ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1454/2021

Ședința publică din data de 10 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. CEZ VÂNZARE S.A., S.C. CEZ DISTRIBUȚIE OLTENIA S.A. și S.C. CEZ ROMÂNIA S.A., solicitând obligarea la plata de despăgubiri morale în sumă de 750.000 RON, reprezentând prejudiciul moral cauzat în perioada 04.11.2015-23.11.2016 de S.C. CEZ ROMÂNIA S.A., la plata de despăgubiri morale în sumă de 900.000 RON, reprezentând prejudiciul moral cauzat de S.C. CEZ VÂNZARE S.A., pentru perioada 30.10.2016-23.11.2016 și la plata de despăgubiri morale în sumă de 900.000 RON, reprezentând prejudiciul moral cauzat în perioada 30.10.2016-23.11.2016 de S.C. CEZ DISTRIBUȚIE OLTENIA S.A..

Prin sentința nr. 67/19.06.2020, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. CEZ ROMÂNIA S.A. și în consecință a respins acțiunea reclamantului formulată împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă .

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUȚIE SA) și S.C. CEZ VÂNZARE S.A.. A admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUȚIE SA) să plătească reclamantului suma de 500 RON cu titlu de daune morale aferente . perioadei 30.10.2016-23.11.2016 .

A obligat pârâta DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUȚIE SA) și S.C. CEZ VÂNZARE S.A. să plătească reclamantului suma de 500 RON cu titlu de daune morale aferente perioadei 30.10.2016 - 23.11.2006.

Prin încheierea din 17.07.2020, Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă a admis cererea de îndreptare eroare dispusă din oficiu în sensul că se va menționa în minuta și dispozitivul sentinței în mod corect "Obligă pârâta S.C. CEZ VÂNZARE S.A. să plătească reclamantului suma de 500 RON cu titlu de daune morale aferente perioadei 30.10.2016-23.11.2016" în loc de "Obligă pârâta DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUȚIE SA) și S.C. CEZ VÂNZARE S.A. să plătească reclamantului suma de 500 RON cu titlu de daune morale aferente perioadei 30.10.2016 - 23.11.2016" .

Prin decizia nr. 588/2020 din 19 noiembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins apelurile declarate de pârâtele S.C. CEZ VÂNZARE S.A. și DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă S.C. DISTRIBUȚIE OLTENIA SA) împotriva sentinței nr. 67/2020 din 19 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, ca nefondate. Admite apelul declarat de A. și a schimbat în parte sentința nr. 67/2020 din 19 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. și a obligat pârâtele SCV CEZ VÂNZARE S.A. și DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă S.C. DISTRIBUȚIE OLTENIA SA) la câte 1000 RON cu titlu de daune morale către reclamant.

Pentru a pronunța aceste soluții, instanțele de fond au reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtelor DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUȚIE SA) și S.C. CEZ VÂNZARE S.A. în raport de efectele puterii de lucru judecat ce derivă din hotărârile pronunțate anterior în litigii promovate de reclamant pentru alte perioade, avându-se în vedere în acest sens considerentele deciziei nr. 12/21.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2017, dar și decizia 411/23.09.2016 a Curții de Apel Craiova.

Prin decizia nr. 411/23.09.2016, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat cu privire la aspectele că reclamantul nu datora sume de bani cu titlu de energie electrică, iar debranșarea din noaptea de 11.12.2013, în temeiul unui preaviz/notificare se referea la sumele nedatorate de reclamant. Au fost considerate neîntemeiate apărările formulate de pârâte în sensul că furnizorul care a transmis comanda de deconectare și distribuitorul care a dispus deconectarea efectivă nu ar avea vreo culpă în producerea prejudiciului încercat de reclamant.

În acest context, s-a subliniat că nu se poate pune problema existenței unei încălcări a puterii de lucru judecat a altor hotărâri invocate de pârâte, de vreme ce prin sentința nr. 1287/2013 a Judecătoriei Motru, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 575/27.11.2013 a Tribunalului Gorj, s-a respins cererea reclamantului A. de reluare a furnizării energiei electrice, neavând legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, respectiv operațiunea de debranșare a reclamantului .

Întrucât instanțele au stabilit că lipsirea locuinței reclamantului de energie electrică determină scăderea considerabilă a standardului de viață al reclamantului și familiei sale, s-a considerat că cele 2 pârâte vor fi obligate la plata unor daune morale .

Aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă la determinarea "prețului" suferinței fizice și psihice, care este inestimabilă, ci presupune aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate, prin raportare la criteriul echității .

Stabilirea cuantumului unor asemenea despăgubiri implică, în mod inevitabil, o doză de aproximare, instanța fiind nevoită să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care niciodată nu va putea fi înlăturat în totalitate și despăgubirile acordate, care să permită celui prejudiciat anumite avantaje de natură a atenua suferințele morale, fără a ajunge însă în situația îmbogățirii fără justă cauză. În lumina Convenției Europene a Drepturilor Omului, criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, efecte compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime.

Tribunalul a considerat că, raportat la perioada pentru care se solicită acordarea de daune morale - 30.10.2016-23.11.2016, dar și criteriile menționate anterior, respectiv la consecințele negative suferite de reclamant, la importanța valorilor lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care acestuia i-a fost afectată situația familială și socială, dar și la criteriul echității, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente prejudiciului nepatrimonial la suma de 500 RON pentru fiecare pârâtă, este justă și echitabilă, fiind în măsură să compenseze și să asigure o reparare a prejudiciului suferit, fără a tinde către o îmbogățire fără justa cauză a reclamantului .

În calea de atac a reclamantului, Curtea de Apel a constatat că solicitarea majorării cuantumului daunelor morale este justificată, până la cuantumul sumei de 1.000 RON, suma nefiind una exagerată, dar nici neînsemnată în contextul respectării principiului echității .

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs toate părțile.

Recurentul - reclamant A. a criticat soluțiile instanței de apel referitoare la excepția lipsei calității de reprezentant a avocatei pârâtei CEZ ROMÂNIA S.A., care reprezenta deopotrivă și pârâta CEZ DISTRIBUȚIE S.A., și la excepția lipsei calității procesuale a pârâtei CEZ ROMÂNIA S.A., ale cărei faptei au contribuit la debranșarea sa ilegală și sunt susceptibile de a antrena răspunderea civilă delictuală alături de celelalte pârâte, în za art. 1357, 1369 și 1386 C. civ.

Totodată, a contestat cuantumul daunelor morale acordate într-un cuantum considerat derizoriu raportat la traumele psihice suferite de întreaga familie.

În drept, a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

Recurenta - pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. a solicitat casarea deciziei atacate pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta - pârâtă a invocat încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1287/2013 a Judecătoriei Motru, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 575/27.11.2013 a Tribunalului Gorj, prin care s-a respins cererea reclamantului de reluare a furnizării energiei electrice la imobilul din acțiune, stabilindu-se astfel că deconectarea locului de consum s-a efectuat în limite legale și contractuale. Această hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă anterior deciziei nr. 411/23.09.2016, reținute de instanțele de fond.

În acest cadru, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta - pârâtă a criticat faptul că, deși instanțele de fond au înlăturat efectele hotărârii menționate anterior cu motivarea că în aceea cauză nu s-a efectuat un raport de expertiză, acestea ignoră expertizele efectuate în dosarul nr. x/2015 înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj și în dosarul penal x/2013, singurele prin care s-a analizat financiar - contabil situația reclamantului la data deconectării.

În considerarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta - pârâtă a susținut că instanța de apel a încălcat principiul libertății și forței obligatorii a contractului, neexistând nici un document sau hotărâre judecătorească prin care să se rețină că facturile emise și neachitate de reclamant, ce au stat la baza preavizului pentru locul de consum al reclamantului, ar fi fost nelegal sau nejustificat emise, deconectarea realizându-se conform procedurii prestabilite legal și contractual, în urma refuzului reclamantului de a achita facturile restante menționate în notificarea comunicată.

Recurenta - pârâtă DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. a solicitat casarea deciziei atacate pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta - pârâtă a criticat faptul că hotărârea nu cuprinde motivele în fapt și în drept pe care se întemeiază soluție pronunțată, singurul aspect menționat fiind cel referitor la autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 411/23.09.2016 a Curții de Apel Craiova și a deciziei nr. 468/29.03.2018 a Curții de Apel Craiova, prin care s-ar fi adus dezlegări în ceea ce privește culpa celor două pârâte în operațiunea de debranșare ilegală a reclamantului, fără o analiză corespunzătoare a motivelor de apel privitoare la răspunderea sa în calitate de operator de distribuție potrivit Legii nr. 123/2012 și contractului pentru serviciul de distribuție a energiei electrice nr. x/31.12.2015 semnat cu pârâta CEZ VÂNZARE S.A., în calitate de furnizor. Recurenta DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. a precizat că deconectarea se realizează la cererea furnizorului, care păstrează și întreaga responsabilitate pentru debranșarea consumatorului.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. a susținut că instanța de apel era ținută să se pronunțe luând în considerare raportul contractual existent între reclamant și pârâta furnizor și absența oricărui raport contractual între operatorul de distribuție și reclamant. În consecință, în absența unui raport contractual cu reclamantul, nu se putea reține în sarcina sa existența unei fapte ilicite, nexistând niciun temei pentru atragerea răspunderii sale. Totodată, recurenta a contestat și întrunirea celorlalte condiții pentru atragerea răspunderii sale, subliniind și necesitatea menținerii unui raport de proporționalitate între pretinsa vătămare și sumele acordate cu titlu de daune morale.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate de recurentul - reclamant A., Înalta Curte de Casație apreciază nefondat recursul declarat de acesta pentru următoarele considerente:

În acest cadru, subliniem cu prioritate că argumentele recurentului - reclamant nu vor fi analizate decât în măsură în care se circumscriu unor critice de nelegalitate specifice căii de atac a recursului, fără a da curs criticilor care privesc exclusiv aspecte de netemeinicie referitoare la situația de fapt stabilită și la modalitatea de stabilire a întinderii prejudiciului, acestea intrând în competența exclusivă a instanțelor de fond și neputând fi cenzurate pe calea recursului.

Cu aceste limitări impuse de cadrul procesual al recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că niciun argument invocat de recurentul - reclamant în memoriul de recurs nu poate fi circumscris motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care are în vedere situațiile de excepție în care instanța ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești, aspect ce nu poate fi regăsit în cauză, instanțele de fond pronunțându-se, în limitele comepetențelor lor, asupra litigiului dedus judecății.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a Deciziei nr. 9/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că premisa chestiunii de drept dezlegate prin această decizie nu se regăsește în cauza de față, din chiar argumentarea recurentului - reclamant rezultând că nu avem de a face cu reprezentarea persoanei juridice printr-o altă persoană juridică sau avocatul acesteia din urmă, ci de un avocat, care a reprezentat deopotrivă două pârâte în dosarul de față, în baza unor contracte de mandat distincte.

Sub aspectul soluției asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CEZ ROMANIA S.A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele de fond au stabilit în mod corect că reclamantul nu a justificat calitatea procesuală a acestei pârâte în raport de dispozițiile art. 36 C. proc. civ. și situația de fapt evidențiată de actele de sesizare a instanțelor.

În ceea ce privește recursurile declarate de pârâtele CEZ VÂNZARE S.A. și DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A., Înalta Curte de Casație constată caracterul fondat al acestora, pentru considerentele ce vor urma:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. acoperă situațiile în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei. Acesta are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorești, trebuie să se arate situația de fapt reținută pe baza probelor administrate în cauză, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea unei hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, fapt ce presupune, o expunere a argumentelor fundamentale, care, prin continutul lor sunt susceptibile să influențeze soluția. Pentru a constitui garanția asigurării unui proces echitabil, potrivit art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, hotărârea instanței trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile/apărările părților. Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară și precisă, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate aspectele incidente în cauză, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.

Motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, dreptul la un proces echitabil putând fi considerat efectiv doar dacă sustinerile partilor sunt examinate de catre instanta, aceasta având obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba.

Analizând considerentele deciziei atacate din perspectiva cerințelor de calitate enunțate anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel nu a analizat efectiv toate susținerile părților și nu a explicat de o manieră convingătoare raționamentul juridic pe care l-a adoptat, astfel că hotărârea pronunțată nu creează transparență asupra silogismului judiciar care trebuie să explice și să justifice dispozitivul și care să permită realizarea controlului judiciar.

Ambele recurente - pârâte au criticat decizia atacată din perspectiva calității considerentelor, invocând aspecte diferite. Dintre acestea, în opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție, primează faptul că instanțele de fond nu s-au aplecat asupra lămuririi cadrului procesual, nefiind indicată motivat felul răspunderii incidente în cauză, ținând cont și de calitatea diferită a celor două pârâte.

Singurul aspect analizat sumar ar fi cel al faptei ilicite imputabile pârâtelor, reținută din puterea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 411/23.09.2016 a Curții de Apel Craiova și deciziei nr. 468/29.03.2018 a Curții de Apel Craiova, prin care s-ar fi adus dezlegări în ceea ce privește culpa celor două pârâte în operațiunea de debranșare ilegală a reclamantului, fără a exista însă nicio referire la temeiul în drept al răspunderii pârâtului, deși identificarea acestuia era atributul instanțelor de fond, fiind ținută doar de cauza acțiunii fixată de reclamant prin actul de sesizare în virtutea principiului disponibilității.

În acest cadru, având în vedere și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurenta - pârâtă CEZ VÂNZARE S.A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că între părți s-au derulat mai multe litigii pornind de la situația de fapt a deconectării reclamantului de la serviciul de furnizare a energiei electrice, dar instanțele de fond a înțeles să dea prevalență în cauză efectelor autorității de lucru judecat a considerentelor doar a două din hotărârile pronunțate, fără o motivare concludentă cu privire la înlăturarea celorlalte.

Pe de altă parte, dincolo de aspectele ce s-ar fi putut impune cu autoritate de lucru judecat din hotărâri judecătorești anterior pronunțate între părți, instanța de apel se limitează la formularea unor considerente preponderent de ordin general, teoretic și nu evidențiază situația de fapt relevantă pentru stabilirea existenței și întinderii prejudiciului în raport cu perioada indicată în acțiune.

În absența lămuririi motivate a raporturilor juridice deduse judecății și a normelor de drept incidente, precum și a unei situații de fapt coerente, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate realiza un veritabil control de legalitate a soluției pronunțate fără lipsirea părților de un grad de judecată devolutivă, impunându-se casarea în baza motivului de recurs invocat de recurentele - pârâte.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâte, va casa decizia recurată și va trimite cauza instanței de apel spre rejudecare

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 588/2020 din 19 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Admite recursurile declarate de recurenta-pârâtă S.C. CEZ VÂNZARE S.A. și de recurenta-pârâtă DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. împotriva deciziei nr. 588/2020 din 19 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2021.