ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2646/2024

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2024

deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la 23 decembrie 2022 sub număr unic de dosar x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu B., a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

- să anuleze Dispoziția Președintelui B. nr. 15/28.11.2022 privind încetarea activității Biroului B. din orașul Hârșova,

- să repună părțile în situația anterioară emiterii Dispoziției Președintelui B. nr. 15/28.11.2022, prin obligarea pârâtului să îl reîncadreze în funcția de Președinte executiv și în celelalte funcții de reprezentare a B. anterior emiterii Dispoziției Președintelui B. nr. 15/28.11.2022;

- să oblige pârâtul să plătească toate drepturile bănești, precum și din activitățile corespunzătoare funcțiilor de reprezentare a B. deținute anterior emiterii Dispoziției Președintelui B. nr. 15/28.11.2022, calculate de la data concedierii până la data plății efective, sume actualizate cu indicele de inflație, la care să se adauge și dobânda legală;

- să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentului litigiu.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2500 din 18 septembrie 2023, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția civilă.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, în prezenta acțiune, reclamantul solicită anularea Dispoziția Președintelui B. nr. 15/28.11.2022, privind încetarea activității Biroului B. din orașul Hârșova.

Dispoziția nr. 15/28.11.2022, privind încetarea activității Biroului B. din orașul Hârșova, are la baza Decizia Consiliului Director nr. 22/20.10.2022, prin care s-a aprobat organigrama Asociației.

Tribunalul a apreciat că acțiunea are natura unei cauze civile și nu reprezintă un conflict de muncă, decizia contestată fiind un act emis în cadrul B., de președinte, în temeiul atribuțiilor prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. g) din Statut privind aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate de Consiliul Director.

A reținut că prin aceeași decizie s-a hotărât și menținerea unor contracte de muncă și desființarea postului de președinte executiv, însă aceste măsuri au fost dispuse ca o consecință a încetării activității Biroului B. din Hârșova, hotărâtă de Consiliul Director prin Decizia nr. 22/20.10.2022 și în punerea în aplicare a noii organigrame aprobate tot de Consiliul Director prin aceeași decizie.

Însă, a constatat că, în conformitate cu regulatorul de competență, soluționarea cererii de anulare a Deciziei Consiliului Director nr. 22/20.10.2022, prin care a fost aprobată organigrama Asociației și care face obiectul unui alt dosar, nr. x/2022, intră în competența Judecătoriei Sectorului 1 București.

Reținând prevederile art. 23 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 26/2000, potrivit cărora deciziile/hotărârile apreciate contrare legii și statutului pot fi atacate în justiție, iar cererea de anulare a lor se soluționează de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

2.2. Învestită prin declinare, prin încheierea din 11 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a dispus înaintarea dosarului la compartimentul Registratură în vederea repartizării aleatorii către un complet specializat de persoane juridice.

În motivarea soluției, instanța învestită prin declinare a reținut că prezenta cauză are ca obiect o cerere formulată în temeiul O.G. nr. 26/2000, prin care se solicită anularea Dispoziției Președintelui B. nr. 15/28.11.2022, privind încetarea activității Biroului B. din orașul Hârșova, emisă în baza O.G. nr. 26/2000 și care are la bază Decizia Consiliului Director nr. 22/20.10.2022, prin care s-a aprobat organigrama Asociației.

A reținut că prin decizia nr. 1/06.01.2024 a Președintelui Judecătoriei Sectorului 1 București, a fost stabilită componența completelor specializate, responsabile cu soluționarea cererilor formulate de persoanele juridice. Totodată, a stabilit că judecătorii cu atribuții în soluționarea cauzelor în materia acordării personalității juridice vor aduce la îndeplinire dispozițiile R.O.I.J.

Conform art. 30 alin. (1) lit. a) din HCSM nr. 3.243/2022, judecătorul delegat pentru activitatea de înregistrare și evidență a persoanelor juridice soluționează cererile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, cu modificările și completările ulterioare, și verifică respectarea prevederilor Ordinului ministrului justiției nr. 954/B/C/2000 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea Registrului asociațiilor și fundațiilor, Registrului federațiilor și Registrului național al persoanelor juridice fără scop patrimonial, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, conform Hotărârii Colegiului de Conducere al Judecătoriei Sectorului 1 București nr. 59/27.11.2019, cererile având ca obiect anularea unor hotărâri adoptate de către persoane juridice de drept privat supuse reglementărilor O.G. nr. 26/2000 se soluționează de către completurile specializate în materia "Persoane Juridice", iar nu de către completurile specializate în materie civilă.

Reținând că Dispoziția Președintelui B. nr. 15/28.11.2022 privind încetarea activității Biroului B. din orașul Hârșova are la baza Decizia Consiliului Director nr. 22/20.10.2022, prin care s-a aprobat organigrama Asociației, fiind un act emis în cadrul B., de președinte, în temeiul atribuțiilor prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. g) din Statut privind aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate de Consiliul Director și cum Asociația este constituită și funcționează în baza O.G nr. 26/2000, a apreciat că cererea reclamantului trebuie soluționată tot de către un complet specializat de persoane juridice.

2.3. Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 6129 din 30 iulie 2024, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a reținut că prin Dispoziția nr. 15/28.11.2022 a fost desființat postul de președinte executiv ocupat de reclamant în baza contractului individual de muncă.

Instanța a constatat faptul că, în realitate, litigiul privește executarea și încetarea contractului individual de muncă, instanța fiind chemată să analizeze, printre altele, incidența art. 65 din Codul muncii în ceea ce privește desființarea locului de muncă al reclamantului, precum și să se dispună reintegrarea în funcția ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate și plata drepturilor salariale.

Drept urmare, reținând incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ., precum și ale art. 65, art. 266 și 269 din Codul muncii, a apreciat că aceste aspecte pot fi soluționate doar de tribunal.

Totodată, observând prevederile art. 23 și art. 25 din O.G. nr. 26/2000 a reținut că, în prezenta cauză, nu se solicită anularea unei hotărâri a adunării generale sau a deciziei consiliului director, ci dispoziția președintelui B. nr. 15/28.11.2022, act juridic distinct de hotărârea adunării generale sau deciziei consiliului director, cu privire la care nu se aplică competența materială prevăzută de dispozițiile art. 94 C. proc. civ.

Având în vedere dispozițiile legale reținute, cât și împrejurarea că excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată prin întâmpinare, a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Constanța.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin demersul său judiciar, reclamantul a solicitat anularea Dispoziției Președintelui B. nr. 115/28.11.2022 privind încetarea activității Biroului B. din orașul Hârșova, repunerea părților în situația anterioară emiterii dispoziției, obligarea pârâtului să îl reîncadreze în funcția de președinte executiv și în celelalte funcții de reprezentare a B. pe care le deținea anterior emiterii deciziei, precum și plata tuturor drepturilor bănești aferente contractului individual de muncă încetat, calculate de la data concedierii până la plata efectivă. Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 266 din Codul muncii.

Conflictul negativ de competență a fost generat de calificarea juridică diferită dată cererii de chemare în judecată, Tribunalul Constanța apreciind că acțiunea, având ca obiect anularea deciziei președintelui B. nr. 15/28.11.2022 privind încetarea activității biroului B. din orașul Hârșova, are natura unei cauze civile și nu reprezintă un conflict de muncă, în timp ce Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a considerat că este vorba despre un conflict de muncă, aplicabile fiind dispozițiile art. 65, art. 266 și art. 269 din Codul muncii.

Se constată că, prin Dispoziția nr. 15/28.11.2022, a cărei anulare este solicitată în cadrul prezentei cauze, s-a dispus încetarea activității Biroului B. din orașul Hârșova. De asemenea, la punctul 3 al aceleiași dispoziții, s-a decis desființarea postului de președinte executiv ocupat de reclamantul A., funcție exercitată în temeiul contractului individual de muncă înregistrat sub nr. x/06.10.2021.

În acest context, instanța este chemată să analizeze legalitatea măsurii de desființare a postului reclamantului, prin prisma dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, care reglementează condițiile în care poate avea loc desființarea locurilor de muncă. Aceasta include verificarea caracterului efectiv și real al desființării, precum și existența unei cauze serioase și obiective care să justifice măsura dispusă de angajator.

Drept urmare, Înalta Curte reține că litigiul de față se înscrie în sfera conflictelor de muncă, având în vedere că, prin cererea formulată, reclamantul urmărește reîncadrarea acestuia în funcția avută anterior emiterii dispoziției nr. 15/28.11.2022 și plata drepturilor salariale, instanța fiind chemată să analizeze, printre altele, incidența art. 65 din Codul muncii în ceea ce privește desființarea locului de muncă al reclamantului.

Potrivit art. 266 din Codul muncii:

"Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii "1. Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă și conflictele colective de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal. 2. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.".

Totodată, potrivit art. 99 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"1. Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. 2. În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Ca atare, în măsura în care cererea de chemare în judecată cuprinde mai multe capete principale, așa cum este cazul în speță, respectiv solicitările privind anularea dispoziției emise de președintele B., reîncadrarea în funcție și plata drepturilor salariale, instanța are obligația, conform art. 99 din C. proc. civ., să-și verifice competența de soluționare pentru fiecare capăt de cerere în parte. Această verificare se face în funcție de valoarea, natura sau obiectul fiecărei pretenții formulate.

În același timp, pentru determinarea competenței, trebuie stabilit dacă există cel puțin o legătură strânsă între pretențiile care formează obiectul capetelor de cerere principale, iar, în contextul existenței unei atare legături, instanța competentă să le soluționeze se determină în raport de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Având în vedere strânsa legătură a capetelor principale ale cererii cu care reclamantul a învestit instanța de judecată, Înalta Curte reține incidența prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ. și, față de împrejurarea că litigiul privește un conflict de muncă, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, constată că, în speță, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului.

În ceea ce privește competența teritorială, Înalta Curte reține că potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii:

"Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul."

În cauză, din cuprinsul cererii de chemare de chemare în judecată, se constată că reclamantul A. are domiciliul în orașul Hârșova, jud. Constanța.

În consecință, Înalta Curte reținând că Tribunalul Constanța, instanță în a cărei rază teritorială se află se află domiciliul reclamantului, este competent material și teritorial să soluționeze litigiul de față, în temeiul art. 135 C. proc. civ., urmează a stabili în favoarea acestei instanțe competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2024.