ÎCCJ, decizie (scj.ro #230741)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept penal. Partea specială. Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată

Indice alfabetic:

- drept procesual penal

- recurs în casație

- drept penal

- falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată

C. proc. pen.

, art. 438 alin. (1) pct. 7

C. pen.

, art. 311 alin. (1)

Unica cerință esențială a elementului material al infracțiunii de falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată constă în aceea ca fapta de contrafacere sau alterare să vizeze un titlu de credit sau instrument de plată având putere circulatorie la momentul săvârșirii faptei.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 665/RC din 31 octombrie 2024

I. Sentința

Prin sentința penală nr. 165 din data de 20.02.2023, pronunțată în dosarul nr. x/211/2019, Judecătoria Cluj-Napoca a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la falsificare de instrumente de plată, prev. de art. 47, rap. la art. 311 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate, prev. de art. 313 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de instrumente de plată, prev. de art. 311 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate, prev. de art. 313 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație de valori falsificate, prev. de art. 313 alin. (1) C. pen.

Situația de fapt reținută este următoarea:

La data de 14 februarie 2016, inculpatul A. a solicitat inculpatului B. să falsifice carduri bancare punând la dispoziția acestuia șase suporturi de plastic prevăzute cu bandă magnetică, iar, în perioada 15-17 februarie 2016, acesta din urmă a procedat la inscripționarea lor cu logo-ul băncii -„X.”, codul BIN, numele titularului - D. sau E. - și data expirării.

Niciunul dintre codurile de identificare bancară (BIN) imprimate nu era asociat cu un cont bancar X., instituție bancară al cărei logo era imprimat pe aversul suporturilor din plastic, codurile fiind asociate unor carduri emise în SUA, Hong Kong, China, etc.

Ulterior, inculpatul B. a predat instrumentele de plată numitului C., care le-a ambalat împreună cu acte de identitate aparent emise în Malta și Estonia, unele având asociate fotografiile inculpatului A. sau ale lui F. - persoană condamnată ulterior de Tribunalul Landgericht Berlin la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiuni pe linia falsificării de carduri de credit și înșelăciune.

Inculpatul C. a lăsat coletul în custodia concubinei sale, martora G. care a ambalat bunurile și a notat pe plic datele destinatarului (numele fictiv de H. și un număr de telefon, singurul element valid și, totodată, suficient preluării coletului), astfel cum i-au fost furnizate de către inculpat, a contactat o societate de transport persoane și colete, interesându-se de modalitatea prin care poate trimite un plic în Germania, iar la data de 18 februarie 2016, a predat coletul conținând cele șase carduri bancare, precum și mai multe cărți de identitate contrafăcute, martorului I., colet ce a intrat în posesia inculpatului A. după ajungerea acestuia în Germania.

La data de 23 martie 2016, numitul F. a fost prins în flagrant în timp ce punea în circulație carduri bancare contrafăcute, altele decât cele menționate mai sus, fiind găsită asupra sa și una dintre cărțile de identitate contrafăcute care se aflau în coletul expediat de către G.

S-a mai reținut că absența datelor informatice de pe benzile magnetice ale cardurilor plăsmuite conduce la concluzia că inculpații urmăreau să folosească instrumentele de plată contrafăcute printr-o metodă de fraudare cunoscută ca „manually keyed transaction fraud” -înșelăciune cu cardul fizic prezent, tranzacție forțată. În esență, această metodă constă în introducerea manuală a datelor (nume, dată emitere, bancă emitentă, cod BIN, cod CVV etc.) de către comerciant atunci când POS semnalează eroare, metodă acceptată și folosită de comercianții de bunuri valoroase al căror renume se bazează inclusiv pe modalitatea de relaționare cu clientul, angajații manifestând reticență în a refuza clienții prezumați ca având resurse financiare considerabile. În acest caz, verificarea se rezumă la corespondența între titularul cardului și cel care îl utilizează, prin legitimarea cumpărătorului, acesta fiind și motivul pentru care instrumentele de plată veneau „în pereche” cu acte de identitate contrafăcute și, întrucât tranzacția nu se procesează automat, prin verificarea serverelor băncii emitente, ci într-un mediu offline și după trecerea unui interval de timp, autorii pleacă cu bunurile înainte ca frauda să fie descoperită.

În acest sens, s-a reținut că persoane aflate în anturajul inculpaților, respectiv F. și Î., au fost surprinse în flagrant de autoritățile germane în timp ce foloseau același „modus operandi”.

II. Judecata în apel

Prin decizia penală nr. 467/A din data de 21 martie 2024, Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpații B., C., A. împotriva sentinței penale nr. 165/2023, pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca la data de 20 februarie 2023, în dosarul penal nr. x/211/2019.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că, în drept, fapta inculpatului A. care, în perioada 14-17 februarie 2016, l-a determinat pe inculpatul B. să contrafacă un număr de 6 (șase) suporturi de plastic prevăzute cu bandă magnetică – carduri bancare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la falsificare de instrumente de plată, prev. de art. 47, rap. la art. 311 alin. (1) C. pen.

În drept, fapta inculpatului B. care, în perioada 15-17 februarie 2016, la instigarea inculpatului A., a contrafăcut un număr de 6 (șase) suporturi de plastic prevăzute cu bandă magnetică – carduri bancare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de falsificare de instrumente de plată, prev. de art. 311 alin. (1) C. pen.

S-a mai reținut că fapta inculpatului C., care în perioada 15-17 februarie 2016 a primit și a deținut, iar la data de 17.02.2016 a transmis numitei G., în vederea punerii în circulație, un număr de 6 (șase) instrumente de plată electronică falsificate, din care 3 (trei) tip X., și 3 (trei) tip Y., cardurile bancare plăsmuite fiind expediate la data de 18 februarie 2016, prin G. pe teritoriul Germaniei, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de punerea în circulație de valori falsificate, prev. de art. 313 alin. (1) C. pen.

III

.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Inculpații B., C. și A. au declarat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 467/A din data de 21 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, în dosarul penal nr. x/211/2019, prin apărător ales.

În drept, recurenții au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Analizând recursurile în casație declarate de inculpații A., C. și B. împotriva deciziei penale nr. 467/A/2024 din data de 21 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin decizia recurată, respingând apelul declarat de inculpați, instanța de apel a confirmat cele statuate de prima instanță, stabilind cu autoritate de lucru judecat că probele administrate confirmă situația de fapt ce a constituit obiectul acuzației.

Conform statuării instanțelor de fond, cardurile contrafăcute prezentau o mare aparență de veridicitate având inscripționată banca emitentă, titularul, data expirării, codul BIN și codul CVV și erau prevăzute cu bandă magnetică neinscripționată.

Inculpații au susținut, în esență, că faptele în raport de care au fost condamnați nu întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată prevăzută de art. 311 alin. (1) C. pen. și nici ale infracțiunii de punerea în circulație de valori falsificate sau dobândirea de instrumente de plată fără numerar falsificate prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen., în considerarea faptului că cele șase suporturi nu constituie instrumente de plată sau instrumente pentru efectuarea plăților, fiind absolut neidonee, motiv pentru care faptelor le lipsește obiectul material.

Cât privește caracterul idoneu, recurenții au arătat că suporturile respective nu aveau aptitudinea de a permite în concret efectuarea de plăți.

Critica recurenților este nefondată.

Sub un prim aspect, că instrumentul de plată contrafăcut constituie obiect material doar în cazul infracțiunii prevăzute de art. 313 C. pen., atât timp cât, în modalitatea faptică alternativă a contrafacerii, titlul de credit sau instrumentul de plată falsificat reprezintă produsul infracțiunii prevăzute de art. 311 C. pen. Dincolo însă de această chestiune de ordin teoretic, cert este că obiectul juridic special al infracțiunilor ce fac obiectul acuzației este reprezentat de relațiile sociale care se nasc și se dezvoltă în legătură cu încrederea publică în titlurile de credit sau în instrumentele de plată ori în alte titluri sau valori asemănătoare.

De asemenea, se constată că norma de incriminare nu condiționează infracțiunea de falsificare a unui instrument pentru efectuarea plăților de un rezultat, realizarea laturii obiective nefiind subsumată unei astfel de condiții, astfel încât urmarea imediată constă exclusiv într-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de norma penală ca o consecință a principiului legalității, tipicitatea fiind dată de conținutul concret al normei de incriminare.

Întrucât calificarea unei fapte ca infracțiune nu se poate face decât în conformitate cu legea, ca urmare a corespondenței dintre fapta concretă și conținutul infracțiunii, este exclus ca, pe cale de interpretare, să poată fi adăugată o condiție care nu este prevăzută de lege, la fel cum nu ar putea fi eliminată o condiție de tipicitate expres prevăzută de lege.

Cu alte cuvinte, în statuarea asupra tipicității faptei este necesar, dar și suficient, ca titlul de valoare sau instrumentul de plată falsificat să prezinte un anumit grad de veridicitate, să fie apt a fi confundat cu unul real, adică să aibă capacitatea de a induce în eroare cu privire la autenticitatea sa, împrejurare de natură a face posibilă punerea în circulație independent de aptitudinea reală a acestora în realizarea de operațiuni financiare.

De altfel, dacă falsificarea este urmată de punerea în circulație a acestor instrumente de plată fără numerar, în sens generic, de către autorul faptei sau de un participant la aceasta, sunt aplicabile regulile concursului real de infracțiuni între infracțiunea prevăzută de art. 311 C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 313 C. pen., iar dacă un card falsificat este și folosit la efectuarea de operațiuni specifice, fapta este săvârșită în concurs real și cu infracțiunile prevăzute de art. 250 C. pen. și de art. 360 C. pen.

Ca atare, critica recurenților în sensul că cele șase carduri contrafăcute nu constituie instrumente de plată în sensul legii penale, dat fiind că sunt absolut improprii în efectuarea unei plăți, se bazează pe premisa eronată că norma de incriminare condiționează tipicitatea faptei de aptitudinea producerii unui astfel de rezultat. Caracterul neidoneu, absolut impropriu al unei fapte datorat insuficienței sau defectuozității mijloacelor folosite, în sensul în care sunt prezentate argumentele recurenților, ar fi relevant exclusiv în ipoteza în care faptele penale ar putea fi catalogate ca infracțiuni de rezultat în evaluarea caracterului penal al unei infracțiuni rămasă în faza de tentativă, or, infracțiunile pentru care au fost condamnați inculpații sunt, pentru considerentele expuse, infracțiuni de pericol care se consumă în momentul săvârșirii acțiunii incriminate, respectiv la momentul alterării sau contrafacerii titlului de credit sau instrumentului de plată cu putere circulatorie.

Din interpretarea literară a normelor de incriminare, se desprinde concluzia că unica cerință esențială a elementului material constă în aceea ca fapta de contrafacere sau alterare să vizeze un titlu de credit sau instrument de plată având putere circulatorie la momentul săvârșirii faptei dat fiind că doar acestea se bucură de ocrotirea legii penale prin intermediul incriminării faptelor de fals analizate. Așadar, este suficient ca acestea să aibă aparența de veridicitate care să le confere aptitudinea de a fi confundate cu titluri de credit sau instrumente de plată care, prin natura lor, sunt susceptibile a stinge sau a garanta onorarea unei obligații de plată, caracterul idoneu al unui astfel de instrument de plată contrafăcut putând fi pus relevant din punct de vedere al lipsei de tipicitate exclusiv în ipoteza în care falsul ar fi atât de nereușit încât această posibilitate să nu existe.

Or, pe de o parte, cardul bancar reprezintă, prin natura sa, un instrument de plată care permite efectuarea de retrageri de numerar și transferul de fonduri, iar, pe de altă parte, instanța de apel a stabilit cu autoritate de lucru judecat că respectivele carduri contrafăcute prezentau elemente de veridicitate, existând posibilitatea ca acestea să fie confundate cu unele reale.

Ca atare, susținerea recurenților, în sensul că mijloacele de plată contrafăcute, carduri bancare neatașate unui cont bancar real, nu aveau caracter idoneu, întrucât nu erau apte în efectuarea plăților nu are relevanță în analiza tipicității faptelor în contextul în care normele de incriminare nu prevăd o astfel de condiție ca element constitutiv al laturii obiective.

Cât privește norma explicativă autentică, prevăzută de art. 180 C. pen., aceasta clarifică sfera mijloacelor de plată ce beneficiază de protecția legii penale prin incriminarea faptelor care aduc atingere valorilor sociale ce intră în obiectul juridic al normelor ce reglementează mai multe infracțiuni, conferind valențe specifice accesibilității și previzibilității normelor de incriminare.

Se observă că prin Legea nr. 207/2021, au fost introduse trei noi definiții, respectiv instrument de plată fără numerar, moneda electronică și moneda virtuală, însă ceea ce prezintă relevanță pentru speța de față este definiția instrumentului de plată fără numerar, reglementată în cuprinsul alin. (1), și anume: „un dispozitiv, un obiect sau o înregistrare, protejat/ă, material sau nematerial sau o combinație a acestora, altul decât moneda cu valoare circulatorie și care, singur sau împreună cu o procedură sau un set de proceduri, permite transferul de bani sau valoare monetară, inclusiv prin monedă electronică sau monedă virtuală”.

Se constată că, spre deosebire de instrumentul de plată electronică, astfel cum a fost explicitat și clarificat prin Decizia cadru nr. 2001/413/JAI, instrumentul de plată fără numerar are un conținut neechivoc, în sensul că se arată faptul că nu este doar un instrument de plată corporal, material, definiția referindu-se inclusiv la un dispozitiv, obiect sau înregistrare, care, singur sau împreună cu o procedură sau un set de proceduri, permite transferul de bani sau valoare monetară.

Astfel, dispoziția amintită clarifică sfera de incidență a dispozițiilor art. 311 alin. (1) C. pen., în contextul în care aceasta cuprinde doar o enumerare exhaustivă a titlurilor sau instrumentelor pentru efectuarea plăților, împrejurare ce rezultă din sintagma „sau a oricăror altor titluri de valoare asemănătoare”, iar, pe de altă parte, include orice instrument de plată fără numerar, la modul generic.

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic speței de față, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 180 C. pen. nu operează o completare a dispozițiilor art. 311 alin. (1) C. pen. sub aspectul urmării imediate, astfel cum au încercat inculpații a acredita ideea, ci doar clarifică sfera mijloacelor de plată ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii, respectiv orice mijloace de plată fără numerar având putere circulatorie, relațiile sociale care se nasc și se dezvoltă în legătură cu încrederea publică intrinsecă acestor instrumente fiind protejate de legea penală prin incriminarea faptelor de fals analizate.

Mai mult, deși nu prezintă relevanță în statuarea asupra calității cardurilor contrafăcute de instrumente pentru efectuarea plăților în sensul legii penale, se observă că, în acest caz particular, deși prin modalitatea în care au fost contrafăcute, suporturile în cauză nu permiteau efectuarea concretă de plăți, aparența de veridicitate a creat posibilitatea folosirii lor, astfel cum a reținut instanța de apel, în cadrul unei proceduri uzitate de anumiți comercianți, ca o garanție a onorării obligației de plată, similar unui titlu de credit.