ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1498/2025

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistată pe rolul Judecătoriei Arad în 23.05.2025, sub nr. x/2025, petenta A., în contradictoriu cu intimatul B., a solicitat emiterea unui ordin de protecție, obligarea intimatului la păstrarea unei distanțe minime de față de aceasta, de domiciliul său, precum și de rudele sale. De asemenea, a solicitat interzicerea oricărui contact telefonic sau prin orice alte mijloace a intimatului.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 6558/26.05.2025, Judecătoria Arad a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin.

A reținut instanța incidența prevederilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, potrivit cărora "cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima."

Față de împrejurarea că petenta are domiciliul în x, fără ca, în prezent, petentă să figureze cu o adresă activă de reședință în raza de competența a Judecătoriei Arad, instanța a apreciat că revine Judecătoriei Huedin, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul petentei, competența de soluționare a pricinii.

Prin sentința nr. 306/12.06.2025, Judecătoria Huedin a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, deși domiciliul declarat al petentei este în jud. Cluj, având în vedere că, potrivit celor relatate relatate telefonic, aceasta a locuit la această adresă aproximativ 2 ani, însă de 5 ani locuiește în Arad, stabilirea instanței competente nu poate fi realizată prin raportare la mențiunile din cartea de identitate, ci trebuie luat în considerare unde locuiește efectiv victima.

A mai reținut, totodată, că faptul că reclamanta a locuit atât anterior, cât și la momentul sesizării instanței, în municipiul Arad rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, unde s-a menționat că actele de violență presupus exercitate de către pârât au avut loc la locuința acestuia, situată în Arad, județul Arad, coroborat cu cele afirmate la termenul de judecată fixat la Judecătoria Arad, în sensul că reclamanta și pârâtul, concubini, au locuit împreună la acea adresă.

Așadar, față de situația de fapt reținută și textele legale enunțate, a apreciat că, în speță, noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță sub aspectul stabilirii competenței nu locuința declarată potrivit mențiunilor din actul de identitate, care actualmente nu corespund realității, ci adresa unde victima locuia efectiv la data formulării cererii, având în vedere că inclusiv pârâtul cunoștea că aceasta locuiește în Arad.

Pentru aceste considerente, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Arad.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, pentru considerentele expuse în continuare:

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de aprecierile diferite cu privire la domiciliul petentei.

Astfel, deși ambele instanțe s-au raportat la prevederile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, Judecătoria Arad a dat eficiență domiciliului reclamantei, astfel cum figura acesta înregistrat în baza de date DEPABD, în timp ce Judecătoria Huedin avut în vedere, în determinarea competenței teritoriale, locuința efectivă a părții.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost anterior arătat, Înalta Curte reține că norma de competență incidentă în cauză este reprezentată de art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, potrivit căruia: "cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima."

Noțiunea de "domiciliu" este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziții prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

Totodată, dispozițiile art. 89 din același act normativ prevăd că:

"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 87 și ale art. 89 C. civ., reiese că noțiunea de "domiciliu" se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința principală, locuința în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina și în practica judiciară, în care s-a statuat în sensul că noțiunea de domiciliu trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, interesând nu atât, din punct de vedere formal, unde declară partea că are locuința principală, ci adresa la care aceasta locuiește efectiv, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a asigura și respecta dreptul la apărare și de a facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Drept urmare, față de aceste împrejurări, Înalta Curte, la stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, va ține seama de locuința efectivă a petentei, victima în favoarea căreia s-a solicitat instituirea unui ordin de protecție, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile ce se impun a fi dispuse în cauză.

Sub acest aspect, se observă că, în cuprinsul cererii formulate, petenta a menționat că faptele pentru care solicită emiterea ordinului de protecție au avut loc la domiciliul intimatului, din municipiul Arad, str. x, jud. Arad, unde aceasta locuia împreună cu intimatul, conform susținerilor apărătorului petentei de la termenul de judecată din 26 mai 2025 din fața Judecătoriei Arad.

Aceste aspecte factuale sunt confirmate și de nota telefonică din 11 iunie 2025, petenta indicând, în mod expres, că la momentul formulării cererii locuia efectiv în municipiul Arad, menționând, totodată, și adresa locuinței sale curente, situată, de asemenea, pe raza municipiului Arad, fiind angajată în aceeași localitate.

În acest context, se reține că, la data sesizării instanței de judecată (23 mai 2025), petenta locuia în municipiul Arad.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.