ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 264/2025

Ședința publică din data de 05 februarie 2025

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. 1 Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la 18 aprilie 2024 sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților Ministerului Finanțelor, B. și C., la plata sumei de 10.000 euro și restabilirea situației anterioare.

I. 2. Soluția pronunțată în primă instanță

Prin încheierea nr. 17/CF din 13 mai 2024, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus anularea cererii formulate de reclamanta A., în temeiul art. 200 alin. (4) din C. proc. civ.

I. 3. Soluția pronunțată în reexaminare

Împotriva acestei încheieri, reclamanta a depus cerere de reexaminare, soluționată de Curtea de Apel Târgu Mureș prin încheierea de ședință nr. 26/CF din 20 iunie 2024.

I. 4. Calea de atac formulată în cauză.

La 16 iulie 2024, reclamanta a exercitat recurs împotriva încheierii de ședință nr. 26/CF din 20 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 iulie 2024, repartizat aleatoriu spre competentă soluționare completului nr. 10 noul C. proc. civ. care prin rezoluția din 18 noiembrie 2024, după efectuarea procedurii prealabile reglementate de art. 490 alin. (2) coroborate cu art. 471

1

alin. (5) și (6) din C. proc. civ., a acordat termen la 05 februarie 2025, când a reținut cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității.

I. Soluția și considerentele Înaltei Curți

Deliberând asupra recursului formulat împotriva încheierii de ședință nr. 26/CF din 20 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, Înalta Curte îl va respinge ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căii de atac prevăzute de art. 457 din C. proc. civ. și care presupune că părțile nu pot uza în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime decât de mijloacele procesuale prevăzute de lege și astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, text care prevede dreptul părților de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice, dând eficiență, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesuale civile, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În speță, obiectul prezentei căi de atac este reprezentat de încheierea de ședință nr. 26/CF din 20 iunie 2024, prin care Curtea de Apel Târgu Mureș a respins cererea de reexaminare formulată de reclamanta A.. împotriva încheierii de ședință nr. 17/CF din 13 mai 2024 a aceleiași instanțe, care a soluționat cererea reexaminare, în temeiul art. 200 alin. (7) din C. proc. civ.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă, și ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii cu normele de drept.

Conform art. 200 alin. (7) din C. proc. civ., cererea de reexaminare împotriva încheierii prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată, se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie.

Cererea de reexaminare instituită de aceste prevederi legale reprezintă singura cale de atac îndreptată împotriva încheierii prin care s-a anulat cererea de chemare în judecată, concluzie care se desprinde dintr-o interpretare literală a textului de lege anterior redat, legiuitorul apelând la folosirea adverbului "numai" care exclude, în mod evident, orice alt remediu procesual împotriva soluției de anulare, altul decât cel prevăzut de alin. (7) a art. 200 din C. proc. civ.

Cum hotărârea prin care se soluționează cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată este definitivă, considerentele care au condus la pronunțarea soluției nu pot forma obiect de critică, prin intermediul apelului sau recursului, legiuitorul reglementând o procedură specială în această materie, transpusă prin alin. (7) a art. 200 din C. proc. civ. anterior redată.

Prezența sintagmei "numai" exprimă intenția expresă a legiuitorului de a impune numai calea de atac a reexaminării în cazul încheierilor prin care au fost anulate cererile de chemare în judecată, în cadrul procedurii de verificare și regularizare prevăzute de art. 194-197 și art. 200 din C. proc. civ. procedură, care vizează aspecte formale ale întocmirii actului de sesizare al instanței și nu antamează fondul dreptului dedus judecății.

Prin această reglementare, legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri, astfel încât sunt justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu, cu citarea părților, și inexistența căii de atac a recursului la o instanță superioară. Examinând pricina și din perspectivă convențională, Înalta Curte reține că respingerea recursului ca inadmisibil, nu încalcă dreptul părții de acces la justiție, consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția României, în acest sens, în cauza Botten împotriva Norvegiei, Curtea a reamintit că modalitatea de aplicare a art. 6 in CEDO depinde de caractertisticile procedurii de justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care acesta a trebuit să le soluționeze.

Analizând jurisprudența Curții Constituționale a României, Înalta Curte reține că aceasta a fost învestită cu verificarea concordanței prevederilor art. 200 alin. (7) din C. proc. civ. cu dispozițiile constituționale cuprinse în Constituție (art. 15, art. 16 alin. (1) și (2) privind principiul egalității în drepturi și preeminența legii, art. 21 alin. (2) și (3) referitor la neîngrădirea prin lege a accesului liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică), pronunțându-se prin Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 14 februarie 2014, Decizia nr. 97 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 28 aprilie 2014, Decizia nr. 410 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 30 iulie 2014, în sensul concordanței soluției legislative supuse analizei cu prevederile constituționale, reținând că prin cererea de reexaminare se analizează inclusiv legalitatea măsurii prin prisma îndeplinirii condițiilor de formă, iar faptul că împotriva încheierii de anulare, reclamantul poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluționându-se de către un alt complet decât cel căruia i s-a repartizat cauza, prin încheiere definitivă, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constituționale, întrucât instanța nu soluționează fondul litigiului și există astfel posibilitatea de a reveni asupra măsurii anulării, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. Astfel, Curtea a reținut că instanța de judecată se pronunță asupra unei probleme care privește exclusiv buna administrare a justiției, iar, în măsura în care cererea de reexaminare a fost respinsă, reclamantul are posibilitatea formulării unei noi cereri de chemare în judecată cu respectarea dispozițiilor legale.

Prin urmare, încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată este o hotărâre definitivă, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În consecință, va fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii nr. 26/CF din 20 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii nr. 26/CF din 20 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 05 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.