ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1260/2025

Ședința publică din data de 5 iunie 2025

Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Împotriva încheierii nr. 817 din 26 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2025, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, susținând în esență că soluția de respingere a cererii sale de strămutare ca "fără obiect" este profund nelegală și rezultatul unei situații procedurale create artificial și abuziv de către instanțele inferioare.

Contestatorul a arătat că Înalta Curte a omis să efectueze o analiză temeinică a cererii de strămutare, ignorând obligația instanțelor inferioare de a suspenda judecarea cauzei până la soluționarea cererii de strămutare, conform dispozițiilor art. 145 din C. proc. civ.. Mai mult, contestatorul susține că, prin respingerea formală a cererii de strămutare, Înalta Curte a încălcat drepturile sale fundamentale consacrate de art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituția României și de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul la un proces echitabil și dreptul la o instanță imparțială.

În susținerea contestației în anulare, A. a invocat și precedentul judiciar stabilit în dosarul nr. x/2024, unde o cerere de strămutare similară a fost admisă, într-un context identic de abțineri colective și suspiciuni rezonabile de imparțialitate.

Astfel, contestatorul consideră că soluția pronunțată de Înalta Curte reprezintă o încălcare gravă și discriminatorie a principiului egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 din Constituția României și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În concluzie, contestatorul solicită reanalizarea legalității procedurii urmate, subliniind necesitatea respectării garanțiilor procedurale prevăzute de lege și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de imparțialitate și echitate procedurală.

La termenul din ședința publică din 23 noiembrie 2023, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității contestației în anulare.

Având a soluționa cu prioritate, în conformitate cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente de drept:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată exclusiv pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., texte ce sunt de strictă interpretare și aplicare.

În ceea ce privește contestația în anulare de drept comun, dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Cu referire la contestația în anulare specială, art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. dispune că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate atunci când:

"1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză."

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, deși contestatorul A. invocă formal dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., motivele indicate nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele expres prevăzute de legiuitor. Astfel, contestatorul reclamă faptul că instanța de recurs nu a efectuat o analiză corespunzătoare a cererii sale de strămutare, invocând, în esență, că hotărârea atacată ar fi rezultatul unei aprecieri eronate și a unei încălcări de drepturi garantate constituțional și convențional.

Or, potrivit jurisprudenței constante și clare a Înaltei Curți, eroarea materială în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. presupune existența unor greșeli evidente, rezultate din omisiunea instanței de a constata elemente materiale clar stabilite (spre exemplu: plata efectuată a unei taxe judiciare, existența unei procuri în dosar, respectarea termenului procedural dovedită prin plicul poștal etc.).

În speță, contestatorul nu invocă o astfel de eroare materială evidentă, ci face referire exclusiv la pretinse greșeli în analiza și interpretarea elementelor de fapt și de drept, inclusiv în evaluarea imparțialității instanțelor implicate, chestiuni ce țin de aprecierea instanței și nu pot fi remediate pe calea contestației în anulare.

Înalta Curte reiterează faptul că prin intermediul contestației în anulare nu se efectuează o reexaminare pe fond a raționamentului logico-juridic al instanței de recurs și nici nu se realizează un control de legalitate suplimentar asupra deciziei atacate. Obiectul contestației în anulare constă exclusiv în constatarea și remedierea unor erori de procedură expres prevăzute de lege, nicidecum în reevaluarea situației de fapt sau a interpretării date normelor juridice aplicabile.

De asemenea, motivele invocate de contestator conduc la inadmisibilitatea contestației în anulare, deoarece contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac limitată la remedierea unor erori procedurale strict determinate de lege. Criticile contestatorului se referă, în esență, la aprecierea și interpretarea realizată de instanța care a soluționat cererea de strămutare, iar nu la existența vreunei erori materiale sau procedurale evidente, strict prevăzute de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ.. Astfel, contestația în anulare nu poate servi ca mijloc de reevaluare a raționamentului logico-juridic sau a interpretării situației de fapt și de drept adoptate de instanță.

Prin urmare, constatând că motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 817 din 26 martie 2025 pronunțate în dosarul nr. x/2025.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva încheierii nr. 817 din data de 26 martie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2025.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2025.