ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2302/2024

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea civilă înregistrată la 17 mai 2022 pe rolul Tribunalului Mureș sub nr. x/2022, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor și Balneoclimaterica S.R.L., au solicitat să se constate că prin efectul art. 20 din Legea nr. 15/1990, construcția vilă, denumită Vila nr. 77 C., înscrisă în CF nr. x Sovata, provenită din CF x Sovata, nr. top xC1, a devenit proprietatea pârâtei Balneoclimaterica S.A. și în consecință, să fie validat contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 30.09.2008, încheiat între pârâta Balneoclimaterica S.A. și autorul reclamanților, decedat la 06 octombrie 2016 și să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare cumpârare. De asemenea, reclamanții au solicitat instanței să dispună înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată, în situația în care aceștia se opun acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 1248 din 25.10.2022, Tribunalul Mureș a respins excepția lipsei calității procesuale active, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor, și a respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților.

Împotriva acestei sentințe civile, au declarat apel reclamanții A. și B. și pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor.

Prin decizia civilă nr. 491/A din 21 septembrie 2023, Curtea de Apel Tărgu Mureș, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de către reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1248/25.10.2022, pronunțată de Tribunalul Mureș.

Prin decizia civilă nr. 148/A din 22 februarie 2024, Curtea de Apel Tărgu Mureș, secția I civilă a respins cererea formulată de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de DGRFP Brașov-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș de completare a deciziei civile nr. 491/A din 21.09.2023, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș.

5.1. Recursul exercitat de reclamanții A. și B..

Împotriva deciziei nr. 491/A din 21 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Tărgu Mureș, secția I civilă, la 15 noiembrie 2023, au declarat recurs reclamanții A. și B..

Prin cererea de recurs, recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea, în tot, a deciziei curții de apel și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În argumentarea criticilor formulate, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ulterior expunerii situației de fapt, recurenții-reclamanți au învederat următoarele aspecte:

În mod greșit, instanța de apel a reținur incidența dispozițiilor art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru constatarea transferului dreptului de proprietate, prevederea legală reglementând acordul de voință asupra strămutării dreptului de proprietate, în speță de la Statul român, înscris în cartea funciară, și Balneoclimaterica, în condițiile în care prin lege specială se prevede transferul dreptului de proprietate, conform Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 1041/1990.

Ulterior dobândirii de către pârâta Balneoclimaterica S.A. a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, aceasta nu și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, exercitând în rest toate atributele acestui drept.

Prin urmare, se impunea ca soluția instanței de apel să fie cea de constatare a dobândirii de către pârâta Balneoclimaterica S.A., prin efectul legii, a dreptului de proprietate asupra imobilului, cerere care însă a fost lăsată nesoluționată de către instanța de judecată.

Soluția de admitere a acestui petit permitea înscrierea proprietății asupra construcției în favoarea Balneoclimaterica S.R.L., în calitate de succesoare a Balneoclimaterica S.A., ca ulterior, în raport de prevederile Legii nr. 7/1996, reclamanții să își înscrie propriul drept de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare în discuție.

5.2. Recursul exercitat de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de DGRFP Brașov- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș.

Împotriva deciziei civile nr. 148/A din 22 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Tărgu Mureș, secția I civilă a declarat recurs pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de DGRFP Brașov- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejuduecarea cererii de completare a deciziei civile nnr. 491/A din 21 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice - DGRFP Brașov-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș a opinat în sensul în care decizia nr. 148/A/22.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul nr. x/2022, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea incidenței motivului de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-pârât a învederat că hotărârea criticată nu este motivată întrucât instanța s-a limitat la invocarea prevederilor art. 444 din C. proc. civ., concluzionând doar că acestea nu sunt incidente cauzei.

În continuare, a arătat că deși se reține că instanța de judecată a examinat strict apelul declarat de reclamanți, omițând să aibă în vedere și să examineze apelul declarat de pârâtul Statul român, precum și faptul că procedura completării hotărârii reglementată de art. 444 C. proc. civ. are în vedere situația în care instanța, nesocotind limitele învestirii și principiul disponibilității, pronunță o hotărâre prin care omite să soluționeze toate capetele de cerere cu care a fost învestită sau omite să se pronunțe asupra unei cereri conexe ori incidentale, deși partea nu a renunțat la judecata acestora, se apreciază, totuși, că în cauză nu ar fi incidente prevederile art. 444 din C. proc. civ.

La 10 august 2024, recurentul-pârât a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea recursului exercitat de reclamanți.

În combaterea căii de atac formulate de recurenții-reclamanți, recurentul-pârât a învederat că, în mod corect, instanța de apel a reținut că pârâta Balneoclimaterica S.A nu a efectuat niciun demers după intrarea în vigoare a Legii nr. 15/1990 pentru a identifica corect imobilul vila nr. 77 C. cu construcția deja înscrisă în cartea funciară. Or, numai în această situație, se putea dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului, excepțiile instituite de art. 36 din decretul lege fiind de strictă aplicare și interpretare.

Ca atare, în mod judicios, instanța de apel a reținut că nu se poate constata că a avut loc o dublă transmitere a dreptului de proprietate asupra construcției de vreme ce imobilul nu a fost identificat și nu a fost înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, procedură care se impune a fi parcursă anterior perfectării contractului de vânzare cumpărare, cu atât mai mult cu cât, Balneoclimaterica S.A. a avut dificultăți în a stabili modalitatea de transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilului teren și construcții prin naționalizare, respectiv dacă imobilul a făcut obiectul Legii nr. 10/2001 și persoana este îndreptățită la despăgubiri.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din 01 octombrie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 29 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursurilor declarate în cauză.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Deliberând cu prioritate asupra excepției netimbrării recursului declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 491/A din 21 septembrie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță, iar, conform art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Totodată, la art. 486 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ. se prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

În cauză, se constată că, până la termenul fixat la 29 octombrie 2024, recurenții-reclamanți A. și B. nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2639,52 RON, încălcând dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.

Se mai reține că art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 din Constituția României garantează dreptul de acces la justiție, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiție și a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanțelor cazului, solvabilitatea solicitantului și faza procedurii sunt factori de care trebuie ținut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiție sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiție a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esența lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

Privite lucrurile din această perspectivă, se constată că, în prezenta cauză, cu privire la taxa judiciară de timbru, fixată prin rezoluția administrativă din 22 mai 2024, că recurenții-reclamanți au avut posibilitatea legală de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în condițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și/sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar, conform O.U.G. nr. 51/2009. De asemenea, se reține că recursul repezintă o cale extraordinară de atac. În raport cu aceste elemente specifice, nu se poate reține că, prin anularea recursului, ca netimbrat, s-ar aduce atingere dreptului fundamental de acces la justiție.

Față de aceste considerente, în raport cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 486 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 491/A din 21 septembrie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Analizând recursul exercitat de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice - DGRFP Brașov -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, prin recursul declarat de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice-DGRFP Brașov-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, s-a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) cct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

În privința motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat prin memoriul de recurs, Înalta Curte reține că acesta nu este fondat.

Astfel, deși motivarea instanței de apel este una succintă, această răspunde exigențelor impuse de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., fiind expuse într-o manieră concentrată aspectele de fapt și de drept care au condus instanța la soluția pronunțată.

În acest sens, pornind de la prevederile procesual civile care reglementează procedura completării hotărârii judecătorești, instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 444 din C. proc. civ. nu sunt incidente în ipoteza în care instanța constată, chiar dacă în mod greșit, că nu a fost legal învestită cu soluționarea cererii în legătură cu care a fost formulată cererea de completare, pronunțându-se astfel, în opinia sa, în mod legal, exclusiv asupra apelului reclamanților, fără a examina apelul pârâtului Statul român prin Ministerul Finanțelor.

Prin memoriul de recurs, recurentul-pârât a mai făcut trimitere la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că acest motiv de recurs a fost invocat în mod formal de către parte, în contextul în care în recurentul-pârât nu a adus argumente în susținerea acestuia care să vizeze aplicarea sau interpretarea greșită a unor norme de drept material, așa cum impun rigorile procesuale, și în absența cărora instanța de recurs nu poate efectuat un control de legalitate

În continuare, examinând criticile formulate, Înalta Curte reține că analiza acestora se va face în raport de cazul de casare înscris în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. având în vedere că se invocă nerespectarea de către instanța de apel a regulilor de procedură prevăzute de art. 444 din C. proc. civ.

Raportat la cadrul procesual al învestirii instanței de fond, se observă că prin demersul judiciar inițiat în cauză, reclamanții A. și B. au solicitat să se constate că prin efectul art. 20 din Legea nr. 15/1990, construcția vilă, denumită Vila nr. 77 C., înscrisă în CF nr. x Sovata, provenită din CF x Sovata, nr. top xC1, a devenit proprietatea pârâtei Balneoclimaterica S.A. și în consecință, să fie validat contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 30.09.2008, încheiat între pârâta Balneoclimaterica S.A. și autorul reclamanților, decedat la 06.10.2016 și să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară.

Prin sentința civilă nr. 1248 din 25.10.2022, Tribunalul Mureș a respins excepția lipsei calității procesuale active, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtul Statul român, prin Ministerul Finanțelor, și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât reclamanții cât și pârâtul Statul român, prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de DGRFP Brașov-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș.

Calea de atac a pârâtului a fost înregistrată la 18 noiembrie 2023 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, fiind aduse critici în legătură cu soluțiile pronunțate de tribunal prin sentința apelată în legătură cu excepțiile invocate de acesta.

Procedând la examinarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie evocate în cererea de apel formulată de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1248 din 25.10.2022 pronunțate de Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Târgu Mureș a apreciat că apelul este neîntemeiat, sens în care, prin decizia civilă nr. 491A din 21 septembrie 2023 a dispus respingerea acestuia, ca nefondat.

În contextul în care apelul declarat de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice-DGRFP Brașov-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș împotriva sentinței civile nr. 1248 din 25.10.2022 pronunțate de Tribunalul Mureș, alături de apelul exercitat de reclamanți împotriva aceleiași hotărâri, fusese înaintat la 13 decembrie 2022, instanței de apel spre competentă soluționare, urmare a verificării considerentelor deciziei recurate, Înalta Curte reține omisiunea instanței de apel de a examina apelului exercitat de pârât împotriva sentinței nr. 1248 din 25.10.2022 pronunțate de Tribunalul Mureș.

Totodată, se constată că nici în dispozitivul deciziei curții de apel nr. 491A din 21 septembrie 2023, nu se regăsește soluția instanței referitoare la apelul exercitat de pârât împotriva sentinței civile nr. 1248 din 25.10.2022 pronunțate de Tribunalul Mureș.

Înalta Curte reține că prevalându-se de dispozițiile art. 444 din C. proc. civ., la 15 noiembrie 2023, pârâtul a formulat cerere de completare a deciziei civile nr. 491A din 21 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș motivat de împrejurarea că, deși în preambulul deciziei se reține luarea în examinare de către curtea de apel a apelurilor declarate de reclamanții A. și B. și de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de DGRFP Brașov-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, în considerentele deciziei nu se analizează calea de atac exercitată și nici dispozitivul nu conține soluția pronunțată de instanță cu privire la apelul formulat.

Prin decizia civilă nr. 148A din 22 februarie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins cererea formulată de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice-DGRFP Brașov-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 491A din 21 septembrie 2023, reținând în motivare, că dispozițiile art. 444 din C. proc. civ. nu sunt aplicabile în ipoteza în care instanța apreciază, chiar și în mod greșit, că nu a fost legal învestită cu respectiva cerere.

În continuare, curtea de apel a reținut că a analizat strict apelul reclamanților, omițând să examineze apelul exercitat de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice-DGRFP Brașov-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș.

Înalta Curte reține că omisiunea instanței de apel de a soluționa unul dintre apelurile cu care a fost legal învestită conduce la încălcarea mai multor principii fundamentale ale procesului civil, respectiv a celor prevăzute de C. proc. civ. la art. 6 (dreptul la un proces echitabil), art. 13 (dreptul la apărare), art. 22 alin. (6) (obligația judecătorului de se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut).

Totodată, potrivit art. 444 din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Dispozițiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează, așadar, situația în care, prin hotărârea dată, instanța omite să se pronunțe "asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale".

Procedura completării hotărârii are în vedere situația în care instanța, nesocotind limitele învestirii și principiul disponibilității, pronunță o hotărâre prin care omite să soluționeze toate capetele de cerere care au învestit-o (principale ori accesorii) sau omite să se pronunțe asupra unei cereri conexe sau incidentale, deși partea nu a renunțat la judecarea acestora.

Cererea de completare a unei hotărârii judecătorești este admisibilă, în situația în care au fost nesocotite dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la respectarea principiul disponibilității procesului civil, potrivit căruia "obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților", precum și cele înscrise în art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului obligația de a se pronunța "asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși a depăși limitele învestirii".

Poate fi asimilată și intră sub incidența acestei proceduri ipoteza în care instanța a omis să analizeze și să se pronunțe asupra căii de atac a apelului, cum este cazul în speța dedusă judecății, scopul procedurii înscrise în art. 444 C. proc. civ. fiind cel al sancționării situației în care judecătorul se pronunță minus petita, având rolul de a asigura respectarea limitelor obiective ale învestirii instanței cu o serie de cereri (principale, accesorii ori incidentale) care pot fi formulate în cauză.

În contextul circumstanțial expus, Înalta Curte reține că aceste deficiențe procedurale nesocotesc prevederile art. 444 C. proc. civ. ce reglementează procedura completării hotărârii în ipoteza în care instanța omite să se pronunțe asupra unei cereri cu care a fost legal învestite și cu privire la care partea nu a renunțat la judecarea acesteia, urmând a se constata întrunite cerințele pentru a reține incidența motivului de casare înscris în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de apel urmând a proceda la rejudecarea cererii de completare a deciziei civile nr. 491/A din 21 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș.

Reținând incidența în cauză a motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în considerarea celor expuse anterior, Înalta Curte constată că recursul declarat de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș împotriva deciziei civile nr. 148/A din 22 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă este fondat, astfel că se impune trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel, pentru ca aceasta să analizeze cererea de completare a deciziei civile nr. 491/A din 21 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și (2) și ale art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș împotriva deciziei civile nr. 148/A din 22 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza, spre rejudecarea cererii de completare a deciziei civile nr. 491/A din 21 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, aceleiași curți de apel

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 491/A din 21 septembrie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș împotriva deciziei civile nr. 148/A din 22 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecarea cererii de completare a deciziei civile nr. 491/A din 21 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2024.