ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 656/2024

HOTĂRÂRE

26.03.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 656/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 26 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la 3 octombrie 2022 și înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă sub număr de dosar x/2022, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la achitarea diurnei de detașare în funcțiile de președinte (A.) și locțiitor (B.) ai Biroului Electoral al Sectorului 3 - Municipiul București, pentru perioada 06.09.2019 - 29.11.2019, constituit cu ocazia alegerilor prezidențiale din anul 2019, conform Legii nr. 370/2004 republicată și modificată, respectiv sumele de: 22.166,30 RON, pentru doamna A. și 19.710,16 RON, pentru domnul B., cu mențiunea că aceste sume sunt neimpozabile.

De asemenea, s-a solicitat și actualizarea debitelor cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare începând cu data de 30.11.2019 până la achitarea integrală a debitului restant. Până la data de 15.09.2022 dobânda legală pentru reclamanta A. este în cuantum de 4,024.12 RON, iar pentru reclamantul B. este în cuantum de 3,578.25 RON.

Prin sentința civilă nr. 1024 din 24 aprilie 2023, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția necompetenței acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ si Fiscal.

Pentru a hotărî astfel, pornind de la cadrul legal instituit de art. 127 C. proc. civ., Tribunalul Vâlcea a reținut, în esență, că reclamanții activează în cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București, astfel încât competența aparține Tribunalului București, raportat la domiciliul reclamanților și sediul pârâtului.

Totodată, a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 și, prin urmare, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

La data de 9 iunie 2023, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

La termenul de judecată din 6 septembrie 2023, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a invocat excepția necompetenței sale materiale procesuale și, prin încheierea de la acea dată, a admis excepția de necompetență materială procesuală a secției de contencios administrativ și fiscal; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., în favoarea secției de conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub numărul x/2022*.

Instanța a dispus disjungerea cauzei în ceea ce privește pe reclamantul B. și formarea unui nou dosar.

Tribunalul București a invocat din oficiu și a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, față de domiciliul reclamantei aflat pe raza județului Vâlcea.

Prin sentința civilă nr. 43/2023 din 12 ianuarie 2024 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a de Asigurări Sociale și Conflicte de Muncă, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în favoarea Tribunalului Vâlcea. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivare, s-a reținut că domiciliul reclamantei se află pe raza municipiului Râmnicu Vâlcea, iar locul de muncă pe raza municipiului București, reclamanta având, în prezent, funcția de judecător în cadrul Tribunalului București.

Având în vedere scopul reglementării dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., respectiv acela de a păstra echilibrul procesual al părților și imparțialitatea instanței, calitatea reclamantei de judecător în cadrul Tribunalului București și prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii, instanța a reținut că reclamanta, în mod corect, a ales să introducă acțiunea la Tribunalul Vâlcea, aceasta fiind instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul, dar și instanța competentă din aria curților de apel limitrofe municipiului București.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Vâlcea competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin acțiunea înregistrată la 3 octombrie 2022 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la achitarea diurnei de detașare în funcția de președinte al Biroului Electoral al Sectorului 3 - Municipiul București, pentru perioada 06.09.2019 - 29.11.2019, constituit cu ocazia alegerilor prezidențiale din anul 2019, conform Legii nr. 370/2004 republicată și modificată.

Astfel, reclamanta A. a învestit Tribunalul Vâlcea cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâtă fiind INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

Dreptul comun pentru soluționarea conflictelor de muncă este reglementat de dispozițiile art. 266-275 din Codul muncii și de Legea nr. 62/2011 privind dialogul social (în vigoare la momentul demarării litigiului).

Art. 269 Codul muncii stipulează în alin. (1) că:

"Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești stabilite potrivit legii", iar conform alin. (2):

"Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința".

Conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care completează art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii reclamanta a introdus acțiunea la Tribunalul Vâlcea, unde aceasta își are domiciliul.

Referitor la prevederile art. 127 C. proc. civ., invocate de instanțele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziții legale reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt norme speciale, derogatorii de la normele de competență teritorială, care stabilesc un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care/pe lângă care își desfășoară activitatea judecătorul, care are calitate de reclamant al unei pricini de competența instanței respective ori a uneia inferioare ei.

În speță, nu prezintă relevanță ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, la data promovării acțiunii, reclamanta avea calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București, nefiind, astfel, reclamant al unei pricini de competența instanței respective ori a uneia inferioare ei.

Așa fiind, în mod corect reclamanta a introdus acțiunea la Tribunalul Vâlcea, respectiv la instanța în circumscripția căreia își are domiciliul.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.