C. proc. civ., iar textele de lege permit numirea curatorului pentru oricare parte din proces, nu doar pentru pârât, respectiv se poate aplica acest drept atât pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice, conchide recurenta.

Printr-o altă critică, recurenta susține că societatea reclamantă nu a fost citată cu mențiunea de a depune un extras din Registrul public. Totodată, arată că la dosarul cauzei există un extras din Registrele publice din Cipru emise în anul 2021, cu traducere în limba română, eliberate anterior formulării cererii de chemare în judecată în anul 2022. Mai susține că în fața instanței de apel a depus un extras electronic actualizat din Registrele publice din Cipru, din care rezultă aceeași situație a societății, respectiv lipsa organelor de administrare. Având în vedere că societatea recurentă este de drept din Cipru, în cauză se vor aplica reglementările din Cipru privind organizarea societăților, și nu legislația din România, în opinia autoarei recursului.

În continuare, după expunerea situației de fapt și redarea istoricului contractual și litigios dintre părți, recurenta susține că în mod greșit și cu interpretarea eronată a normelor de drept material, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant legal al societății recurente, directorul executiv C. fiind singurul reprezentant legal pe care societatea îl mai deține. Potrivit autoarei căii de atac, cererea de chemare în judecată a fost promovată de către singurul reprezentant legal al societății, respectiv de către domnul C., care deține calitatea de director executiv, conferită de actul constitutiv al societății și de procura specială acordată de consiliul director. Totodată, recurenta face trimitere la situația juridică actuală a societății, arătând că cei doi directori din consiliul director au demisionat, iar singurul reprezentant legal a rămas domnul C., în calitate de director executiv. Cât timp consiliul director nu a anulat procura și nu a revocat mandatul de reprezentare al directorului executiv C., acest act juridic este valabil și își produce efectele, în opinia recurentei.

Mai arată recurenta că prin citația emisă de către instanța de fond nu i-a fost pusă în vedere nicio obligație de a prezenta alte documente, fiindu-i încălcat dreptul de a se apăra și dreptul la un proces echitabil protejat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În final, recurenta susține că instanța de apel face o interpretare restrictivă a prevederilor art. 209 alin. (1) și (2) C. civ., deoarece s-a rezumat exclusiv la Registrele publice, cu ignorarea Statutului societății de drept Cipriot.

În drept recurenta a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recurenta-reclamantă a invocat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea normelor de drept procesual ce reglemetează instituția curatelei speciale.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Instanța supremă reține că susținerile recurentei potrivit cărora instanța de apel a făcut aplicarea greșită a prevederilor art. 58 C. proc. civ., coroborat cu art. 80 alin. (4) C. proc. civ., nu pot fi primite.

Potrivit art. 58 C. proc. civ. " (1) În caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal și cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă. (3) Numirea acestor curatori se va face de instanța care judecă procesul, dintre avocații anume desemnați în acest scop de barou pentru fiecare instanță judecătorească. Curatorul special are toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal."

Potrivit art. 80 alin. (4) C. proc. civ. "Când legea prevede sau când circumstanțele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant în condițiile art. 58 alin. (3), arătând în încheiere limitele și durata reprezentării."

În raport de aceste prevederi legale, instanța supremă reține că prin trimiterea expresă la persoana juridică din ipoteza finală a alin. (2) al art. 58 C. proc. civ., legiuitorul a dorit să sublinieze lipsa necesității de a fi întrunită condiția unui caz urgent, astfel cum impune teza I, în ceea ce privește persoana fizica. Totodată, în privința persoanei juridice lipsite de reprezentant, legiuitorul a dorit să impună desemnarea unui curator doar atunci când aceasta are calitatea de pârât.

Astfel cum a statuat și doctrina, acest lucru este justificat de faptul că, pentru drepturile și obligațiile persoanei juridice lipsite de capacitate de exercițiu, aceasta este reprezentată în condițiile art. 210 alin. (1) C. civ., iar după constituirea organelor de administrare și dobândirea capacității de exercițiu, persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare.

Instanța supremă reține că deși dispozițiile art. 80 alin. (4) Cod procdedură civilă prevăd că judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant când circumstanțele cauzei o impun, legiuitorul a făcut trimitere expresă la condițiile în care se poate realiza, respectiv cele reglementate de art. 58 alin. (3) C. proc. civ., iar din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că aceastea nu sunt aplicabile în speță, cum în mod legal a constatat curtea de apel.

Înalta Curte constată de altfel, că lipsa reprezentantului societății recurente nu a intervenit în cursul procesului, ci acțiunea introducțivă de judecată introdusă pe rolul instanței de fond a fost formulată de către o persoană fără mandat de reprezentare din partea societății recurente.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că instanța de apel, analizând prevederile legale incidente cauzei, coroborat cu situația de fapt și probele administrate în cauză, a reținut că numitului C. nu i se poate recunoaște calitatea de representant legal al societății recurente, astfel că, în mod corect, curtea de apel a respins apelul pe acest aspect.

În ceea ce privește criticile recurentei privind încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, față de lipsa comunicării citației de către instanța de fond, instanța supremă constată că sunt nefondate.

Conform art. 6 C. proc. civ.:

"Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății." Toodată, conform art. 13 C. proc. civ., "Dreptul la apărare este garantat. Părților li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului. Ele pot să ia cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral și să exercite căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege."

Înalta Curte constată că instanța de fond a pus în vedere societății A. prin rezoluția din 05.08.2022, să depună dovada calității de reprezentant legal, sub sancțiunea nulității cererii, adresă comunicată recurentei la 11 august 2022 . Așadar, rezultă fără echivoc că părțile au avut șanse egale de a-și prezenta cauza, au avut acces la actele din dosar, li s-a dat posibilitatea să combată argumentele invocate de cealaltă parte, exprimându-și poziția procesuală, fiind astfel respectate drepturile și garanțiile procesuale ale părților.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar nu a încălcat nicio dispoziție procedurală în activitatea sa de judecare a apelului, iar decizia recurată respectă normele de procedură aplicabile căii de atac a apelului, reglementate de dispozițiile art. 466-482 C. proc. civ., ceea ce conduce la înlăturarea criticilor formulate de către recurentă referitoare la încălcarea normelor de procedură referitoare la instituția curatelei speciale, a dreptului la apărare și la un proces echitabil și încadrate în motivul de nelagalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că a fost indicat formal la finalul cererii de recurs, fără ca recurenta să expună argumente pentru motivul de recurs invocat.

Referitor la criticile prin care se invocă aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța supremă reține că acestea nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la pct. 8, indicat în memoriul de recurs.

Înalta Curte constată că recurenta nu arată în concret care sunt normele materiale aplicate greșit de către instanța de apel, din expunerea argumentelor evocate, respectiv susținerile referitoare la relația contractuală dintre aceasta și societatea B. S.R.L., recurenta readuce în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, Înalta Curte reține că argumentele recurentei-reclamante cu privire la situația de fapt și trimiterile pe care le face la înscrisurile aflate la dosarul cauzei (contract, procură, act constitutiv) nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac. Administrarea probatoriului și stabilirea situației de fapt este atributul instanței devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluției cu normele de drept aplicabile. Se ignoră astfel caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul, ci se analizează exclusiv aspecte de nelegalitate.

În speță, recurenta, susținând greșita aplicare a legii de către instanța de apel, a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă criticile la adresa deciziei atacate reprezintă doar o succesiune de fapte și afirmații, fără o argumentație în drept care să permită identificarea unor elemente concrete de nelegalitate.

Totodată, nici criticile recurentei-pârâte potrivit cărora instanța de apel face o interpretare restrictivă a prevederilor art. 209 alin. (1) și (2) C. civ. nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate care să poată fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece nu se argumentează în concret în ce sens acest text de lege a fost aplicat greșit de către instanța de apel .

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 382 din 5 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Față de soluția de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga recurenta-reclamantă A. la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L., a cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.023,76 RON, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor aflate la filele x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 382 din 5 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă A. la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.023,76 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2025.