ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1179/2025

HOTĂRÂRE

16.09.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1179/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

1) Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu, la data de 23 ianuarie 2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea acestuia la plata sumelor de: 1069,61 RON, cu titlu de debit principal; 148,63 (3,71+144,92) RON, reprezentând penalități de întârziere calculate conform prevederilor contractuale și 420,99 RON, reprezentând despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului, precum și penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, conform contractului, în continuare, de la data până la care acestea au fost calculate de către creditorul cedent și până la data achitării integrale a debitului, calculate la contravaloarea debitului principal; în subsidiar, în cazul în care nu se vor acorda penalități de întârziere în cuantumul prevăzut în contract, a solicitat acordarea de penalități de întârziere în cuantumul prevăzut de lege (dobânda legală penalizatoare) și de asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, precum și a tuturor cheltuielilor ocazionate de litigiu.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.028 și următoarele C. proc. civ., precum și celelalte prevederi invocate în cuprinsul cererii.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința nr. 225/2025 din 09 aprilie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Horezu a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de valoare redusă formulate de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Craiova.

În motivarea acestei hotărâri, instanța, pornind de la prevederile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. și art. 107 alin. (1) C. proc. civ., a reținut, în esență că, prin derogare de la regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., art. 121 C. proc. civ.. prevede că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța de la domiciliul consumatorului, norma de competență instituită de art. 121 C. proc. civ. fiind una imperativă, de la care părțile nu pot deroga decât în condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., prin alegerea instanței competente după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară fiind considerată ca nescrisă.

În concret, în cauza de față, instanța a reținut că nu există un asemenea acord încheiat privind alegerea de competență și, constatând că pârâtul locuiește în Com. Laloșu, sat Berbești, Județ Vâlcea și are reședința în Mun Craiova, Județ Dolj, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (3), raportat la prevederile art. 129 punctul 3 și art. 121 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței sale teritoriale și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

2.2. La data de 07 mai 2025, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, secția I civilă, sub același număr de dosar, care, prin sentința civilă nr. 5859/2025 din 13 mai 2025, constatând că Judecătoria Horezu este competentă teritorial să soluționeze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Într-adevăr, în cauză, sunt aplicabile în materia competenței teritoriale prevederile art. 121 C. proc. civ., în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenții formulate de un profesionist împotriva unui consumator, reținând, sub acest aspect că asigurarea serviciilor de telecomunicații reprezintă un serviciu pe care operatorul economic, în speță creditoarea cedentă C. S.A., s-a obligat să îl presteze consumatorului, pârâtul B.; potrivit punctului 41 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată, serviciul este definit ca fiind activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesități ale consumatorilor.

Potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile în materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă.

În prezenta cauză, instanța a constatat că părțile nu au încheiat o convenție de alegere a instanței competente după nașterea dreptului la despăgubire.

Deși Judecătoria Horezu a declinat competența teritorială a instanței sesizate inițial în temeiul aceluiași text de lege arătat mai sus (art. 121 C. proc. civ.), s-a observat că Judecătoria Horezu a avut în vedere doar reședința pârâtului, pe care acesta din urmă a stabilit-o ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată și anterior primului termen de judecată, și nu domiciliul pe care pârâtul l-a avut la data sesizării instanței, acesta fiind, de fapt, momentul în raport de care se verifică și competența instanței sesizate.

Instanța a considerat că rămân aplicabile prevederile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., care stabilesc, ca regulă generală, că instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.

Prin urmare, constatând că, la data sesizării Judecătoriei Horezu (23.01.2025), pârâtul avea domiciliul în Com. Laloșu, sat Berbești, Județ Vâlcea și că modificarea ulterioară a adresei de reședință (30.01.2025) nu poate produce niciun efect asupra competenței instanței, în temeiul art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) raportat la art. 129 alin. (2) punctul 3 (potrivit căruia necompetența teritorială este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura) și la art. 121 C. proc. civ., Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și, pe cale de consecință a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Horezu (în circumscripția căreia se afla domiciliul pârâtului la data înregistrării cererii de valoare redusă).

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra regulatorului de competență

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Horezu, pentru următoarele considerente:

Instanța a fost învestită cu un litigiu având ca obiect valorificarea, pe calea cererii de valoare redusă, a unui drept de creanță, născut dintr-un contract încheiat între un profesionist și un consumator.

Potrivit dispozițiilor art. 1.028 alin. (1) din C. proc. civ., "competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, "Competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun".

Cererea de față este o cerere îndreptată împotriva unui consumator, astfel încât, art. 121 C. proc. civ. îi este aplicabil, căci reclamanta este succesorul în drepturi al prestatorului de servicii care a încheiat cu pârâtul contractul din care derivă creanța urmărită.

Conform dispozițiilor art. 121 teza I C. proc. civ., "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului".

Așadar, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 121 din C. proc. civ. reglementează o competență teritorială exclusivă, de ordine publică și, în al doilea rând, că aceste dispoziții nu disting în funcție de obiectul cererii, astfel încât, nici instanțele nu o pot face.

În urma verificării actelor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, la data sesizării instanței inițial învestite, respectiv la 23 ianuarie 2025, pârâtul avea domiciliul situat în Com. Laloșu, sat Berbești, județ Vâlcea, conform relațiilor furnizate din sistemul de date DEPABD, adresă care era activă la 14 februarie 2025, potrivit procesului-verbal încheiat la aceeași dată, aflat la fila x din același dosar.

De asemenea, din procesul-verbal încheiat la 10 februarie 2025, aflat la dosarul judecătoriei inițial învestite, rezultă că, începând cu data de 30 ianuarie 2025, pârâtul are reședința în Mun Craiova, Calea x, Județ Dolj.

Or, potrivit art. 107 alin. (2) C. proc. civ., "Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul".

Așadar, în lumina acestor dispoziții legale, reședința ulterioară a pârâtului nu poate constitui un criteriu pentru determinarea instanței competente teritorial să soluționeze cauza, întrucât, ar fi nesocotit reperul temporal în funcție de care se apreciază relevanța domiciliului consumatorului, respectiv data sesizării instanței.

Având în vedere domiciliul pârâtului, care, la data sesizării instanței, era situat în Com. Laloșu, sat Berbești, județ Vâlcea, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Horezu, aplicând și dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este instanța competentă potrivit art. 1028 C. proc. civ., coroborat cu art. 121 din același Cod, fiind fără relevanță, sub aspectul determinării competenței teritoriale de soluționare a cauzei, schimbarea domiciliului pârâtului consumator ulterior momentului sesizării instanței.

În considerarea tuturor celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 1028 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 107 alin. (2) din același Cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Horezu.