ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1189/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale la 3 septembrie 2021, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate sau să stabilească că reclamanta a suferit un accident de muncă sau a dobândit o boală profesională, să oblige pârâta să-i asigure în mod real un loc de muncă adaptat specificului afecțiunilor medicale dobândite, să constate sau să se stabilească că reclamanta a fost discriminată, amenințată și hârțuită moral la locul de muncă de către pârâtă direct sau indirect prin prepușii săi; a mai solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 37/2022 din 11 ianuarie 2022, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunța astfel, evocând dispozițiile art. 269 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, a reținut că cererile având ca obiect soluționarea unor conflicte de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, fiind astfel reglementată în mod expres o competență teritorială exclusivă și absolută în această materie.

Constatând că reclamanta nu are domiciliul sau reședința și nici locul de muncă în circumscripția Tribunalului Cluj, în condițiile în care contractul de muncă încheiat cu pârâta a încetat, iar decizia de concediere nu a fost atacată, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, în raza căruia reclamanta își are domiciliul, respectiv în Ploiești, județul Prahova.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă la 25 ianuarie 2022.

Prin sentința civilă nr. 525 din 1 martie 2022, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța astfel, a evocat dispozițiile art. 269 din Codul muncii și ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, reținând că reclamanta a ales să învestească Tribunalul Cluj, instanța în a cărei circumscripție se află locul de muncă, cât și domiciliul de fapt.

Instanța a mai constatat că reclamanta și-a desfășurat activitatea la punctul de lucru al angajatorului din municipiul Cluj Napoca și că din actele de la dosar rezultă că domiciliul de fapt era tot pe raza județului Cluj, deși în cartea de identitate aceasta avea domiciliul în Ploiești.

Totodată, instanța a apreciat că elementul determinant în stabilirea competenței este voința reclamantei, care a înțeles să învestească Tribunalul Cluj și că la momentul formulării acțiunii reclamanta era în derularea contractului individual de muncă cu societatea pârâtă.

Astfel, a reținut că reclamanta și-a exprimat opțiunea legală privind instanța competentă teritorial să îi soluționeze cauza, alegând Tribunalul Cluj, instanță care, fiind deopotrivă competentă, nu-și poate declina competența.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 20 aprilie 2022.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea acțiunii, Înalta Curte reține următoarele:

Instanța a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând să constate sau să stabilească că a suferit un accident de muncă sau a dobândit o boală profesională și să oblige pârâta să-i asigure în mod real un loc de muncă adaptat specificului afecțiunilor medicale dobândite, să constate că reclamanta a fost discriminată, amenințată și hârțuită moral la locul de muncă de către pârâtă direct sau indirect prin prepușii săi și obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, iar potrivit art. 216 din aceeași lege, dispozițiile referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Din coroborarea textelor legale mai sus enunțate rezultă că în materia conflictelor de muncă competența teritorială este alternativă, respectiv fie cea de la locul unde reclamantul își are domiciliul, fie cea de la locul său de muncă, acesta având alegerea între instanțele deopotrivă competente, opțiune care se manifestă prin învestirea uneia dintre instanțe.

În cauză, domiciliul reclamantei se află în Ploiești, județul Prahova, potrivit mențiunii din cartea de identitate, iar locul de muncă al acesteia se situa la punctul de lucru al angajatorului din Cluj-Napoca, județul Cluj, potrivit contractului individual de muncă.

Prin urmare, atât Tribunalul Prahova, cât și Tribunalul Cluj erau deopotrivă competente să soluționeze prezenta cauză, elementul determinant în stabilirea competenței fiind voința reclamantei.

Reclamanta A. a ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Cluj, instanță în a cărei rază teritorială se afla locul său de muncă la data sesizării instanței, în conformitate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, fiind fără relevanță faptul că ulterior promovării acțiunii raporturile de muncă au încetat.

Astfel, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Cluj, reclamanta și-a exercitat dreptul de a alege între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială în favoarea instanței de la locul său de muncă.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2022.