ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 543/2022

Ședința publică din data de 8 martie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

În drept, reclamantul invocat dispozițiile art. 1385, art. 1387, art. 1388, art. 1391, art. 2223-2226 C. civ., Legea nr. 136/1995 și Ordinul nr. 14/20011.

Prin sentința civilă nr. 43/2021 din 30 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 9.041,61 RON reprezentând despăgubiri materiale, a sumei de 6.510 RON beneficiul nerealizat, a sumei de 15.000 RON daune morale și a sumei de 63 RON, cheltuieli de judecată.

La 2 iulie 2021, pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare și apel incident, prin care a solicitat schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 514 din 22 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins apelul incident declarat de pârâtă, s-a admis apelul principal formulat de reclamant și s-a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a fost obligată pârâta la plata daunelor morale în sumă de 30.000 RON.

Totodată au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

A fost obligată pârâtă la plata către reclamant a sumei de 5.327 RON, cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul susține că instanța de apel a pronunțat o soluție vădit nemotivată, chiar dacă a majorat daunele de la 15.000 RON la 30.000 RON, întrucât a realizat o cuantificare a prejudiciului pur formală, vădit nesemnificativă raportat la prejudiciul existent, real și concret, determinat de importanța valorilor sociale lezate și de gravitatea acestor traume.

Prin urmare, recurentul consideră că, în lipsa unei motivări, respectiv fără a indica o jurisprudență proprie în materie, aplicabilă cauzei și fără a face o apreciere corectă și reală a unor cazuri similare din practica instanțelor, hotărârea recurată nu respectă standardele minime privind motivarea.

În considerarea motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 50 alin. (1) pct. l lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014, întrucât nu a indicat jurisprudența relevantă, nu a avut în vedere criteriile statuate de aceasta, rezumându-se la considerente de ordin subiectiv.

La 30 decembrie 2021, intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia.

La 19 ianuarie 2022, recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 18 noiembrie 2021 iar, prin rezoluție, s-a fixat termen de judecată la 8 martie 2022.

Înalta Curte, în ședință publică, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, invocată de intimată, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunțate într-o acțiune în materia asigurărilor de răspundere civilă reglementată de art. 2223 și urm. C. civ. și Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.

Potrivit art. 27 C. proc. civ. "hotărârile rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

De asemenea, potrivit art. 24 Cod procedură de civilă, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor începute după intrarea acesteia în vigoare" iar, conform art. 25 alin. (1) din același cod "procesele în curs de judecată precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Prin urmare, legiuitorul stabilit regula potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii procesului.

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanțelor de judecată la 6 octombrie 2020, fiind astfel aplicabile dispozițiile Legii nr. 134 din 2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018.

Prin modificările prevederilor art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ., aduse prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, intrată în vigoare la 18 decembrie 2018, anterior introducerii acțiunii, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește hotărârile pronunțate în litigiile izvorând din materia asigurărilor.

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) teza II-a din același cod, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate și având în vedere data introducerii acțiunii, rezultă că hotărârea prin care se soluționează în primă instanță o acțiune în materia asigurărilor este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunțate în apel.

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una din garanțiile procesului echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din același cod.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 514/2021 din 22 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Referitor la cererea intimatei-pârâte B. S.A. privind obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la această dispoziție legală, aplicabilă și în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-pârâtă nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei-pârâte privind obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 514/2021 din 22 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata-pârâtă B. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 martie 2022.