ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1116/2025

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Prin cererea înregistrată la 4 mai 2023 pe rolul Tribunalului Gorj, secția a

II-a Civilă, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 332 RON, reprezentând daune-interese pentru perioada în care telefonul a fost utilizat în scop personal de către pârât și a diferenței de valoare adusă acestuia, 1.277,58 RON, precum și a daunelor-interese aferente măsurii nr. 13, 43,78 RON, precum și obligarea pârâtului la plata daunelor calculate până la încasarea integrală a sumei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 41/2024 din 16 aprilie 2024, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, precum și acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia nr. 479/2024 din 29 octombrie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis excepția tardivității apelului declarat împotriva sentinței primei instanțe și, în consecință, a respins apelul ca tardiv formulat și a admis cererea de restituire a sumei de 544,6 RON, achitată de apelantă în plus față de cuantumul legal al taxei judiciare de timbru stabilite.

Reclamanta A. S.A. a recurat hotărârea instanței de apel, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținere, a arătat, în esență, că instanța de fond a calificat greșit cererea sa, confundând obiectul cauzei de față prin care reclamanta urmărește obligarea pârâtului la plata daunelor-interese cu cel al dosarului nr. x/2023 constituit din recuperarea bunului, telefon.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată astăzi în ședință publică, din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (1) și art. 489 alin. (2din același act normativ, recursul este nul dacă recursul nu este motivat în termenul legal sau dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiția legală fiind aceea ca dezvoltarea motivelor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege și să fie raportată la conținutul deciziei atacate, cu indicarea modalității în care instanța nu s-a conformat normelor legale pretins încălcate.

În speță, prin decizia recurată, instanța de prim control judiciar a constatat că exercitarea apelului declarat de autoarea căii de atac împotriva sentinței primei instanțe s-a realizat după împlinirea termenului legal pentru promovarea lui, context în care l-a respins ca tardiv promovat.

Recurenta critică legalitatea hotărârii atacate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, calificarea greșită de către instanța de fond a obiectului acțiunii, în măsura în care prin cererea de chemare în judecată aceasta a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor-interese, și nu la restituirea telefonului sau a contravalorii acestuia.

Analiza memoriului de recurs relevă că susținerile autoarei căii de atac nu pot fi circumscrise ipotezelor reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât ele nu reprezintă chestiuni de nelegalitate care să poată fi analizate de instanța de recurs, în condițiile în care, așa cum rezultă din cele expuse mai sus, argumentele dezvoltate în justificarea incidenței cazului de casare nu vizează decizia instanței de control devolutiv, ci pe cea a primei instanțe.

Deși raționamentul expus de către instanța de apel în justificarea tardivității apelului a vizat termenul în care calea de atac devolutivă a fost declarată și calculul acestuia, susținerile recurentei privesc, în esență, fondul cauzei și judecata realizată de către tribunal în acest sens.

Or, de vreme ce elementele care stau la baza demersului judiciar al recurentului nu se identifică în conținutul motivării deciziei pronunțate, ele nu pot fi integrate vreunui motiv de nelegalitate, atât timp cât ele nu vizează împotriva considerentelor care au stat la baza motivării soluției atacate cu recurs, fiind formulate cu încălcarea art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

De aceea, în lipsa unor critici concrete îndreptate împotriva motivelor reținute de instanța de apel în fundamentarea respingerii apelului ca tardiv, Înalta Curte apreciază că prin susținerile sale, recurenta tinde, în realitate, verificarea cauzei pe fond, aspect ce excedează sferei obiectului de preocupare a instanței de prim control judiciar.

Așa fiind, criticile, în ansamblul lor, nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Cum sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul în care nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., situație incidentă și în cauza de față, Înalta Curte, dând eficiență art. 489 alin. (2) din același Cod, va admite excepția nulității recursului și, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei nr. 479/2024 din 29 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2025.