ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2017/2024

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

1) Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea de valoare redusă înregistrată la data de 04.04.2024 pe rolul Judecătoriei Arad, secția Civilă, sub nr. x/2024, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de sumei de 4.787,42 RON, reprezentând debit principal, a sumei de 77,17 RON, reprezentând penalități de întârziere calculate de creditorul cedent și înregistrate pe facturile emise, până la data cesiunii de creanță;

a) în principal, a penalităților de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculate asupra valorii debitului principal, de la data introducerii cererii de valoare redusă și până la data achitării integrale a sumelor restante;

b) în subsidiar, în situația în care instanța de judecată va considera că nu sunt aplicabile dispozițiile privitoare la penalitățile de întârziere solicitate la lit. a), a) dobânzii legale penalizatoare (dobânda legală + 4%) de la data introducerii cererii de valoare redusă și până la data plății sumei rezultând din daune reziliere/taxe reziliere și echipamente în cuantum de 2.534,91 RON. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 200 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1026 și urm. din C. proc. civ., art. 1566 și urm. din C. civ. și ale art. 2 și art. 3 alin. (2) din O.G nr. 13/2011.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 10895 din 28 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Arad, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de valoare redusă, formulată de petenta A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că verificările efectuate în baza de date a Direcției Generale pentru Evidență a Persoanelor au relevat că pârâta are domiciliul în mun. Oradea, jud. Bihor, iar potrivit art. 121 C. proc. civ., care stabilește o competență teritorială exclusivă:

"Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului".

Totodată, pornind de la definiția consumatorului, din art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și a profesionistului, potrivit art. 3 alin. (2) și (3) C. civ. și având în vedere faptul că prezenta cauză are ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii facturilor emise de către C. S.A., a penalităților datorate pentru întârzierea în achitarea contravalorii serviciilor prestate de către C. S.A., a dobânzii legale penalizatoare de la data introducerii cererii de valoare redusă și până la data plății, precum și obligarea pârâtei la plata daunelor reziliere/taxe reziliere și echipamentelor, instanța a reținut că reclamanta are calitatea de profesionist, iar pârâta are calitatea de consumator, fiind persoană fizică și acționând în scopuri din afara celor comerciale, industriale, de producție, artizanale ori liberale.

2.2. La data de 21 august 2024, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, secția Civilă, sub același număr de dosar, care, prin sentința civilă nr. 3481/2024 din 13 septembrie 2024, constatând că Judecătoria Arad este competentă teritorial să soluționeze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Competența teritorială prevăzută la art. 121 C. proc. civ. este, evident, una exclusivă însă, având în vedere trimiterea la dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că părțile au posibilitatea să înlăture această competență.

Faptul că, potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ., părțile pot conveni alegerea instanței competente numai după nașterea dreptului la despăgubire nu are relevanță întrucât, constituind o excepție, prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. sunt de strictă interpretare.

Pentru a nu fi îndeplinită cea de a doua condiție pentru a fi în situația unei necompetențe de ordine publică nu este necesară încheierea unei convenții privind alegerea unei alte instanțe decât cea competentă teritorial, ci doar posibilitatea părților de a înlătura această competență exclusivă.

Este, de altfel, singura competență teritorială exclusivă prevăzută de C. proc. civ. pe care părțile au posibilitatea să o înlăture.

Prin urmare, întrucât părțile au posibilitatea să înlăture competența exclusivă instituită la art. 121 C. proc. civ., față de prevederile art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetența este de ordine privată.

Conform dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe iar neinvocarea necompetenței de către pârât atrage competența instanței învestite de către reclamantă, respectiv Judecătoria Arad.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra regulatorului de competență

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru următoarele considerente:

Instanța a fost învestită cu un litigiu având ca obiect valorificarea, pe calea cererii de valoare redusă, a unui drept de creanță născut dintr-un contract încheiat între un profesionist și un consumator.

Potrivit dispozițiilor art. 1.028 alin. (1) din C. proc. civ., "competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei", iar conform alin. (2), "competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun".

Cererea de față este o cerere îndreptată împotriva unui consumator, astfel încât art. 121 C. proc. civ. îi este aplicabil, căci reclamanta este succesorul în drepturi al prestatorului de servicii care a încheiat cu pârâta contractul din care derivă creanța urmărită.

Conform dispozițiilor art. 121 teza I C. proc. civ., "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului".

Așadar, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 121 din C. proc. civ. reglementează o competență teritorială exclusivă, de ordine publică. În al doilea rând, se reține că aceste dispoziții nu disting în funcție de obiectul cererii, astfel încât nici instanțele nu o pot face.

Prin urmare, indiferent de obiectul și cauza acțiunii (pretenții derivând dintr-un contract, obligație de a face, despăgubiri dintr-un fapt ilicit etc.), litigiul pornit de un profesionist împotriva unui consumator se judecă întotdeauna de instanța de la domiciliul consumatorului.

Corelarea dispozițiilor art. 126 și art. 129 alin. (3) pct. 3 C. proc. civ. reflectă că art. 121 reglementează o competență teritorială exclusivă, pe care părțile nu o pot înlătura decât printr-o convenție atributivă de competență sau declarație verbală în fața instanței, ce poate fi încheiată numai din momentul nașterii dreptului la despăgubire.

Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate, văzând că pârâta B. are domiciliul în mun. Oradea, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2024.