ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1126/2025

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, la 20 ianuarie 2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâții Consiliul Local al Comunei Gura Vitioarei și Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Gura Vitioarei, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții la plata către reclamantă a sumei de 325.045,16 RON, fără TVA, cu titlu de despăgubiri, reprezentând diferența de tarif privind distribuția apei potabile în localitatea Gura Vitioarei, aplicat volumului de apă livrat în perioada 15 decembrie 2018 - 30 ianuarie 2022, rezultat din prețul avizat conform Avizului ANRSC nr. 613360 din 12 noiembrie 2018 și prețul final aprobat conform HCL nr. 85 din 25 noiembrie 2021, și a sumei de 39.906,90 RON, fără TVA, cu titlu de daune-interese constând în dobânda legală calculată până la data introducerii acțiunii și în continuare, de la data inițieirii procesului și până la achitarea integrală a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 476 din 29 aprilie 2024, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 325.411,89 RON, fără TVA, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a neaplicării tarifului avizat de ANRSC și a sumei de 34.727,74 RON, cu titlu de daune-interese înregistrate până la data introducerii cererii, precum și a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de expert.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2025, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a respins apelul ca nefondat și a admis cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând apelanții la plata către către intimată a sumei de 5.000 RON, cu acest titlu.

Pârâții Consiliul Local al Comunei Gura Vitioarei și Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Gura Vitioarei au recurat decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre competentă soluționare tribunalului arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Prahova, având în vedere dispozițiile art. 497 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 67 din contractul de cesiune nr. x din 28 ianuarie 2025, cu cheltuieli de judecată. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ.

La 5 mai 2025, intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, motivat de faptul că raportat la obiectul și natura litigiului dedus judecății, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016, calea extraordinară de atac exercitată nu este prevăzută de lege, precum și cea a nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, care, în ipoteza admiterii ei, face de prisos analiza oricăror altor cereri sau excepții formulate de părți, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală din același Cod, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel pentru care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Recursul are ca obiect decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, într-un litigiu derivat din executarea contractului de concesiune nr. x din 28 ianuarie 2005.

Asupra naturii și legii procesuale aplicabile litigiului, instanța supremă constată că în etapa anterioară, în stabilirea termenului de declarare a căii de atac devolutive, instanța de prim control judiciar, a reținut premergător judecății apelului, incidența în cauză a Legii nr. 101/2016, confirmând concluzia primei instanțe în sensul că procesul vizează un contract administrativ, chestiuni necontestate de recurenți.

În forma în vigoare la data sesizării instanței sesizate, 20 ianuarie 2022, art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 prevăd că "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul". De asemenea, dispozițiile art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, în vigoare la acea dată, aplicabile în speță, în temeiul art. C. proc. civ., recunosc ca unic remediu posibil a fi exercitat împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative numai calea de atac a apelului.

Astfel, raportând aceste repere la dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., se constată că decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă este definitivă, nesusceptibilă de exercițiul recursului.

Prin urmare, constatând că în cauză, calea de atac exercitată nu este prevăzută de lege, acest drept fiind suprimat prin art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege enunțate mai sus, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

Totodată, în raport cu art. 452 C. proc. civ. și art. 3 lit. c) din Legea nr. 51/1995, în lipsa dovezii care să ateste prestarea serviciului pretins în cauză de intimată cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv a unei convenții existente între intimată și avocatul care a redactat întâmpinarea în favoarea acesteia pentru această etapă procesuală, Înalta Curte va respinge solicitarea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, în condițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-pârâți Consiliul Local al Comunei Gura Vitioarei și Unitatea Administrativ-Teritorială a Comunei Gura Vitioarei împotriva deciziei nr. 4 din 14 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Respinge cererea intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2025.