ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1463/2021

Ședința publică din data de 10 iunie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă la 3 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. CEZ DISTRIBUȚIE OLTENIA S.A., a solicitat instanței să dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri morale în sumă de 720.000 RON, reprezentând prejudiciul moral cauzat prin debranșarea ilegală a locuinței personale de la rețeaua de energie electrică în perioada 15.02.2016-23.11.2016, respectiv 308 zile.

Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin sentința nr. 69/2020 din 19 iunie 2020 a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei S.C. CEZ DISTRIBUȚIE OLTENIA S.A..

A respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei A..

A admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la pretențiile reclamantei formulate pentru perioada 15.02.2016 - 2.09.2016.

A admis în parte acțiunea reclamantei A. în contradictoriu cu pârâta S.C. CEZ DISTRIBUȚIE OLTENIA S.A..

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.500 RON, cu titlu de daune morale aferentă perioadei 03.09.2016 - 23.11.2016 .

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta A. și pârâta CEZ DISTRIBUȚIE OLTENIA S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 42/2021 din 27 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanta A. și de pârâta CEZ DISTRIBUȚIE OLTENIA S.A. împotriva sentinței nr. 69/2020 din 19 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUȚIE SA) a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest context, se solicită instanței de recurs să analizeze prezenta cale de atac prin raportare la soluțiile pronunțate în cauzele nr. 566/95/2019 și 2477/95/2019, prin care instanțele au obligat deja recurenta, pentru perioada 03.09.2016 - 23.11.2016, la plata prejudiciului către soțul reclamantei B. care a solicitat daune pentru - sine și familia sa - atât de la Distribuție Energie Oltenia S.A. cât și de la CEZ Vânzare S.A., în cadrul dosarelor x/2017 și y/2019

Astfel, în raport de prevederile art. 1357 C. civ., potrivit cu care cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare și cum, prejudiciul este o condiție esențială a răspunderii civil delictuale, cauzat prin încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, condiții obiective în lipsa cărora nu se poate stabili obligația de reparare ce se naște in sarcina persoanei responsabile.

Prin urmare, cum pretinsul prejudiciul pentru perioada 03.09.2016 - 23.11.2016 este deja reparat prin soluțiile pronunțate în cauzele nr. 566/95/2019 si 2477/95/2019, respectiv dosarelor x/2017 și y/2019 în contradictoriu cu CEZ Vânzare, în care au fost acordate daune morale pentru B. și familia acestuia, pentru aceleași pretinse fapte, acțiunea pentru daune morale formulată de A. este nefondată, întrucât decizia pronunțată în apel nu cuprinde o analiza a motivelor invocate de intimata pârâtă.

Așadar, criticile pârâtei au vizat faptul că instanța de fond:

a) în mod greșit constată că efectele sentinței nr. 411/23.09.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, cu privire la aspectele vizând faptul că B. nu datora sume de bani cu titlu de energie electrică au statuat și asupra culpei celor doua pârâte in operațiunea de debranșare ilegală a reclamantului;

b) nu are în vedere că deconectarea/întreruperea furnizării a energiei electrice din data de 12.02.2013 a fost făcută la solicitarea furnizorului CEZ Vânzare S.A. in conformitate cu prevederile contractului de furnizare dintre CEZ Vânzare si consumatorul B., respectiv contractul de rețea dintre CEZ Vânzare S.A. si CEZ Distribuție SA(actual Distribuție Energie Oltenia SA);

c) reține culpa operatorului de distribuție pentru pasivitatea reclamantei care avea posibilitatea sa încheie contract de furnizare energie cu un nou furnizor de energie electrica (piața fiind liberă și putând opta pentru alt furnizor în afara CEZ Vânzare);

d) faptul ca soțul reclamantei B., a formulat o serie de acțiuni in contradictoriu cu Distribuție Energie Oltenia S.A. în cadrul dosarelor x/2015, y/2017, z/2017, w/2017, t/2017 și 566/95/2019;

De asemenea, în cadrul motivelor de apel s-a susținut că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale cu privire la prejudiciu și culpă și că, în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a pârâtei, reținându-se că se impune respingerea acesteia motivat de efectele puterii de lucru judecat ce derivă din hotărârile pronunțate anterior în litigiile promovate de soțul reclamantei.

Prin întâmpinarea depusă, la 4 mai 2021, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenta-pârâtă DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUȚIE SA) este fondat urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În memoriul de recurs, deși recurenta-pârâtă a apreciat că criticile formulate se întemeiază pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conținutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Din modul de expunere al criticilor se deduce că ipoteza avută în vedere de recurentă în argumentarea motivului de casare evocat vizează lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea atacată.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.

Așadar, obligația instanței de a-și argumenta soluția adoptată, consacrată legislativ, are în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare critică relevantă și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul indicat clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze la susținerile și apărările părților, la probatoriul administrat, precum și la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Înalta Curte reține că în jurisprudența constantă a CEDO s-a apreciat că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, dacă rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecații a fost examinată în mod efectiv. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc toate susținerile invocate de parte, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (vezi cauza Albina împotriva României; cauza Gheorghe împotriva României) a subliniat rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a arătat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia.

Relevante sunt și considerentele avute în vedere de Curtea Constituțională în pronunțarea deciziei nr. 216/2019, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 144 alin. (2) din C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial cu numărul x din data de 3 iulie 2019, care a statuat că "una dintre garanțiile implicite ale desfășurării procedurii unui proces echitabil o reprezintă motivarea hotărârilor. Astfel, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanța de judecată, care, în mod necesar, are obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor de probă".

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Astfel, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că decizia pronunțată în apel nu cuprinde o analiza a motivelor invocate de pârâtă în cadrul căii de atac a apelului, instanța reținând, în esență, că motivele de apel invocate de apelanta-pârâtă CEZ DISTRIBUȚIE OLTENIA S.A. referitoare la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei sunt nefondate.

Înalta Curte reține astfel că instanța de apel nu a răspuns criticilor vizând neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale sub aspectul faptei ilicite imputate pârâtei prin raportare la obligațiile contractuale ale acesteia față de textul care a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice pentru punctul de consum. Se observă, sub acest aspect că analiza instanței de apel se limitează la analiza cuantumului prejudiciului invocat de reclamantă, fără o analiză a celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale.

În acest context apare cu evidență faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind astfel încălcat dreptul recurentei la un proces echitabil.

Prin nemotivarea hotărârii, recurentei i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la aceeași instanță de apel, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.

Astfel, cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de apel se va preocupa să răspundă criticilor formulate de pârâtă în susținerea pretențiilor, în raport cu temeiurile de drept invocate, în condițiile în care instanța de apel nu a procedat la o analiză a apelului formulat de pârâta DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A., iar acest aspect nu poate satisface exigențele unei analize a raportului juridic dedus judecății, din perspectiva aspectelor de nelegalitate evocate.

Constatând că instanța de apel nu a intrat în cercetarea pretențiilor deduse judecății sub aspectul cererilor cu care a fost învestită, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., apreciază că se impune admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUȚIE SA) împotriva deciziei nr. 42/2021 din 27 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUȚIE SA) împotriva deciziei nr. 42/2021 din 27 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului declarat de pârâta DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. împotriva sentinței civile nr. 69 din 19 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2021.