AKTAS v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
AKTAS v. TURKEY (CtEDO, 2007)
Decizia nr. 7872/05 de către Veysel AKTAȘ împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 22 mai 2007 ca secțiune compusă din: dna Tulkens Președintele A.B. Baka Türmen Ugrekhelidze Zagrebelsky Jočienė Popović, judecători și dna Dolle, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 4 februarie 2005, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Veysel Aktaș, este un cetățean turc născut în 1973 și reținut în închisoarea Kandıra. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl C. Demirçivi, un avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) nu a desemnat un agent în scopul procedurii în fața Curții. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 noiembrie 1995, reclamantul a fost luat în custodie de către ofițeri de poliție din filiala antiterror din Hotărârea de Securitate din Istanbul cu privire la suspiciunile de a fi membru al unei organizații ilegale, Dev-Yol (Cameră revoluționară). La 8 decembrie 1995, Curtea de Securitate a statului de la Istanbul a ordonat detenția reclamantului în reținere. La 9 mai 1996, procurorul public de la Curtea de Securitate a statului de la Istanbul a depus un proiect de pronunțare de acuzare a reclamantului în temeiul articolului 146 § 1 din Codul Penal și al articolului 5 din Legea privind prevenirea terorismului. La 14 mai 1996, Curtea de Securitate a statului din Istanbul a organizat prima audiere în acest caz (nr. 1996/180). La 27 ianuarie 2000, procurorul de la Curtea de Securitate a statului din Istanbul și-a prezentat avizul cu privire la fondurile cauzei, menținând că reclamantul ar trebui condamnat pentru aderarea la Dev-Yol în temeiul articolului 168 § 2 din Codul Penal. Reclamantul a solicitat să fie eliberat de mai multe ori înaintea instanței de judecată. Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a respins cererile sale în toate ocaziile având în vedere starea probelor, natura infracțiunii și posibilitatea fugării sale. Prin Legea nr. 5190 din 16 iunie 2004, publicată în Jurnalul Oficial în iunie 2004, Curtea de Securitate de Stat au fost Hotărârea împotriva reclamantului a fost transferată la Curtea din Istanbul Assize. Potrivit informațiilor din dosarul Curții, procedurile penale se pare că sunt încă în așteptare în fața Curții din Istanbul Assize. COMPLAINTA Reclamantul se plânge inițial că detenția sa retrasă depășește cerințele privind „templa rațională” de la art. 5 § 3 din Convenție. La 8 aprilie 2005, Curtea a comunicat cererea Guvernului. Prin scrisoarea din 5 august 2005, reprezentantul reclamantului, dl Demirçivi, a fost solicitat să prezinte observațiile finale ale clientului său cu privire la admisibilitatea și meritul, împreună cu orice reclamație pentru o justă satisfacție, înainte de 16 septembrie 2005. Un aviz a fost trimis reprezentantului reclamantului la 24 ianuarie 2006, prin postul înregistrat, împreună cu un avertisment că nereplicul poate duce la eliminarea cererii din listă pentru lipsă de interes. Nu a fost primit niciun răspuns de către Curte la niciuna dintre aceste scrisori. În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 1 a) din Convenție, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să își continue cererea. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea în continuare a cazului. În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cererii și ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Dolle Tulkens