ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1249/2025

HOTĂRÂRE

18.09.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1249/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 18 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 septembrie 2024 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, secția civilă, sub nr. x/2024, creditoarea A. S.R.L. a solicitat obligarea debitoarei COMUNA ULIEȘTI PRIN PRIMAR, pe calea ordonanței de plată, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 60.183,13 RON, reprezentând contravaloare echipamente pentru terenuri de joacă, vândute, livrate și montate în sumă de 52.955 RON, precum și la plata sumei de 7.228,13 RON, reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că debitoarea nu a executat obligația de plată izvorând din contractul de furnizare nr. x/25.03.2024.

Debitoarea COMUNA ULIEȘTI PRIN PRIMAR a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în temeiul art. 107 din C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 București și excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordonanței de plată; pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, întrucât debitul a fost achitat.

Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 14274 din 5 decembrie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, invocată de debitoare prin întâmpinare, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Găești.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că în cuprinsul art. 16.2 din contract se menționează că sunt competente "instanțele judecătorești din București competente de drept comun", însă potrivit dreptului comun, competența nu este atrasă pentru nicio instanță din București, aceasta fiind cea de la sediul debitoarei COMUNA ULIEȘTI, jud. Dâmbovița.

Prin sentința civilă nr. 1666/2025 din 17 iunie 2025, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Găești, invocată de instanță din oficiu, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecata cauzei și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictul negativ de competență.

În argumentarea acestei sentințe, s-a reținut că părțile au inserat în contract, la art. 16 alin. (2), o clauză prin care a fost stabilită competența teritorială a instanței ca fiind pe raza Municipiului București, sintagma "competente de drept comun", referindu-se doar la competența materială a acestora, în funcție de criteriul valoric prevăzut de art. 94 lit. k) și art. 95 din C. proc. civ.

Față de obiectul principal al cererii, instanța a constatat că acesta se situează sub pragul valoric de 250.000 RON, astfel că judecătoria este competentă material să judece cauza.

Instanța a mai reținut că nu poate fi apreciată ca fiind exclusivă competența teritorială, întrucât partea din litigiu nu se circumscrie noțiunii de "consumator", pentru a fi incidente dispozițiile art. 126 alin. (2) din C. proc. civ.

Față de cele reținute mai sus, instanța a concluzionat în sensul că Judecătoria Găești nu este competentă să soluționeze cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2024, la data de 31 iulie 2025.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că ambele instanțe - Judecătoria Sectorului 3 București și Judecătoria Găești - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect obligarea debitoarei COMUNA ULIEȘTI PRIN PRIMAR, pe calea ordonanței de plată, la plata sumei de 60.183,13 RON, reprezentând contravaloare echipamente, suma de 7.228,13 RON, reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei se determină în considerarea faptului că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 1014 din C. proc. civ., cu privire la procedura ordonanței de plată.

Potrivit dispozițiilor art. 1016 din C. proc. civ., dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale, este instituită de art. 107 din C. proc. civ., potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin clauza inserată la art. 16.2 din contractul de furnizare nr. x/25.03.2024, părțile au prevăzut o clauză atributivă de competență cu următorul conținut "dacă, după 15 zile de la începerea acestor tratative, achizitorul și furnizorul nu reușesc să rezolve în mod amiabil o divergență contractuală, fiecare poate solicita ca disputa să se soluționeze de către instanțele judecătorești din București competente de drept comun".

Această clauză se grefează pe dispozițiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora "părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă".

Constatând că, în speță, competența teritorială nu este exclusivă din perspectiva art. 107-112 C. proc. civ., iar fundamentul demersului judiciar al părților îl constituie contractul de furnizare nr. x/25.03.2024, Înalta Curte reține că este aplicabilă clauza atributivă de competență de la art. 16.2 din acest contract.

Prin urmare, raportat la valoarea pretențiilor deduse judecății, competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Sectorului 3 București, sesizarea acestei instanțe realizându-se în acord cu alegerea părților, stabilită prin clauza sus-amintită, care instituie o competență teritorială obligatorie în favoarea instanței determinate de părți.

Fiind o clauză atributivă de competență, prin care alegerea a fost făcută în favoarea reclamantului, acesta este singurul îndrituit de a alege între instanța aleasă de părți sau altă instanță competentă. Însă, odată ce alegerea de competență a fost făcută, competența s-a stabilit în mod definitiv prin introducerea acțiunii.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.