ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1212/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1212/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 17 septembrie 2025
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 24.05.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul CLUB SPORTIV MUNICIPAL ALEXANDRIA, a solicitat: obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale în cuantum de 170.760 RON conform contractului încheiat la data de 01.07.2021 între părți; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare pentru drepturile salariale neachitate de la data scadenței fiecărui salariu în parte și până la plata efectivă, cât și actualizarea sumei de 170.760 RON cu indicele inflației de la scadență și până la plata efectivă; obligarea pârâtului la achitarea tuturor contribuțiilor (impozit pe venit, CAS, CASS) datorate și neachitate către stat, potrivit cap. V, alin. (2) din contractul încheiat la data de 01.07.2021 între părți; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3038 din 12 decembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței, ambele invocate de pârât prin întâmpinare și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că între reclamantul A., jucător profesionist de handbal și Clubul Sportiv Municipal Alexandria s-a încheiat la data de 01.07.2021 un contract sportiv.
În drept, instanța a reținut că potrivit art. 1.166 C. civ., contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic, iar potrivit art. 10 din Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
Cu referire la temeiul de drept în virtutea căruia s-a încheiat contractul, a reținut că potrivit art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului, sportivul profesionist are posibilitatea să încheie cu structura sportivă, în formă scrisă, un contract individual de muncă sau o convenție civilă în condițiile legii.
Verificând condițiile prevăzute de art. 17 din Codul muncii, instanța a constatat că, deși între reclamant și Clubul Sportiv Municipal Alexandria s-a încheiat un contract, prin acesta cel dintâi s-a obligat să participe la ședințele de pregătire cu lotul de handbaliști ai clubului, să participe efectiv la partidele de handbal disputate de către echipele Clubului, refacere, odihnă și timp liber, nu să presteze muncă în schimbul unei remunerații denumite salariu.
Astfel, instanța a reținut că reclamantul nu beneficiază de salariu în sensul reglement de Codul muncii, ci de contraprestația activității sportive.
În raport de dispozițiile art. 129 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și de art. 94 pct. 1 lit. k) din același cod, tribunalul a arătat că judecătoria judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Instanța, observând și dispozițiile art. 107 C. proc. civ. care reglementează competența teritorială de drept comun și care dispun în sensul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel și având în vedere că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor în cuantum de 170.760 RON, obiectul cererii fiind sub 200.000 RON, a concluzionat că aparține judecătoriei competența de soluționare a cauzei.
Prin sentința civilă nr. 999 din 24 iunie 2025, pronunțată de Judecătoria Alexandria, s-a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței invocate de reclamant și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și s-a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație si Justiție, în vederea soluționării acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că între reclamantul A., jucător profesionist de handbal și pârâtul Clubul Sportiv Municipal Alexandria, la data de 01.07.2021, a fost încheiat contractul de activitate sportivă.
În drept, instanța a reținut că potrivit art. 1.166 C. civ., "contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic", iar potrivit art. 10 din Codul muncii, "contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu".
Instanța a mai arătat că între reclamant și pârât s-a încheiat contractul de activitate sportivă, în baza Legii nr. 69/2000 a educației fizice și sportului, care conține elementele obligatorii ale unui contract individual de muncă.
Prin raportare la dispozițiile art. 10, 16 și 17 din Codul muncii, instanța a apreciat că între reclamant și pârât s-a încheiat un contract, având ca obiect practicarea unei activități sportive de către reclamant, în calitate de jucător de handbal, prin care s-au stabilit drepturile și obligațiile celor două părți, durata contractului, precum și celelalte elemente esențiale ale contractului încheiat.
Ca atare, a concluzionat că între părți au existat raporturi de muncă, astfel cum atestă contractul individual de muncă, intitulat contract de activitate sportivă, încheiat la data de 01.07.2021, prin care au fost reglementate drepturile și obligațiile specifice raporturilor de muncă, competența soluționării litigiului aparținând tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, astfel cum prevăd art. 208 și 210 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social.
Prin urmare, în raport de dispozițiile invocate și de domiciliul reclamantului - localitatea Florești, județul Cluj, instanța a arătat că Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale este instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 2 iulie 2025.
În soluționarea conflictului de competență, Înalta Curte reține că pretențiile reclamantului A. față de pârâtul CLUB SPORTIV MUNICIPAL ALEXANDRIA derivă dintr-un contract de activitate sportivă.
Înalta Curte reține că, potrivit art. 67
1
alin. (1)
1
din Legea nr. 69/2000, alineat în vigoare începând cu data de 29.05.2017 când a fost introdus prin O.U.G. nr. 38/2017, "Participanții la activitatea sportivă enumerați la alin. (1) lit. a)-c) pot încheia cu structurile sportive, după caz, un contract individual de muncă sau un contract de activitate sportivă, în condițiile legii", în același sens fiind și dispozițiile art. 14 alin. (1)
1
din același act normativ.
De asemenea, potrivit lit. f) din Anexa la Legea nr. 69/2000, contractul de activitate sportivă este definit ca fiind "convenția încheiată pentru o durată determinată între structurile sportive și participanții la activitatea sportivă prevăzuți la art. 67
1
alin. (1), care are ca obiect desfășurarea unei activități cu caracter sportiv. Modelul-cadru al contractului de activitate sportivă se stabilește prin ordin comun al ministrului tineretului și sportului și al ministrului muncii și justiției sociale. Veniturile realizate din contractul de activitate sportivă se încadrează în categoria veniturilor din activități independente prevăzute de Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare".
Înalta Curte mai arată că prin Ordinul Ministerului Tineretului și Sportului nr. 631/19.06.2017 a fost aprobat modelul cadru al contractului de activitate sportivă.
Rezultă, așadar, că în urma modificării Legii nr. 69/2000 prin O.U.G. nr. 38/2017, părțile aveau posibilitatea de a alege fie încheierea unui contract de muncă, fie a unui contract de activitate sportivă, distincția între cele două tipuri de contracte fiind foarte clară și rezultând inclusiv din reglementarea modelului cadru pentru contractul de activitate sportivă prin Ordinul Ministerului Tineretului și Sportului nr. 631/19.06.2017 precum și din regimul fiscal clar stabilit pentru contractul de activitate sportivă prin art. 14
2
din Legea nr. 69/2000 potrivit căruia "(1) Prin derogare de la prevederile art. 7 pct. 3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, activitatea desfășurată în baza contractului de activitate sportivă este activitate independentă, indiferent de modul de organizare și desfășurare a acesteia, fără obligativitatea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 7 pct. 3.1-3.7 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, iar veniturile realizate în baza contractului de activitate sportivă sunt venituri din activități independente. (2) Aceste activități nu pot fi reconsiderate ca activități dependente potrivit prevederilor art. 7 pct. 1 raportat la art. 11 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare".
De altfel, analiza contractului nu relevă existența unor clauze specifice contractului individual de muncă, ce se caracterizează prin prestarea unei munci de către salariat, pentru și sub autoritatea angajatorului, în schimbul unui salariu, cum ar fi: durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul, condițiile de acordare a preavizului de către părțile contractante și durata acestuia, durata muncii, etc., în raport de art. 10 și 17 din Codul muncii.
Sub un ultim considerent, se impune a se arăta că, în cauză, contractul invocat de reclamant respectă modelul cadru aprobat prin Ordinul Ministerului Tineretului și Sportului nr. 631/19.06.2017 pentru contractul de activitate sportivă, rezultând că intenția părților nu a fost să încheie un contract de muncă, ci un contract de activitate sportivă astfel cum acesta este și denumit, de altfel, de către părți.
Cum natura juridică a contractului este una civilă, în raport de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată care se situează sub pragul valoric de 200.000 RON, prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ. și față de sediul pârâtei, care se află în orașul Alexandria, compentența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Alexandria.
Față de cele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2025.