ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1172/2025

Ședința publică din data de 3 iunie 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin încheierea nr. 96 din 23 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare a doamnei judecător A., formulată de petentul B..

Împotriva acestei încheieri, petentul B. a declarat recurs, indicând dispozițiile art. 53 și art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

După redarea unor împrejurări legate de fondul litigiului, recurentul-petent a arătat că cererea de recuzare a fost greșit respinsă, la fel cum greșit respinsă a fost și recuzarea președintelui C4CIV din primăvara 2024, președintele care este tocmai judecătorul recuzat în cauză, motivul fiind același, la dosar existând chitanță de 100 RON, în original .

Făcând trimitere la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul a arătat că revine Înaltei Curți competența de soluționare a chestiunilor de drept, cum soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate este a Curții Constituționale.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, fiind anulate abuziv cererea de recuzare ce avea anexată chitanța de 100 RON.

Indicând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a precizat că au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, deoarece a fost citat electronic în data de 19 septembrie 2024 pentru 23 septembrie 2024 pentru a depune chitanța de achitare a taxei judiciar de timbru în original.

Din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a reluat aspectele legate de achitarea taxei de timbru, respectiv a sumei de 100 RON atașată cererii trimise electronic.

În finalul cererii de recurs a redat prevederile mai multor texte din Legea nr. 196/2018, expunându-și nemulțumirile în legătură cu neconstituționalitatea acestor prevederilor și asupra unor aspecte ce țin de fondul litigiului.

La dosar nu a fost depusă întâmpinare.

La 26 aprilie 2025 recurentul-petent a transmis prin e-mail cerere de conexare a dosarelor nr. x înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Asupra cererii de conexare, se constată următoarele:

În cauză, recurentul-petent B. a solicitat conexarea, la dosarul nr. x/2022, a dosarului nr. x/2022, având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva încheierii nr. 74 din 27 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, prin care s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de același petent la 16 mai 2024, respectiv a dosarului nr. x/2023, având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 672 din 24 octombrie 2024 CA Craiova, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care Tribunalul Gorj a respins cererea de recuzare.

Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (1) C. proc. civ., "pentru asigurarea unei bune judecăți, în primă instanță este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură."

Printre condițiile conexării ce se desprind chiar textul legal anterior redat, este și aceea a existenței a două ori mai multe procese între aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți, sub condiția ca respectivele acțiuni să fie caracterizate printr-o strânsă legătură în ceea ce privește cauza și obiectul acestora.

Strânsa legătură prevăzută de normele de procedură nu poate fi apreciată ca fiind îndeplinită prin faptul că aceeași parte formulează cereri de recuzare distincte, vizând membri diferiți din completul de judecată, cereri soluționate prin încheieri pronunțate la date diferite, supuse căii de atac a recursului, în termenele și condițiile prevăzute de lege.

Tocmai pentru a evidenția unicitatea fiecărei cereri de recuzare, Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești a prevăzut posibilitatea creării unor dosare asociate, partea interesată având posibilitatea de a ataca, în mod separat, soluția pronunțată în fiecare dintre aceste cauze.

Așadar, faptul că recurentul-petent B. a înțeles să exercite calea de atac a recursului împotriva unor hotărâri distincte (două încheieri și o decizie), prin care au fost soluționate cereri de recuzare formulate împotriva unor judecători diferiți, nu justifică dispunerea măsurii procedurale a conexării acestor cauze în fața instanței de recurs.

Pentru considerente expuse, cererea de conexare formulată de recurentul-petent B. urmează a fi respinsă.

Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară față de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Rezultă, așadar, din conținutul acestor prevederi, că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să fie subsumabile cazurilor de casare expres și limitativ reglementate de lege. În măsura în care aspectele învederate în cererea de recurs nu se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este sancționată cu nulitatea.

Aceasta întrucât motivarea recursului presupune nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci și expunerea criticilor care, din punct de vedere legal, să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres reglementate potrivit dispozițiilor menționate anterior.

Analizând cererea de recurs depusă de recurentul-petent B., Înalta Curte constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a unei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la considerentele hotărârii atacate, pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Recurentul a supus recursului încheierea nr. 96 din 23 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin care a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată împotriva unuia dintre membrii completului de judecată din apel.

Memoriul de recurs prezintă, în mare măsură, susțineri cu caracter teoretic, general, ce fac ample trimiteri la fondul litigiului, aspecte care nu constituie motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac.

Recurentul nu a realizat o argumentare juridică susceptibilă de încadrare în drept și aptă de cenzură de legalitate, ci s-a limitat doar la a reproșa faptul că instanța i-a pus în vedere să depună, cu puțin timp înaintea termenului de soluționare a cererii de recuzare, dovada în original a achitării taxei judiciare de timbrul, reiterând contextul factual al cauzei, asupra căruia solicită o altă dezlegare.

Această manieră de formulare a criticilor nu este aptă să răspundă cerințelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., partea nereușind să formuleze veritabile critici de nelegalitate a dezlegărilor instanței de apel de natură a forma obiectul analizei instanței de recurs.

Procedând astfel, nu este posibilă conturarea limitelor de exercitare a controlului judiciar din prezenta etapă procesuală, circumscris strict aspectelor de nelegalitate, aceasta întrucât, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., instanța de recurs verifică doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Faptul că instanța învestită cu soluționarea cererii de recuzare a pus în vedere petentului să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de recuzare formulate, cu puțin timp înaintea termenului de soluționare, nu relevă vreun aspect de nelegalitate, având în vedere dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2031 ce prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege", dovada achitării taxei impunându-se a fi alăturată cererilor adresate instanțelor încă de la momentul înregistrării acestora.

În ceea ce privește dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 4, pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deși recurentul le-a indicat în cuprinsul cererii de recurs, în dezvoltarea acestora nu au fost aduse critici de natură a fi încadrate în vreunul din motivele de recurs expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci a fost expusă o succesiune de afirmații nestructurate din punct de vedere juridic, fără relevanță în raport cu soluția de anulare ca netimbrată a cererii de recuzare.

O atare atitudine procesuală nesocotește limitele în cadrul cărora are loc judecata în fața instanței de recurs, al cărei obiect este determinat strict de cercetarea conformității cu regulile legale a hotărârii atacate, spre deosebire de calea devolutivă de atac, care presupune o nouă judecată atât în fapt, cât și în drept. Exigențele procedurale determinate de motivele de casare invocate de recurent impuneau expunerea considerentelor pentru care încheierea pronunțată de curtea de apel în soluționarea cererii de recuzare este apreciată de recurent ca fiind nelegală, fără a avea relevanță situația factuală reținută pentru soluționarea fondului litigiului.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Cum susținerile recurentului-petent nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, așa cum deja s-a menționat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de conexare formulată de recurentul-petent B..

Anulează recursul declarat de petentul B. împotriva încheierii nr. 96 din 23 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 iunie 2025.