ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1141/2021

Ședința publică din data de 11 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2020, la data de 04.09.2020, contestatorul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata SC. B. S.R.L., ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 3377/12.08.2020 de concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, obligarea intimatei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, inclusiv la plata contribuțiilor sociale aferente salariilor, de la data încetării contractului individual de muncă până la data pronunțării hotărârii judecătorești, precum și obligarea intimatei la plata dobânzii legale aferente acestor sume, de la scadență și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la data de 23.10.2020, intimata a solicitat respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.

În ședința publică din data de 3.12.2020, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, reținând că, potrivit art. 269 din Codul muncii, instanța competentă pentru soluționarea litigiului este instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului, ca atare a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, Completul Specializat-Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale, reținând că, la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 04.09.2020, reclamantul nu mai avea locul de muncă în Cluj-Napoca, raporturile de muncă fiind încetate prin decizia de concediere, iar domiciliul acestuia este în loc. Bocșa din jud. Caraș-Severin.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, Completul Specializat-Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale, sub același număr la data de 21.12.2020.

În ședința publică din data 5 februarie 2021, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă, Completul Specializat-Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. (1) și ale art. 248 C. proc. civ., a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale, invocată de contestator, excepție care a fost admisă și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 133, pct. 2 din C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență, iar în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În ceea ce privește competența teritorială aplicabilă litigiului de muncă, s-a reținut că aceasta revine, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, tribunalului în a cărui rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Însă, aceste dispoziții sunt completate de de cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, care prevăd că "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă sunt de competența instanțelor judecătorești competente, în a căror circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Acest text de lege instituie, așadar, o competență teritorială alternativă.

Pe de altă parte, art. 216 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social stipulează că dispozițiile acestei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Astfel că, potrivit art. 116 din C. proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă de competente".

Coroborând prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 cu cele ale art. 116 din C. proc. civ., rezultă că în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte individuale de muncă, competența teritorială fiind alternativă, reclamantul are posibilitatea de a alege între aceste două instanțe deopotrivă de competente, respectiv între instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul și instanța în a cărei rază teritorială își are locul de muncă reclamantul.

În speța dedusă judecății, contestatorul A. și-a manifestat opțiunea în sensul că, pentru soluționarea contestației sale, a investit Tribunalul Cluj, ca fiind instanța în a cărei circumscripție își are locul de muncă reclamantul.

Chiar dacă contestatorul a fost concediat prin Decizia nr. 3377/12.08.2020 pentru motive care nu țin de persoana salariatului, emisă de angajatorul intimat, împotriva căreia a formulat prezenta contestație, tribunalul a reținut că raporturile de muncă nu au încetat, întrucât decizia de concediere este supusă controlului judiciar.

În acest sens sunt dispozițiile art. 80 alin. (3) din Codul Muncii, care prevăd că "în cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești".

Sub acest aspect, locul de muncă al reclamantului subzistă din perspectiva criteriului legal de determinare a competenței teritoriale, respectiv a cerințelor legale de apropiere a justiției de locul de muncă. Or, o interpretare contrară ar fi de natură a goli de conținut norma de competență teritorială alternativă prevăzută de art. 210 din Legea nr. 62/2011 în cazul contestațiilor împotriva deciziilor de concediere, în condițiile în care normele juridice trebuie interpretate în sensul de a produce efecte juridice, iar nu în sensul în care nu ar produce niciun efect.

Drept urmare, prin depunerea contestației împotriva deciziei de concediere la Tribunalul Cluj, contestatorul a investit această instanță cu soluționarea conflictului individual de muncă, fixând astfel, în mod definitiv, competența în favoarea acestei instanțe, iar dreptul de opțiune al contestatorului în acest sens nu poate fi contestat nici de către intimat și nici de către instanța de judecată, deoarece numai contestatorului i s-a creat o astfel de facilitate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 26 martie 2021.

Înalta Curte, fiind sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constată că, în cauză, există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești stabilite potrivit legii", iar alin. (2) ai aceluiași articol stipulează în sensul că "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a caret circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința".

Conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul." Art. 216 din același act normativ prevede că "dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..'"

Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Din coroborarea textelor legale mai sus enunțate rezultă că, în materia conflictelor de muncă competența teritorială este alternativă, fie cea de la locul unde reclamantul își are domiciliul, fie cea de la locul său de muncă, reclamantul având alegerea între aceste instanțe deopotrivă competente, opțiune care se manifestă prin învestirea uneia dintre aceste instanțe cu soluționarea cererii de chemare în judecată.

În cauză, prin cererea de chemare înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul a solicitat instanței să dispună anularea deciziei de concediere.

Potrivit mențiunilor din cererea de chemare în judecată domiciliul reclamantului este în loc. Bocșa din jud. Caraș-Severin, iar locul de muncă se află în Cluj-Napoca.

Față de aspectele mai sus expuse, rezultă că, atât Tribunalul Cluj cât și Tribunalul Caraș-Severin sunt instanțe deopotrivă competente să soluționeze cauza, în sensul prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Cum reclamantul, la data sesizării instanței, avea locul de muncă în municipiul Cluj, în condițiile în care raporturile de muncă nu au încetat, decizia de concediere fiind supusă controlului judiciar în litigiul pendinte, acesta a ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Cluj.

În raport cu această opțiune procesuală, manifestată în sensul dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, raportate la cele ale art. 210 și art. 216 din Legea nr. 62/2011, situație față de care competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale evocate, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,11 mai 2021.