ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1326/2024

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2021 pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat obligarea acesteia la plata despăgubirilor civile, reprezentând daune moratorii în cuantum de 55.000 Euro pentru prejudiciul cauzat prin refuzul de a pune în aplicare, timp de peste 14 luni de zile, decizia definitivă nr. 3376/04.10.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, culpa pârâtei fiind recunoscută de aceasta prin întâmpinarea formulată în dosarul nr. x/2020, întâmpinare în care pârâta a arătat că în mod eronat s-a menționat numărul dosarului în care debitoarea B. a urmărit stingerea obligației de plată, acesta fiind, în realitate, dosarul nr. x/2018 (în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 3376/04.10.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - titlul executoriu pentru suma de 500 RON), iar nu dosarul nr. x/2017, așa cum greșit s-a consemnat.

Prin sentința nr. 25 din 28 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect "pretenții".

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 562/2022 din 16 noiembrie 2022, a admis apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței nr. 25 din 28 februarie 2022 a Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B.; a anulat sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021*, la data de 8 februarie 2023.

Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin sentința nr. 94/2023 din 30 mai 2023, în rejudecare, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., având ca obiect "pretenții"; pârâta a fost obligată să plătească reclamantului dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 500 RON, începând cu data de 4 octombrie 2018 și până la data de 17 decembrie 2019; a respins cererea formulată de reclamantul A. de restituire a taxei de timbru.

Prin decizia nr. 3/2024 din 16 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței nr. 94/2023 din 30 mai 2023 a Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B.; s-a luat act de faptul că intimata B. nu solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021*, la data de 21 februarie 2024.

Recurentul-reclamant a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și judecarea cauzei în fond în baza dispozițiilor Deciziei nr. 79 din 5 decembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2022. În subsidiar, recurentul a solicitat admiterea recursului, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

Întemeindu-și calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a dezvoltat următoarele critici:

Sub un prim aspect, autorul căii de atac a arătat că prin încheierea nr. 9 din Camera de Consiliu de la 2 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și s-a constatat că petentul A. este scutit de la plata taxei judiciare de timbru aferentă apelului declarat.

La data de 15 decembrie 2022, în baza dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, apelantul a formulat cerere de restituire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, achitată în faza procesuală a fondului. Cererea de restituire a taxei judiciare de timbru a fost respinsă de instanța care a soluționat cauza, în rejudecare.

Instanța de apel a reținut, în considerente, la pagina 8, că "potrivit dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații:

a) când taxa plătită nu era datorată;"

De asemenea, Curtea de Apel Craiova a reținut că "în primul ciclu procesual în faza de judecată a apelului apelantul a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru care i-a fost și admisă stabilindu-se că este scutit în calitate de consumator în raport de pârâta B. în apelul formulat".

În accepțiunea recurentului, calitatea de consumator în raport cu operatorul economic B. exista și în fazele în care s-au pronunțat sentințele nr. 25/28.02.2022 și nr. 94/30.05.2023.

Prin decizia recurată s-a menținut greșit soluția instanței de fond, de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru care nu era datorată.

Potrivit recurentului, calitatea sa de consumator față de un operator economic este imperativă, iar nu de interpretare.

A arătat că există contrarietăți flagrante între decizia atacată și încheierea nr. 9 din Camera de Consiliu de la 2 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, cu privire la calitatea reclamantului de consumator față de un operator economic.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că hotărârea recurată nu este motivată și cuprinde motive străine de natura cauzei.

Astfel, s-a arătat că, în rejudecare, Curtea de Apel Craiova și-a concentrat atenția doar pe dobânzi penalizatoare ce nu fac obiectul acțiunii și pe taxa judiciară de timbru plătită în primul ciclu procesual, la instanța de fond.

Referindu-se la motivarea unei hotărâri judecătorești, autorul căii de atac a citat din cuprinsul deciziei nr. 1454 din 10 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, mai exact, a redat considerentele de la pagina 6, potrivit cărora "motivarea unei hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, fapt ce presupune, o expunere a argumentelor fundamentale, care, prin conținutul lor sunt susceptibile să influențeze soluția. Pentru a constitui garanția asigurării unui proces echitabil, potrivit art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, hotărârea instanței trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile/apărările părților. Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară și precisă, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate aspectele incidente în cauză, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv. Motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, dreptul la un proces echitabil putând fi considerat efectiv doar dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă".

Or, hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză nu corespunde în niciun fel exigențelor precitate.

Printr-o altă critică, recurentul-reclamant a susținut faptul că decizia recurată încalcă dispozițiile art. 1535 alin. (1) din C. civ., în baza căruia a fost promovată acțiunea ce are ca obiect "daune moratorii în cazul obligațiilor bănești".

Instanța s-a pronunțat pe dispozițiile art. 1535 alin. (2) din C. civ., cu încălcarea prevederilor art. 478 alin. (3) din C. proc. civ., care stabilesc că "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi".

Titularul recursului apreciază că instanța de apel a încălcat și a aplicat greșit dispozițiile art. 1341 alin. (1) din C. civ., art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013. Au fost indicate și dispozițiile Legii nr. 193/2000, care transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Soluția de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru încalcă, în opinia recurentului, dispozițiile încheierii nr. 9 din Camera de Consiliu de la 2 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, prin care s-a constatat că reclamantul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Mai mult, hotărârea recurată intră în contradicție totală cu statuările Curții de Apel Craiova din considerentele deciziei nr. 562 din 16 noiembrie 2022, pronunțate în primul ciclu procesual, prin care a fost trimisă cauza spre rejudecare, întrucât instanța a luat în dezbatere numai dobânzile penalizatoare și solicitarea de restituire a taxei judiciare de timbru respinsă.

În rejudecare (fond și apel), au fost încălcate dispozițiile art. 478 alin. (3) din C. proc. civ. prin schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată prevăzut de art. 1535 alin. (1) din C. civ. în art. 1535 alin. (2) din același cod, respectiv din daune moratorii în dobânzi penalizatoare, fără ca instanța să stabilească măcar cuantumul dobânzilor. Pârâta a stabilit în mod arbitrar suma de 39,09 RON, ca reprezentând dobânda legală penalizatoare datorată pentru perioada de 397 de zile.

Recurentul-reclamant a concluzionat în sensul că se poate considera, în acest context, că instanțele devolutive, prin soluțiile pronunțate, au căutat să își decline competența materială de soluționare a cauzei în favoarea instanței supreme, cu referire la faptul că "poate nu există practică judecătorească privind aplicarea prevederilor art. 1535 alin. (1) C. civ..".

Intimata-pârâtă C. S.A. (fostă B.) a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, având în vedere că pretențiile formulate de reclamant sunt neîntemeiate. În esență, s-a arătat că societatea pârâtă s-a conformat obligațiilor stabilite în sarcina sa prin decizia nr. 3376/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018, anterior datei de 14 februarie 2020.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că excepția nulității recursului este neîntemeiată.

Prin rezoluția din 22 aprilie 2024 s-a fixat termen la data de 13 iunie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

La termenul de dezbateri, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, pentru argumentele prezentate în cuprinsul practicalei hotărârii.

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed.

Recurentul-reclamant A. a susținut, sub un prim aspect, faptul că instanța de apel a menținut greșit, prin decizia recurată, soluția cuprinsă în dispozitivul sentinței nr. 94/2023 din 30 mai 2023, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în rejudecare, de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, care, în opinia părții recurente, nu era datorată.

Înalta Curte constată că instanța de apel, în considerentele deciziei atacate cu recurs, a reținut că în primul ciclu procesual, în faza de judecată a apelului, apelantul-reclamant a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru care i-a fost și admisă, stabilindu-se că este scutit în calitate de consumator în raport de pârâta B. în apelul formulat.

Cu toate acestea, în fața instanței de fond nu a formulat cerere de reexaminare taxă judiciară de timbru, astfel încât, în acord cu motivarea instanței de fond, Curtea de Apel Craiova a ajuns la concluzia că în mod corect a fost respinsă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, formulată de reclamant.

Înalta Curte constată că nu pot fi primite susținerile ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 29 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, care pot încadrate în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., câtă vreme prin aceste dispoziții legale sunt instituite reguli de procedură.

Art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru reglementează situațiile în care, la cererea petiționarului, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie - integral, parțial sau proporțional.

Mai departe, alin. (4) teza I din același act normativ stipulează că, "cererea de restituire se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea", corelativ alin. (7) prevede că, "procedura de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se aprobă prin ordin comun al viceprim-ministrului, ministrul finanțelor publice și al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice".

Din conținutul prevederii legale citate anterior, reiese clar că are caracter necontencios cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, întrucât pentru soluționarea acesteia nu este necesară stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.

Altfel spus, cererea nu este îndreptată împotriva părților adverse din proces, care ar justifica un interes legitim în a se opune la admiterea acesteia.

Potrivit art. 528 alin. (1) din C. proc. civ., "cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluționare sau soluționată deja de o instanță ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanțe se vor îndrepta la acea instanță".

Conform art. 534 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., încheierea prin care se soluționează cererea este supusă numai apelului, termenul de apel curgând de la data la care partea interesată a luat cunoștință de încheiere, dar nu mai târziu de un an de la data pronunțării.

În speță, soluția de respingere a cererii formulate de către reclamantul A. privind restituirea taxei judiciare de timbru este cuprinsă în dispozitivul sentinței nr. 94/2023 din 30 mai 2023, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în rejudecare.

Cum instanța de apel a răspuns criticilor formulate de apelantul-reclamant împotriva acestei soluții și a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței nr. 94/2023 din 30 mai 2023 a Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, Înalta Curte constată că dispoziția de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru a dobândit caracter definitiv.

Nu poate fi primită nici susținerea recurentului-reclamant, potrivit căreia există contrarietăți flagrante între decizia atacată și încheierea nr. 9 din Camera de Consiliu de la 2 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, cu privire la calitatea sa de consumator față de un operator economic.

Contradictorialitatea ar viza faptul că instanța de apel a reținut, în primul ciclu procesual, împrejurarea că reclamantul are calitatea de consumator în raport de pârâta B. și, pe cale de consecință, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în faza de judecată a apelului, însă a validat soluția de respingere a cererii formulate de către reclamantul A. privind restituirea taxei judiciare de timbru, cuprinsă în dispozitivul sentinței nr. 94/2023 din 30 mai 2023, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în rejudecare.

Înalta Curte reamintește faptul că motivarea contradictorie sau străină de natura pricinii (ca ipoteze ale cazului de casare evocat) presupun, pe de o parte, situația ca, fie considerentele să nu sprijine soluția din dispozitiv, în sensul că raționamentul instanței ar determina o rezolvare contrară decât cea regăsită în partea finală a hotărârii, fie argumentele să fie opuse între ele, în sensul că unele conduc la admitere, iar altele la respingere, astfel încât, neputându-se opta pentru corectitudinea unora sau altora dintre acestea, nu se poate deduce dacă soluția din dispozitiv este, la rândul său, justă.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, aceste cerințe înlăturând arbitrariul și făcând posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac în retractare. O motivare poate fi considerată contradictorie atunci când această deficiență se deduce din simpla lecturare a considerentelor hotărârii și nu se poate înțelege care a fost raționamentul judecătorului cauzei.

Critica recurentului nu este întemeiată, deoarece contradicția la care se referă art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., atunci când privește doar considerentele, trebuie să fie una de natură să conducă spre concluzia că hotărârea este practic nemotivată, asemenea situații întâlnindu-se atunci când din unele considerente rezultă temeinicia cererii, iar din altele netemeinicia, sau atunci când se reține caracterul fondat concomitent a două cereri, cu toate că ele s-ar exclude reciproc, aspecte care nu se regăsesc în litigiul de față.

Titularul cererii de recurs a mai arătat că hotărârea recurată conține motive străine de natura pricinii, cu referire la faptul că, în rejudecare, Curtea de Apel Craiova și-a concentrat atenția doar pe dobânzi penalizatoare ce nu fac obiectul acțiunii și pe taxa judiciară de timbru plătită în primul ciclu procesual, la instanța de fond.

Această critică nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât motivul de recurs poate fi invocat doar atunci când "hotărârea cuprinde ... numai motive străine de natura cauzei", condiția legală a textului impunând, așadar, ca motivele reținute de instanță să fie numai motive străine de natura cauzei, ceea ce nu se regăsește în speță.

Înalta Curte reține că indicarea motivelor de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. presupune și obligația părții de a justifica punctual incidența ipotezelor de casare invocate, prin argumente concrete și verificabile.

În cauză, recurentul critică în termeni generali și vagi faptul că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, constatându-se că susținerile formulate în dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate urmăresc, preponderent, a se ilustra doctrina și jurisprudența pe aspectul nemotivării hotărârii judecătorești, iar nu pretinsele deficiențe de motivare imputate propriu-zis instanței de apel.

Întrucât decizia recurată corespunde obligației legale de a explica soluționarea dată apelului, prin expunerea argumentelor fundamentale care erau susceptibile de a justifica soluția, se poate concluziona și că nu s-a adus nicio atingere garanțiilor procesului echitabil.

Printr-o altă critică, recurentul-reclamant A. a susținut faptul că decizia recurată încalcă dispozițiile art. 1535 alin. (1) din C. civ., în baza căruia a fost promovată acțiunea ce are ca obiect "daune moratorii în cazul obligațiilor bănești". Instanța s-a pronunțat pe dispozițiile art. 1535 alin. (2) din C. civ., cu încălcarea prevederilor art. 478 alin. (3) din C. proc. civ., care stabilesc că "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi".

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că invocarea în recurs a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și a unor dispoziții de drept material nu este suficientă pentru a contura încălcarea legii prin hotărârea atacată, în lipsa oricărui efort al părții de a demonstra, concret și efectiv, în ce a constat greșeala de judecată a instanței devolutive; examinarea recursului nu presupune, de plano, o rejudecare a cauzei, ci numai analiza punctuală a pretinselor erori de judecată care, prin modul în care sunt dezvoltate și susținute, fac posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 628 alin. (4) din C. proc. civ., "dacă titlul executoriu nu cuprinde dobânzi, penalități sau alte sume, însă ele se cuvin de plin drept creditorului, potrivit art. 1.535 din C. civ. sau altor dispoziții legale speciale, acestea vor fi stabilite de către instanța de executare la cererea creditorului, prin încheiere dată cu citarea părților". Alin. (5) al aceluiași text legal stabilește că "pentru sumele stabilite prin aplicarea alin. (1) - (4), încheierea instanței de executare sau a executorului judecătoresc constituie titlu executoriu".

Prin decizia nr. 34/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 945 din 21 decembrie 2015, s-a statuat că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 628 alin. (3) din C. proc. civ., cheltuielile de judecată se circumscriu noțiunii de obligație principală în titlul executoriu și pot fi supuse actualizării în cadrul executării silite", însă instanța supremă constată că, prin dispozițiile art. 481 din C. proc. civ., cu valoare de principiu, este instituită regula potrivit căreia părții nu i se poate crea o situație mai rea în propria cale de atac.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 3/2024 din 16 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 3/2024 din 16 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2024.