ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1088/2025

Ședința publică din data de 14 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, sub număr de dosar x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței ca, în baza motivelor de fapt și de drept ce stau la baza pretențiilor sale, precum și raportat la probele ce susțin aceste pretenții, să dispună:

- în principal, cu titlul de restituire a împrumutului, în temeiul art. 2158 alin. (1) C. civ. și art. 2162 alin. (1) și art. 2164 alin. (2) din același cod, ca urmare a constatării de către instanță a existenței unui contract de împrumut între părți pentru suma de 55.000 Euro și având în vedere refuzul pârâtei de a proceda la restituirea împrumutului;

- în subsidiar, cu titlul de îmbogățire fără justă cauză, în temeiul art. 1345 și art. 1639 C. civ., în ipoteza în care s-ar aprecia inexistența unui contract de împrumut între părți.

Prin sentința civilă nr. 76/S din 13 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată, și a fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 15.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 435/Ap din 19 martie 2024, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a admis apelul formulat de apelantul reclamant A., în contradictoriu cu intimata pârâtă B., împotriva sentinței civile nr. 76/S/13.03.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a I civilă, în dosarul nr. x/2021, pe care a schimbat-o în parte în parte în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată și în consecință:

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 55.000 Euro cu titlu de îmbogățire fără justă cauză precum și la plata dobânzii legale penalizatoare începând cu data formulării cererii de chemare în judecată - 25.05.2021 și până la data restituirii efective a sumei.

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 9460,73 RON și suma de 1704 euro, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în: taxă de timbru, taxă traducere și onorariu avocațial parțial.

A obligat intimata să plătească apelantului suma de 13.107,18 RON și suma de 2348,89 euro, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, constând în taxă de timbru, taxă traducere și onorariu avocațial parțial.

Împotriva deciziei nr. 435/Ap din 19 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Brașov a formulat recurs pârâta B., prin care solicită, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., constatarea nelegalității hotărârii atacate, invocând critici în legătură cu incompleta motivare în drept a soluției pronunțate; ignorarea de către instanța de apel a unui caz de inadmisibilitate a acțiunii în îmbogățire fără just temei, respectiv cel prevăzut de art. 1348 C. civ.. ignorarea de către instanța de apel a existenței unui caz justificat pentru îmbogățire, respectiv cel prevăzut de art. 1346 lit. c) C. civ. cuantumul sumei stabilite ca obligație de plată și cuantumul cheltuielilor de judecată.

În esență, se susține, pe de-o parte, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele în drept pentru care instanța a calificat pretențiile reclamantului drept un raport obligațional grefat pe principiul echității și circumscris unei relații amoroase iar, pe de altă parte, că acțiunea în îmbogățire fără just temei este inadmisibilă, în raport cu dispozițiile art. 1348 C. civ., care prevăd că cererea de restituire nu poate fi admisă atunci când cel prejudiciat are dreptul la altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat.

Mai arată recurenta că hotărârea atacată a fost pronunțată cu interpretarea trunchiată a dispozițiilor art. 1345-1348 C. civ., și cu ignorarea art. 1346 C. civ., prin care se prevede că îmbogățirea este una justificată atunci când aceasta rezultă dintr-un act îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal, ori efectuat cu intenția de a gratifica.

O altă critică în recurs vizează cuantumul sumelor la a căror restituire a fost obligată recurenta, arătând aceasta că suma menționată în dispozitivul hotărârii nu ar avea corespondent în dovezile depuse la dosar, pentru sumele pretins acordate acesteia în numerar nefiind depuse la dosar nici un fel de înscrisuri.

În fine, se susține că și obligația de plată a cheltuielilor de judecată a fost stabilită cu încălcarea art. 451 alin. (1) și art. 453 alin. (1) și (2) C. proc. civ., fără a se avea în că acțiunea a fost admisă doar în parte.

În data de 22 octombrie 2024, cu respectarea termenului legal, intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea motivului de recurs referitor la inadmisibilitatea pentru subsidiaritatea acțiunii în îmbogățire fără justă cauză și cel privind cuantumul cheltuielilor de judecată și, respectiv nulitatea parțială a recursului, doar în privința unora dintre critici.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei în data de 31 octombrie 2024, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport cu excepția nulității recursului pentru netimbrare, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei…".

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează în sensul că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta și de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 09 septembrie 2024, de verificare și regularizare a cererii de recurs, instanța a stabilit în sarcina recurentei obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.256,76 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, prin aceeași rezoluție, recurentei i s-a adus la cunoștință faptul că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013.

Obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată recurentei la domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocat C., indicat prin cererea de recurs, 24 septembrie 2024, prin intermediul adresei emise în data de 16 septembrie 2024, astfel cum reiese din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar.

În data de 30 septembrie 2024, recurenta a formulat cerere de ajutor public judiciar, solicitând scutirea sau eșalonarea pe o perioadă de 12 luni a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa, care însă, a fost respinsă prin încheierea pronunțată în camera de consiliu în data de 06 noiembrie 2024, în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Încheierea anterior menționată a fost comunicată recurentei la același domiciliu procesual ales, din Brașov, str. x, jud. Brașov, la sediul Cabinetului de avocat C., în data de 28 noiembrie 2024, astfel cum reiese din dovada aflată la dosar, nefiind formulată cerere de reexaminare împotriva acesteia, sens în care obligația de plată a taxei judiciare de timbru a rămas definitiv stabilită în sarcina recurentei.

Întrucât recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) și (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării acestuia.

Dată fiind prioritatea soluționării excepției netimbrării recursului, precum și efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Cât privește cererea formulată de intimat, de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat și contravaloarea transportului, aceasta urmează a fi admisă iar, în temeiul art. 453 coroborat cu art. 451 alin. (2) C. proc. civ., va obliga pe recurenta B. la plata sumei de 1.000 euro, în echivalent RON la data plății, reprezentând cheltuieli de judecată reduse, în raport cu durata, complexitatea cauzei și a muncii prestate de avocat, către intimatul A..

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului pentru netimbrare, invocată din oficiu, și va anula, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 435/Ap din 19 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, obligând recurenta și la plata cheltuielilor de judecată reduse către intimatul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 435/Ap din 19 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă B. să plătească intimatului-pârât A. 1.000 euro, în echivalent RON la data plății, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în recurs.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.