ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1924/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, secția Civilă la 06.09.2013 sub nr. x/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Distribuție Energie Oltenia S.A. (fosta S.C. Cez Distribuție S.A.), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamant a prejudiciului produs urmare a furnizării de energie electrică asupra bunurilor deținute la imobilul situat în comuna Pielești, strada x, nr. 134, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat art. 1.530-1.533 și urm. C. civ.

La 13.06.2018 reclamantul a depus la dosar o cerere, prin care a modificat cuantumul prejudiciului inițial, precizând că valoarea acestuia este de 468.562 RON, stabilită conform raportului de expertiză.

La 14.09.2018 reclamantul a majorat pretențiile solicitate cu suma de 60.000 RON, aferentă prejudiciului produs în anul agricol 2018-2019, reprezentând cantitatea de fructe de muri și căpșuni estimată valoric în bani și cantitatea de stoloni și drajoni de muri desemnată în bani.

La 19.09.2018 reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat suma de 63.700 RON, reprezentând prejudiciul aferent anului agricol 2018-2019, suma totală ridicându-se la 532.262 RON, la care se adaugă dobânda legală.

Prin încheierea din 19.09.2018, Judecătoria Craiova, secția Civilă a respins excepția tardivității cererii adiționale din 13.06.2018 și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin sentința civilă nr. 13162/12.12.2018, Judecătoria Craiova, secția Civilă a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor de 532.071 RON, reprezentând despăgubiri și de 13.097,34 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii și a sentinței, a declarat apel pârâta, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea din 10.06.2019, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile din cadrul aceluiași tribunal.

Prin decizia nr. 564/05.11.2019, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a admis apelul, a schimbat încheierea apelată, în sensul că a admis excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată formulată la 13.06.2018 și în parte sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 281.886 RON, reprezentând prejudiciul creat pentru perioada 2010-2013; a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 8.238,5 RON.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta.

Prin decizia nr. 438/05.11.2020, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins excepția nulității recursului declarat de pârâtă și a respins recursurile ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., fiind înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Prin încheierea nr. 8/20.04.2021, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a luat act de strămutarea cauzei dispuse prin încheierea nr. 702/23.03.2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă și a înaintat dosarul către Curtea de Apel Pitești.

Prin decizia nr. 762/R-COM/07.09.2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația în anulare.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs contestatorul A., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

În motivare, a arătat că înțelege să invoce excepția necompetenței generale a instanței civile, apreciind că obiectul cererii îl reprezintă acțiunea în anulare, în conformitate cu art. 503 pct. 1-3 C. proc. civ., rap. la art. 488 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

În continuare, a arătat că în mod eronat a apreciat curtea de apel că nu sunt îndeplinite cerințele de la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., context în care a invocat mai multe norme legale din C. proc. civ., Legea nr. 310/2018, art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, asupra căreia reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457.

Recursul este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Per a contrario, nu sunt supuse recursului hotărârile care, potrivit legii, au caracter definitiv.

Totodată, art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată", context în care decizia pronunțată într-o contestație în anulare, ce a fost promovată împotriva unei decizii definitive, are la rândul ei caracter definitiv.

În cauză, obiectul recursului îl constituie decizia nr. 762/R-COM/07.09.2021, prin care Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația în anulare promovată împotriva deciziei nr. 438/05.11.2020 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă. Prin această hotărâre din urmă au fost respinse excepția nulității recursului pârâtei și ca nefondate recursurile declarate de reclamant și pârâtă împotriva deciziei nr. 564/05.11.2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă.

Astfel, decizia împotriva căreia a fost promovată contestația în anulare este o hotărâre definitivă, în raport cu art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Așadar, cum hotărârea împotriva căreia a fost declarată contestația în anulare este una definitivă și hotărârea pronunțată în soluționarea contestației în anulare este definitivă.

Altfel spus, raportat la textul de lege mai-sus citat, decizia nr. 762/R-COM/07.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, împotriva căreia a fost declarat recursul nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 762/R-COM/07.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2022.