ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 206/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 206/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 2 februarie 2022
asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 28 septembrie 2020, Consiliul Concurenței a solicitat, în temeiul Legii nr. 53/2003, republicată - Codul muncii și Legii dialogului social nr. 62/2011, republicată și în contradictoriu cu A., obligarea pârâtei la restituirea către autoritatea reclamantă a debitului principal în sumă de 6.070 RON reprezentând indemnizație de performanță aferentă anului 2017 și încasată la 24 decembrie 2018, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data acordării indemnizației până la data de 29 iulie 2020, în sumă de 183 RON și, în continuare, până la achitarea debitului principal.
Hotărârile care au generat conflictul de competență:
2.1. Prin încheierea din 8 februarie 2021, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.
S-a reținut, în esență, că raporturile existente între părți sunt raporturi de serviciu care se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii, supunându-se dispozițiilor art. 536 din Codul administrativ.
S-a constatat așadar că nu este vorba de un litigiu de muncă, speța atrăgând competența instanței de contencios administrativ în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Prin sentința civilă nr. 2471 din 13 aprilie 2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
S-a constatat, în esență, că la data sesizării instanței, pârâta nu mai avea calitatea de funcționar public, care i-a încetat la 28 februarie 2019, motiv pentru care s-a apreciat că acțiunea are caracter civil, pentru a cărei soluționare s-a făcut aplicarea art. 94 lit. k) C. proc. civ. în raport de cuantumul sumei solicitate la restituire.
2.3. Prin sentința nr. 4660 din 10 noiembrie 2021, Judecătoria Sibiu, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată de reclamant. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul de competență. A dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
S-a reținut, cu titlu preliminar, că prin invocarea din oficiu a excepției de necompetență materială și prin declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Sibiu, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal s-a pronunțat și asupra necompetenței teritoriale, ca excepție de ordine privată, deși aceasta nu fusese invocată de către pârâtă.
S-a constatat, în esență, că acțiunea a fost formulată în baza raportului de serviciu ce a existat între părți și că, atât dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, cât și cele ale art. 536 din Codul administrativ, prevăd competența de soluționare a cauzelor decurgând dintr-un atare raport în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
II. Considerentele Înaltei Curți
Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal în considerarea argumentelor ce succed:
Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o acțiune prin care o autoritate administrativă solicită restituirea unei indemnizații de performanță de la un funcționar public ale cărui raporturi de serviciu cu reclamantul încetaseră la data promovării acțiunii.
Se constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența de soluționare a cauzei în raport de natura relațiilor dintre părți, respectiv raporturi de serviciu al funcționarului public sau pretenții de natură civilă.
Se observă că art. 536 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ (care a preluat dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici) reglementează competența de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public în sensul că aceasta aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Această normă are în vedere aspectele ce particularizează raportul de serviciu al funcționarului public față de raportul de muncă al salariatului.
Or, prezenta cauză are ca obiect restituirea unei indemnizații de performanță, aferentă anului 2017, pe care pârâta a încasat-o de la autoritatea reclamantă în virtutea faptului că a fost angajata acestuia în calitate de funcționar public.
Prin urmare, litigiul privește drepturi și obligații în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public, neputând fi disociat de respectivul raport, atâta timp cât plata a cărei restituire se solicită a fost acordată pârâtei tocmai în considerarea calității sale de angajat.
Din această perspectivă nu prezintă relevanță nici faptul că la data promovării acțiunii, pârâta nu mai avea raport de serviciu cu reclamantul, atâta timp cât obiectul litigiului izvorăște din raportul de serviciu care a existat, indemnizația de performanță fiind aferentă perioadei în care pârâta a fost funcționar public.
În ceea ce privește competența primei instanțe, urmează a se avea în vedere dispozițiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează soluționarea în primă instanță de către curtea de apel a cererilor în materie de contencios administrativ, potrivit legii speciale.
Cum legea specială în materia contenciosului administrativ este Legea nr. 554/2004, iar reclamantul Consiliul Concurenței este o autoritate administrativă națională, autonomă, se reține incidența prevederilor art. 10 alin. (1) din lege, competența curții de apel în primă instanță fiind atrasă de calitatea de autoritate publică centrală a reclamantului.
Pentru toate aceste motive, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 2 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.