ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1428/2025

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2024 pe rolul Judecătoriei Adjud sub număr x/2024, petentul executor judecătoresc A. din cadrul S.P.E.J. B., a solicitat instanței încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din data de 27.11.2023, pentru suma de 3.538,68 RON, reprezentând debit restant, la care se vor adăuga cheltuieli de executare silită, privind pe creditorul Banca Comercială Română S.A. și pe debitorul C..

Prin Sentința Civilă nr. 1634/19.12.2024, pronunțată de Judecătoria Adjud s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Simleu Silvaniei, reținându-se că domiciliul debitorului urmărit se află pe raza comunei Măeriște, jud. Sălaj.

2.1. Sentința Judecătoriei Simleu Silvaniei

Prin încheierea civilă nr. 498/17.03.2025 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Simleu Silvaniei invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ. și ținând cont că din fișa D.E.P.A.B.D. a debitorului urmărit, precum și verificările efectuate în baza de date a Autorității Naționale a Penitenciarelor, a rezultat că C. figurează cu domiciliul încetat valabilitate de la 05.12.2024, pe motiv că nu locuiește la adresă. Drept urmare, a apreciat că debitorul urmărit figurează în baza de date cu domiciliu necunoscut pe teritoriul României și, pe cale de consecință, a stabilit că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul creditorului urmăritor Banca Comercială Română S.A, respectiv Judecătoria Sectorului 6 București.

2.2. Sentința Judecătoriei Sectorului 6 București

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 6 București a pronunțat sentința nr. 4330/30.05.2025 prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Simleu Silvaniei, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că din interpretarea art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., competența instanței de la sediul creditorului este justificată doar în situația în care domiciliul debitorului nu se află în România. Faptul că valabilitatea domiciliului debitorului C. a încetat, nu conduce automat la concluzia că debitorul nu mai are domiciliul în România, în această situație fiind incidente dispozițiile art. 90 alin. (2) C. civ. care prevăd că în lipsa unui domiciliu sau a unei reședințe cunoscute, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu cunoscut.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie solicitarea de încuviințare executare silită, formulată de petentul S.P.E.J. B., la cererea creditorului Banca Comercială Română, în contradictoriu cu debitorul C..

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Simleu Silvaniei și Judecătoria Sectorului 6 București.

Problema care a generat ivirea prezentului conflict de competență a fost determinată de aprecierea diferită, a celor două instanțe în conflict, cu privire la domiciliul debitorului, la care se face referire în dispozițiile art. 651 C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Simleu Silvaniei s-a raportat la faptul că din răspunsul comunicat de Serviciul Public Comunitar Evidența Populației, debitorul figurează cu domiciliul încetat valabilitate de la 05.12.2024, pe motiv că nu locuiește la adresă, drept urmare la data sesizării organului de executare silită, debitorul nu are un domiciliu cunoscut pe teritoriul României, instanța făcând aplicarea art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportându-se la judecătoria în circumscripția căreia se află sediul creditorului urmăritor.

La rândul său, Judecătoria Sectorului 6 București a avut în vedere ultimul domiciliu al debitorului astfel cum reiese din bazele de date D.E.P.A.B.D situat în sat Măeriște, com. Măeriște, nr. 89, jud. Sălaj, motivat de faptul că deși valabilitatea acestui domiciliu a încetat, acest aspect nu poate conduce automat la concluzia că debitorul nu mai are domiciliul în România, drept urmare art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. nu poate fi reținut.

Dispozițiile cuprinse în C. civ. cu privire la domiciliu și reședință au următorul conținut:

Art. 87:

"Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.". Art. 88:

"Reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară."

Art. 90 alin. (1):

"Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut. (2) În lipsă de reședință, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește."

Art. 91:

"(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni, sau când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Raportat la situația de fapt, astfel cum rezultă aceasta din înscrisurile aflate la dosar (extrasul DEPABD - dosar Judecătoria Simleu Silvaniei), se constată că, ultimul domiciliu al debitorului se află în sat Măeriște, com. Măeriște, nr. 89, jud. Sălaj. Astfel cum rezultă din mențiunea din cadrul acestui document "încetat valabilitate domiciliu", împrejurarea că valabilitatea acestuia a încetat, acest aspect nu echivalează cu lipsa unui domiciliu în țară.

De asemenea, la data de 05.12.2024 s-a înregistrat cererea de executare silită la S.P.E.J. B., constituindu-se dosarul execuțional nr. x/2024, dată care coincide cu data încetării valabilității domiciliului debitorului, drept urmare, în această ipoteză, pot fi valorificate prevederile art. 90 alin. (1) și (2) C. civ., care stabilește faptul că atunci când nici domiciliul și nici reședința nu sunt cunoscute, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, respectiv cel de pe raza Judecătoriei Simleu Silvaniei.

Scopul normei cu caracter imperativ prevăzute la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stabilește competența în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, are - printre altele - rolul de a asigura debitorului posibilitatea de a-și exercita drepturile procesuale prin intermediul instanței de judecată aflat în proximitatea domiciliului său real, aceasta cu atât mai mult cu cât, încă din momentul încuviințării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că ultimul domiciliu cunoscut al debitorului se afla în sat Măeriște, com. Măeriște, nr. 89, jud. Sălaj, după cum rezultă din Fișa de evidență din baza de date administrată de Direcția Pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, din coroborarea textelor legale menționate anterior, rezultă că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea este Judecătoria Simleu Silvaniei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect încuviințare executare silită este Judecătoria Simleu Silvaniei, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Simleu Silvaniei.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.