ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1207/2025

HOTĂRÂRE

17.09.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1207/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.10.2024 sub nr. x/2024 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Pitești și Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat instanței să dispună recunoașterea stării de discriminare, obligarea pârâților, în solidar, la repararea prejudiciului prin plata diferențelor dintre sumele datorate potrivit titlurilor executorii sau, în subsidiar, prin plata diferențelor dintre sumele datorate potrivit titlurilor executorii pentru tranșe scadente în 2023, la plata diferenței dintre dobânda legală penalizatoare și cea remuneratorie, obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție la asigurarea fondurilor necesare, obligarea pârâților la plata dobânzii legale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 8137 din 19 decembrie 2024,Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Cluj.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a invocat dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii în raport de aspectul că reclamanta are domiciliul și locul de muncă în județul Sibiu.

A reținut că nu există niciun element care să atragă competența instanței din municipiul București și că art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care arată că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", nu poate fundamenta competența Tribunalului București, deoarece această instanță nu se afla în raza unei curți de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamanta, respectiv Tribunalul Sibiu.

Prin sentința civilă nr. 1628 din 27 iunie 2025, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 266 din Codul muncii, având în vedere că reclamanta își întemeiază pretențiile pe dispozițiile O.G. nr. 137/2000, și interpretarea dată dispozițiilor art. 27 alin. (1) din respectiva ordonanță prin decizia nr. 10/2016 din 23.05.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

A arătat instanța că potrivit dispozițiilor art. 269 Codul muncii, în materia litigiilor de muncă, competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului în a cărui circumscriptie se află domiciliul sau resedința persoanei fizice, respectiv sediul persoanei juridice ori locul de muncă al acesteia. Astfel, prin raportare la criteriul locului de muncă, instanța a considerat că Tribunalului Vâlcea îi revine competența, neavând importanță actualul loc de muncă al reclamantei, invocând în acest sens decizia nr. 271/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui conflict negativ de competență.

Având în vedere faptul că prezenta acțiune a fost formulată în contradictoriu cu Tribunalul Vâlcea, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2

) C. proc. civ., reclamanta învestind Tribunalul București cu soluționarea litigiului ca instanță de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel București, învecinată cu Curtea de Apel Pitești, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 30 iulie 2025.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Instanța supremă reține că reclamanta A. are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Sibiu și că a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Pitești și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:

"În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)

C. proc. civ.:

"Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În speță, întrucât cererea a fost introdusă și împotriva Tribunalului Vâlcea, instanță căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, este atrasă incidența art. 127 alin. (2), raportat la alin. (2)

C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, "Legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege".

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

În speță, reclamanta a ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului București, instanță de același grad cu Tribunalul Vâlcea, care se află în circumscripția Curții de Apel Pitești, învecinată Curții de Apel București.

Așa fiind, instanța supremă constată că reclamanta și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea primei instanței învestite, respectiv Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.