ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2308/2021

HOTĂRÂRE

03.11.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2308/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2020 la data de 07.12.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 32.400 euro net, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății, reprezentând drepturi salariale lunilor septembrie 2017 - mai 2018, datorate în temeiul Contractului individual de muncă semnat la data de 29.07.2017, alături de dobânda legală penalizatoare de la scadența fiecărei tranșe și până la plata efectivă, la plata sumei de 2.000 euro net reprezentând bonus de performanță, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1462/01.03.2021 pronunțată de Tribunalul Bucuresti, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția civilă.

În esență, Tribunalul București a reținut că nu este competent să judece acțiunea formulată de reclamantul A. în raport de dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit cu care cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

De asemenea, instanța a reținut că reclamantul a încheiat un contract individual de muncă cu pârâta B. pe perioadă determinată, situație în care rezultă că locul de muncă al reclamantului este la Galați, jud. Galați.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Galați.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galați la data de 21.05.2021 și a fost fixat termen de judecată la data de 06.09.2021.

La data de 06.09.2021 reclamantul a depus la dosar note de ședință prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați.

Prin sentința civilă nr. 1435 din 13 octombrie 2021, Tribunalul Galați a admis excepția invocată și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În esență, Tribunalul Galați, secția I civilă a reținut că potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Conform art. 1072 alin. (1) C. proc. civ., când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale, iar potrivit prevederilor alin. (2) dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București.

Tribunalul arată că în cauza de față, reclamantul nu are domiciliul în România, iar din înscrisurile atașate notelor de ședință rezultă că la data înregistrării cererii de chemare în judecată, locul de muncă al reclamantului nu se afla în Galați, ci în Bulgaria, la Plovdiv.

În consecință, prin raportare la situația de fapt anterior arătată și prevederile art. 210 din legea 62/2011 și art. 1072 alin 2 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti sectia A VIII-A Conflicte de Munca si Asigurari Sociale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul București, secția VIII-A conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Galați, secția I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu de muncă, având ca obiect drepturi bănești solicitate de reclamant în temeiul Contractului invidual de muncă semnat la data de 29 iulie 2017 cu pârâta B..

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 210 din legea 62/2011 și art. 1072 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit înscrisurilor depuse de către reclamant, acesta nu are domiciliul sau locul de muncă în România, situație în care competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, potrivit art. 1072 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "Când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. (2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București."

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.